Iată, vreau să zidesc o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul meu, ca să i-o închin Lui, să ard tămâie mirositoare în prezenţa Lui, să aduc continuu în el pâinea prezentării, arderile de tot de dimineaţă şi de seară, de Sabat, de lună nouă[a] şi cu ocazia fiecărei sărbători a Domnului, Dumnezeul nostru, căci aceasta este o lege veşnică pentru Israel. Casa pe care vreau s-o zidesc trebuie să fie măreaţă, fiindcă Dumnezeul nostru este mai mare decât toţi dumnezeii. Totuşi, cine va fi în stare să-I zidească o Casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine sunt eu să-I zidesc o Casă, când eu nu sunt vrednic decât să ard tămâie înaintea Lui?

Read full chapter