1 Simon^[a] Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi^(A) preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos: ² Harul^(B) şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! ³ Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin^(C) cunoaşterea Celui ce^(D) ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, ⁴ prin^(E) care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi^(F) firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit^(G) de stricăciunea care este în lume prin pofte. ⁵ De aceea, daţi-vă^(H) şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa^(I); ⁶ cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; ⁷ cu evlavia, dragostea de fraţi^(J); cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. ⁸ Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici^(K) leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. ⁹ Dar cine nu are aceste lucruri este^(L) orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit^(M) de vechile lui păcate. ¹⁰ De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să^(N) vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi^(O) aluneca niciodată. ¹¹ În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. ¹² De aceea voi^(P) fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar^(Q) că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi. ¹³ Dar socotesc că este drept, cât^(R) voi mai fi în cortul acesta, să^(S) vă ţin treji aducându-vă aminte, ¹⁴ căci ştiu^(T) că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul^(U) nostru Isus Hristos. ¹⁵ Îmi voi da osteneala, dar, ca şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. ¹⁶ În adevăr, v-am făcut cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme^(V) meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut^(W) noi înşine, cu ochii noştri, mărirea Lui. ¹⁷ Căci El^(X) a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. ¹⁸ Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele^(Y) cel sfânt. ¹⁹ Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o^(Z) lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul^(AA) de dimineaţă în inimile voastre. ²⁰ Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio^(AB) prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. ²¹ Căci nicio^(AC) prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci^(AD) oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.