Add parallel Print Page Options

Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi. Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri(A) şi nu stăpâneşti(B) Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână(C) tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi? Oare n-ai izgonit(D) Tu, Dumnezeul(E) nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam, care Te(F) iubea?

Read full chapter