2 În norod s-au ridicat^(A) şi proroci mincinoşi, cum şi^(B) între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda^(C) de Stăpânul care^(D) i-a răscumpărat şi vor face^(E) să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. ² Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. ³ În^(F) lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig^(G) de la voi. Dar osânda^(H) îi paşte de multă vreme şi pierzarea lor nu dormitează. ⁴ Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe^(I) îngerii care^(J) au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc^(K), unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; ⁵ dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe^(L), acest propovăduitor^(M) al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis^(N) potopul peste o lume de nelegiuiţi; ⁶ dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile^(O) Sodoma şi Gomora, ca să slujească^(P) de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire ⁷ şi^(Q) dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi ⁸ (căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea^(R) şi auzea din faptele lor nelegiuite) – ⁹ înseamnă că Domnul ştie^(S) să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii: ¹⁰ mai ales pe^(T) cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea.

Ca nişte îndrăzneţi şi^(U) încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, ¹¹ pe când îngerii^(V), care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor. ¹² Dar aceştia, ca^(W) nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor ¹³ şi^(X) îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri^(Y) ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi^(Z) şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează^(AA) împreună cu voi. ¹⁴ Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au^(AB) inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi! ¹⁵ După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam^(AC), fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. ¹⁶ Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului. ¹⁷ Oamenii aceştia^(AD) sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului. ¹⁸ Ei vorbesc^(AE) cu trufie lucruri de nimic, momesc cu poftele cărnii şi cu desfrânări pe cei ce de abia^(AF) au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. ¹⁹ Le făgăduiesc slobozenia^(AG), în timp ce ei înşişi sunt robi^(AH) ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. ²⁰ În adevăr, dacă^(AI), după ce au^(AJ) scăpat de întinăciunile lumii, prin^(AK) cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. ²¹ Ar fi fost mai^(AL) bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. ²² Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele^(AM) s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”.