Încurajarea generozităţii

8 Vreau să ştiţi, fraţilor, despre harul pe care Dumnezeu l-a dat în bisericile din Macedonia, ² pentru că, fiind încercaţi deosebit de mult prin necazuri, bucuria lor abundentă şi marea lor sărăcie au rezultat într-o manifestare de har abundentă. ³ Eu depun mărturie că ei au dat din proprie iniţiativă, după puterea lor şi chiar dincolo de puterea lor, ⁴ rugându-ne cu multă insistenţă pentru harul de a fi părtaşi la această slujire pentru sfinţi, ⁵ şi nu aşa cum ne-am aşteptat, ci s-au dedicat pe ei înşişi, mai întâi Domnului, iar apoi, prin voia lui Dumnezeu, nouă. ⁶ Astfel, l-am îndemnat pe Titus, pentru că el a început mai devreme această lucrare, să ducă la capăt această binefacere a harului din partea voastră. ⁷ Acum, aşa cum vă distingeţi în toate – în credinţă, în vorbire, în cunoaştere, într-o dedicare totală şi în dragostea pe care aţi învăţat-o de la noi – să vă distingeţi şi în această binefacere a harului.

⁸ Nu vă spun aceasta ca pe o poruncă, ci verific, prin dedicarea altora, cât de adevărată este dragostea voastră. ⁹ Voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, Care, deşi a fost bogat, de dragul vostru a devenit sărac, pentru ca voi să vă îmbogăţiţi prin sărăcia Lui. ¹⁰ Vă dau sfatul meu, pentru ceea ce este cel mai bine pentru voi în această problemă: anul trecut aţi fost primii nu doar în a face, ci şi în a dori să faceţi; ¹¹ acum deci terminaţi lucrarea, pentru ca, tot aşa cum aţi dorit, tot astfel să şi daţi, după posibilităţile pe care le aveţi. ¹² Dacă există dorinţă, darul este primit potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are. ¹³ Aceasta nu este pentru ca alţii să fie uşuraţi, iar voi să fiţi împovăraţi, ci pentru a fi egalitate. ¹⁴ Abundenţa pe care voi o aveţi acum îi poate ridica pe cei care sunt în nevoi, pentru ca, la rândul lor, abundenţa lor să împlinească nevoia voastră. Astfel, va fi egalitate, ¹⁵ aşa cum este scris:

Misiunea lui Titus

¹⁶ Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, Care a pus în inima lui Titus aceeaşi dedicare pentru voi pe care o am şi eu. ¹⁷ Căci el nu numai că a primit bine apelul vostru, ci vine acum la voi din proprie iniţiativă şi cu mai mult entuziasm decât oricând. ¹⁸ Împreună cu el vi-l trimit şi pe fratele care este lăudat de toate bisericile, datorită Evangheliei. ¹⁹ Nu doar atât, dar el a fost desemnat de biserici să călătorească împreună cu noi în timp ce administrăm această binefacere a harului, pentru slava Domnului Însuşi şi pentru a ne arăta bunăvoinţa. ²⁰ Suntem atenţi, ca să nu stârnim vreo plângere cu privire la modul în care administrăm acest dar generos. ²¹ Căci avem grijă să facem ceea ce este bine nu doar înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. ²² Îl trimitem pe fratele nostru cu ei – frate pe care deseori l-am pus la încercare şi l-am găsit dedicat, dar care acum este mai dedicat decât oricând – pentru că are mare încredere în voi. ²³ În ce-l priveşte pe Titus, el este părtaş şi conlucrător cu mine pentru voi. În ce-i priveşte pe fraţii noştri, ei sunt trimişi ai bisericii, slava lui Cristos. ²⁴ De aceea, în mod deschis, înaintea bisericilor, arătaţi-le dovada dragostei voastre şi motivul nostru de laudă cu privire la voi.

Semănând generozitate

9 Nu este necesar să vă scriu despre această slujire pentru sfinţi, ² pentru că eu cunosc bunăvoinţa voastră, cu care mă laud înaintea celor din Macedonia, spunând că Ahaia^[b] a fost gata încă de anul trecut. Râvna voastră i-a încurajat pe cei mai mulţi dintre ei. ³ Îi trimit însă pe fraţi pentru ca lauda noastră să nu fie dovedită ca fiind goală – în acest caz, aşa cum am spus, să fiţi pregătiţi. ⁴ Dacă cei din Macedonia ar veni cu mine şi v-ar găsi nepregătiţi, ce ruşine ne-ar fi – ca să nu mai vorbesc despre ruşinea voastră – pentru că am avut o astfel de încredere în voi! ⁵ Astfel, cred, fraţilor, că este necesar să vă îndemn, să vin la voi mai înainte, pentru a pregăti darul pe care l-aţi promis; atunci, el va fi gata ca un lucru pe care vreţi să-l daţi şi nu ca o constrângere.

⁶ Reamintiţi-vă: cine seamănă puţin va secera puţin, iar cine seamănă mult va secera mult. ⁷ Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu regret, nici din constrângere, pentru că Dumnezeu îl iubeşte pe dătătorul voios. ⁸ Dumnezeu poate să vă dea din abundenţă orice dar, pentru ca, având întotdeauna lucrurile de care aveţi nevoie, să faceţi cât mai multe fapte bune, ⁹ aşa cum este scris:

¹⁰ Cel Ce asigură sămânţă pentru semănător şi pâine pentru hrană va asigura şi va înmulţi şi sămânţa voastră pentru semănat şi va creşte roadele dreptăţii voastre. ¹¹ Astfel veţi fi îmbogăţiţi în orice privinţă, pentru întreaga voastră generozitate care, prin noi, va face să aducă mulţumiri lui Dumnezeu. ¹² Căci ajutorul acestei lucrări pe care o faceţi voi nu doar că împlineşte nevoile sfinţilor, ci şi abundă în mulţumiri aduse lui Dumnezeu. ¹³ În urma dovezii acestui ajutor, voi Îl slăviţi pe Dumnezeu prin ascultarea voastră faţă de mărturisirea Evangheliei lui Cristos şi prin generozitatea contribuţiei faţă de ei şi faţă de alţii, ¹⁴ iar ei se vor ruga pentru voi cu dragoste, datorită harului deosebit de mare al lui Dumnezeu, pe care El vi l-a dat vouă. ¹⁵ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Său nespus de mare!

Lucrarea şi autoritatea lui Pavel

10 Eu însumi, Pavel, vă îndemn, prin blândeţea şi bunătatea lui Cristos – eu, care sunt blând când sunt cu voi, dar plin de curaj când sunt departe de voi – ² vă rog ca, atunci când sunt prezent, să nu fie nevoie să-mi arăt curajul de a-i înfrunta pe cei ce consideră că noi trăim după fire^[d]! ³ Noi, deşi trăim în fire, nu ne luptăm potrivit cu firea. ⁴ Căci armele noastre de luptă nu sunt fireşti, ci sunt făcute puternice de Dumnezeu pentru a dărâma fortăreţe. Noi răsturnăm argumentele ⁵ şi orice înălţime semeaţă care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem sclav ascultării de Cristos. ⁶ Suntem gata să pedepsim orice act de neascultare, odată ce ascultarea voastră este deplină.

⁷ Voi vă uitaţi la înfăţişarea exterioară^[e]. Dacă cineva este convins că este al lui Cristos, el însuşi ar trebui să ia în considerare faptul că, aşa cum el este al lui Cristos, la fel suntem şi noi. ⁸ Chiar dacă mă laud ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o pentru zidirea şi nu pentru dărâmarea voastră, nu-mi va fi ruşine de ea, ⁹ pentru că nu vreau să par, prin scrisorile mele, ca unul care vrea să vă înspăimânte. ¹⁰ Unii spun: „Scrisorile lui sunt cu greutate şi puternice, dar când este prezent, este slab şi cuvântul lui este dispreţuit.“ ¹¹ Astfel de oameni ar trebui să ia în considerare că ceea ce spunem în scrisori, când suntem absenţi, este şi în faptă când suntem prezenţi.

¹² Noi n-ar trebui să îndrăznim să ne clasificăm sau să ne comparăm cu cei care se recomandă singuri, însă, când ei se măsoară unul cu altul şi se compară unul cu altul, nu dau dovadă de înţelepciune. ¹³ Noi însă nu ne lăudăm peste măsură, ci în măsura limitelor pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu, măsură care se întinde chiar şi până la voi. ¹⁴ Nu ne întindem dincolo de ea, ca şi cum n-am fi ajuns până la voi, căci am venit primii la voi cu Evanghelia lui Cristos. ¹⁵ Nu ne lăudăm dincolo de limite, adică cu ostenelile altora, ci nădejdea noastră este că, aşa cum credinţa voastră creşte, sfera noastră de lucru între voi va fi lărgită şi mai mult, ¹⁶ ca să putem vesti Evanghelia în ţările de dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu o lucrare deja făcută în sfera de lucru a altuia. ¹⁷ Însă „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“^{[f] 18} Fiindcă nu cel ce se recomandă singur este aprobat, ci cel pe care Domnul îl recomandă.

Pavel şi falşii profeţi

11 Vreau să acceptaţi puţină nebunie din partea mea şi să aveţi răbdare cu mine. ² Sunt gelos cu gelozia lui Dumnezeu, căci v-am logodit cu un bărbat, pentru a vă înfăţişa ca pe o fecioară curată lui Cristos. ³ Mi-e teamă însă că, aşa cum şarpele a înşelat-o pe Eva cu viclenia lui, gândurile voastre vor fi pervertite de la sinceritatea şi curăţia faţă de Cristos. ⁴ Căci dacă cineva vine şi vă predică un alt Isus decât Cel pe Care vi L-am predicat noi, sau dacă voi primiţi un alt duh decât Cel pe Care L-aţi primit, sau o altă evanghelie decât cea pe care aţi primit-o, voi îngăduiţi cu uşurinţă toate acestea! ⁵ Eu consider că nu le sunt inferior în nici o privinţă acelor „apostoli deosebiţi“. ⁶ Chiar dacă sunt neinstruit în vorbire, nu sunt însă şi în cunoaştere; şi v-am arătat aceasta în orice fel şi în toate lucrurile.

⁷ Sau am făcut oare un păcat, umilindu-mă pentru ca voi să fiţi înălţaţi, întrucât v-am vestit Evanghelia lui Dumnezeu în dar? ⁸ Am împovărat^[g] alte biserici, primind plată de la ele, ca să vă slujesc vouă, ⁹ iar când am fost la voi şi eram în nevoi, n-am pus povară asupra nimănui, pentru că nevoile mele au fost împlinite de către fraţii care au venit din Macedonia. M-am abţinut şi mă voi abţine de la a fi o povară pentru voi. ¹⁰ Aşa cum adevărul lui Cristos este în mine, nimeni nu va opri această laudă a mea în regiunile Ahaiei^[h]. ¹¹ De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie că vă iubesc.

¹² Voi continua să fac ceea ce fac, ca să distrug orice prilej al celor care vor să fie recunoscuţi ca egali ai noştri în lucrurile cu care se laudă, ¹³ pentru că astfel de oameni sunt apostoli falşi, lucrători care înşală, deghizându-se în apostoli ai lui Cristos. ¹⁴ Nu este de mirare, pentru că însuşi Satan se deghizează în înger de lumină. ¹⁵ Nu este mare lucru deci dacă slujitorii săi se deghizează în slujitori ai dreptăţii; sfârşitul lor va fi după faptele lor.

Suferinţele lui Pavel pentru Cristos

¹⁶ Vă spun din nou: nimeni să nu creadă că sunt nebun, dar, dacă o faceţi, atunci acceptaţi-mă ca şi cum aş fi nebun, ca să mă laud şi eu puţin! ¹⁷ În această încredere lăudăroasă, ceea ce spun nu este ceea ce Domnul ar vrea să spun, ci este ca o nebunie. ¹⁸ Întrucât mulţi se laudă potrivit firii, mă voi lăuda şi eu. ¹⁹ Căci voi sunteţi înţelepţi şi-i răbdaţi cu bucurie pe nebuni! ²⁰ Voi îngăduiţi dacă cineva vă înrobeşte, dacă cineva vă exploatează, dacă cineva vă abuzează, dacă cineva vă priveşte de sus, dacă cineva vă loveşte peste faţă. ²¹ O spun spre ruşinea mea, pentru că noi am fost prea slabi pentru aceasta. Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc ca un nebun – îndrăznesc şi eu să mă laud! ²² Sunt ei evrei? Şi eu sunt! Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt! Sunt ei urmaşi ai lui Avraam? Şi eu sunt! ²³ Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi. Eu sunt şi mai mult! Am trudit mult mai mult, am fost în închisoare mult mai mult, am fost biciuit mult mai sever, deseori în pericol de moarte; ²⁴ de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, ²⁵ de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost împroşcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, am fost o zi şi o noapte în largul mării, ²⁶ adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole datorită fraţilor falşi, ²⁷ muncind şi trudind din greu, deseori neputând dormi, flămând şi însetat, deseori fără hrană, în frig şi fără haine ²⁸ şi, dincolo de alte lucruri, era şi preocuparea mea zilnică: îngrijorarea mea pentru toate bisericile. ²⁹ Cine este slab şi eu să nu mă simt slab? Cine cade în păcat şi eu să nu ard?

³⁰ Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile care îmi arată slăbiciunea. ³¹ Dumnezeu şi Tatăl Domnului Isus, Care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint. ³² În Damasc, guvernatorul regelui Areta^[i] a păzit cetatea Damasc ca să mă prindă, ³³ dar am fost coborât într-un coş, printr-o fereastră din zid, şi am scăpat din mâinile lui.

Viziunile şi ţepuşul lui Pavel

12 E nevoie să mă laud, măcar că nu este nimic de câştigat; voi recurge totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. ² Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit în al treilea cer. ³ Ştiu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – ⁴ a fost răpit în Rai şi a auzit lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună. ⁵ Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. ⁶ Însă dacă vreau să mă laud nu voi fi un nebun, pentru că voi spune adevărul; dar nu mă voi lăuda, pentru ca nimeni să nu mă considere mai sus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine, ⁷ chiar având în vedere caracterul nemaipomenit al acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi-a fost dat un ţepuş în carne, un mesager al lui Satan, ca să-mi facă rău şi astfel să nu mă îngâmf. ⁸ De trei ori I-am cerut Domnului să mi-l ia. ⁹ Dar El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârşită în slăbiciune.“ Aşadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să poată locui în mine. ¹⁰ De aceea, eu sunt mulţumit în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, în persecuţii şi necazuri, de dragul lui Cristos, pentru că atunci când sunt slab, sunt puternic.

Grija lui Pavel pentru corintieni

¹¹ Am ajuns nebun; voi m-aţi forţat! Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci nu le sunt cu nimic inferior acestor „apostoli minunaţi“,^[j] măcar că eu sunt nimic. ¹² Semnele care arată că sunt apostol au fost făcute între voi, cu toată răbdarea, atât semne, cât şi fapte puternice şi minuni. ¹³ Aţi fost trataţi mai rău decât alte biserici prin faptul că numai pentru voi n-am fost niciodată o povară? Iertaţi-mi această nedreptate! ¹⁴ Sunt gata să vin la voi pentru a treia oară; şi nu voi fi o povară, pentru că eu nu lucrurile voastre le vreau, ci pe voi. Nu copiii ar trebui să adune pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. ¹⁵ Voi cheltui bucuros tot ce am şi mă voi da pe mine însumi pentru sufletele voastre. Oare voi fi iubit mai puţin pentru că v-am iubit atât de mult? ¹⁶ Să presupunem că n-am pus greutăţi asupra voastră, dar, fiind un om viclean, v-am prins prin înşelare. ¹⁷ V-am exploatat prin vreunul dintre cei pe care vi i-am trimis? ¹⁸ L-am rugat pe Titus să meargă şi l-am trimis pe fratele cu el. Oare v-a exploatat Titus? N-am umblat noi în acelaşi Duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme?

¹⁹ Credeţi că în tot acest timp ne-am apărat pe noi înşine înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos. Preaiubiţilor, toate lucrurile pe care le facem sunt pentru zidirea voastră. ²⁰ Mă tem că, atunci când voi veni, nu vă voi găsi aşa cum aş vrea să fiţi şi nici voi nu mă veţi găsi aşa cum vreţi. Mi-e teamă că ar putea fi ceartă, invidie, mânii, ambiţii egoiste, calomnii, bârfe, îngâmfări, tulburări. ²¹ Mă tem că atunci când voi veni din nou, Dumnezeul meu mă va smeri în prezenţa voastră şi mă voi mâhni pentru mulţi care au păcătuit în trecut şi nu s-au pocăit de necurăţia, desfrâul şi depravarea pe care le-au practicat.

Îndemnuri finale

13 Aceasta este a treia oară când vin la voi. „Orice vorbă trebuie să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori.“^{[k] 2} Le-am spus mai dinainte celor ce au păcătuit în trecut şi tuturor celorlalţi, şi le spun mai dinainte şi acum, când sunt absent, aşa cum am făcut atunci când am fost a doua oară la voi, că, dacă voi veni din nou, nu voi cruţa deloc, ³ întrucât voi căutaţi o dovadă a faptului că Cristos vorbeşte prin mine. El nu este slab faţă de voi, ci este puternic între voi, ⁴ pentru că a fost răstignit în slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Noi suntem slabi în El, dar trăim împreună cu El, prin puterea lui Dumnezeu, pentru voi.

⁵ Puneţi-vă pe voi înşivă la încercare, pentru a vedea dacă sunteţi în credinţă! Verificaţi-vă pe voi înşivă! Nu vă daţi seama că Isus Cristos este în voi? – doar dacă nu cumva sunteţi respinşi la test. ⁶ Sper că vă veţi da seama că noi nu suntem respinşi la test. ⁷ Şi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău, nu pentru ca noi să fim arătaţi că am trecut testul, ci pentru ca voi să faceţi ceea ce este bine, chiar dacă noi am părea ca fiind respinşi la test. ⁸ Căci noi nu putem face nimic împotriva adevărului, ci numai pentru adevăr. ⁹ Ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici. Şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră. ¹⁰ Motivul pentru care vă scriu acestea, când nu sunt cu voi, este ca atunci când voi veni să nu fiu aspru, ci să folosesc autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, nu pentru dărâmare.

Salutări finale

¹¹ În rest, fraţilor, bucuraţi-vă! Fiţi desăvârşiţi! Încurajaţi-vă unul pe altul! Fiţi de acord unul cu altul! Trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. ¹² Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă! Toţi sfinţii vă salută.

¹³ Harul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi! (Amin.)^[l]

1 Pavel, apostol trimis nu de oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Cristos şi Dumnezeu Tatăl, Care L-a înviat din morţi, ² şi toţi fraţii care sunt cu mine, către bisericile^[a] Galatiei^[b]: ³ har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos, ⁴ Care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne salveze din acest veac rău, potrivit cu voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru. ⁵ A Lui să fie slava, în vecii vecilor! Amin.

Nici o altă Evanghelie

⁶ Sunt surprins că vă întoarceţi atât de repede de la Cel Care v-a chemat prin harul lui Cristos, la o altă Evanghelie^[c]. ⁷ Nu că ar exista o altă Evanghelie, dar sunt unii care vă tulbură şi vor să schimbe Evanghelia lui Cristos. ⁸ Însă, chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti o altă Evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o, să fie blestemat! ⁹ Aşa cum v-am spus înainte, vă spun din nou: dacă cineva vă vesteşte o altă Evanghelie decât cea pe care aţi primit-o, să fie blestemat!

¹⁰ Caut eu oare să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau a lui Dumnezeu? Dacă aş mai încerca să plac oamenilor, atunci n-aş fi un rob al lui Cristos!

Pavel chemat de Dumnezeu

¹¹ Vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia vestită de mine nu este de origine umană, ¹² pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci mi-a fost descoperită de Isus Cristos.

¹³ Voi aţi auzit despre felul meu de viaţă pe când eram în iudaism, aţi auzit că am persecutat peste măsură biserica lui Dumnezeu, că am încercat s-o distrug ¹⁴ şi că eram mai înaintat în iudaism decât mulţi din neamul meu, din generaţia mea, fiind plin de râvnă pentru tradiţiile strămoşilor mei. ¹⁵ Dar când Dumnezeu, Care m-a pus deoparte încă din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, ¹⁶ a dorit să-L descopere pe Fiul Său în mine, ca să-L vestesc printre neamuri, nu am cerut imediat sfatul unui om, ¹⁷ nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei care au fost apostoli înaintea mea, ci m-am dus în Arabia, iar după aceea m-am reîntors în Damasc.

¹⁸ Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim să-l vizitez pe Chifa^[d] şi am rămas la el cincisprezece zile, ¹⁹ dar n-am văzut pe nici un alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. ²⁰ În legătură cu lucrurile pe care vi le scriu, iată, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint. ²¹ M-am dus apoi în regiunile Siriei şi ale Ciliciei, ²² dar le eram încă necunoscut la faţă bisericilor din Iudeea, care sunt în Cristos. ²³ Ei doar au auzit spunându-se: „Cel care înainte ne persecuta, vesteşte acum credinţa pe care încerca s-o distrugă.“ ²⁴ Şi Îl slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

Pavel acceptat de apostoli

2 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim, cu Barnabas, luându-l şi pe Titus cu mine. ² M-am suit acolo, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o vestesc eu printre neamuri. Le-am arătat-o, în particular, celor recunoscuţi drept conducători, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. ³ Dar nici chiar Titus, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, cu toate că era grec, ⁴ din cauza fraţilor mincinoşi strecuraţi printre noi, care s-au furişat printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Isus Cristos şi să ne poată înrobi. ⁵ Nu am cedat lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. ⁶ Cei ce păreau a fi ceva, – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă, pentru că Dumnezeu nu se uită la faţa omului –, ei, cei recunoscuţi drept conducători, nu mi-au adăugat nimic, ⁷ ci dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredinţat Evanghelia pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru i s-a încredinţat Evanghelia pentru cei circumcişi ⁸ – fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat, de asemenea, şi în mine, trimiţându-mă la neamuri –, ⁹ deci, când Iacov, Chifa^[e] şi Ioan, care erau priviţi ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au căzut la învoială cu mine şi cu Barnabas, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi. ¹⁰ Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am şi străduit să-l fac.

Pavel îl confruntă pe Petru

¹¹ Însă când Chifa a venit în Antiohia, m-am opus lui pe faţă, pentru că era de condamnat. ¹² Până când au venit nişte oameni din partea lui Iacov, el obişnuia să ia masa cu cei dintre neamuri, dar, când au venit ei, n-a mai făcut-o şi s-a separat, temându-se de cei circumcişi. ¹³ Şi ceilalţi iudei s-au unit cu el în această ipocrizie. Chiar şi Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor. ¹⁴ Când am văzut că ei nu trăiesc după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca unul dintre neamuri şi nu ca un iudeu, cum de obligi neamurile să trăiască ca nişte iudei?“^[f]

¹⁵ Noi, care suntem iudei prin naştere, şi nu „păcătoşi“^[g] dintre neamuri, ¹⁶ ştim că un om nu este îndreptăţit prin faptele Legii, ci prin credinţa în Cristos Isus. De aceea şi noi am crezut în Isus ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptăţit prin faptele Legii. ¹⁷ Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptăţiţi în Cristos, noi înşine am fost găsiţi „păcătoşi“, este oare atunci Cristos Unul Care încurajează păcatul^[h]? Nicidecum! ¹⁸ Însă, dacă eu zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. ¹⁹ Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos ²⁰ şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. ²¹ Eu nu resping harul lui Dumnezeu, pentru că, dacă dreptatea se primeşte prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.

Prin credinţă

3 Galateni nesăbuiţi! Cine v-a fermecat? Înaintea ochilor voştri Isus Cristos a fost înfăţişat ca răstignit! ² Un singur lucru vreau să aflu de la voi: aţi primit Duhul prin faptele Legii sau crezând ceea ce aţi auzit? ³ Sunteţi chiar atât de nesăbuiţi? Aţi început prin Duhul, iar acum vreţi să sfârşiţi în fire? ⁴ Aţi suferit degeaba atâtea? – dacă într-adevăr a fost degeaba! ⁵ Aşadar, El v-a dat Duhul şi a făcut minuni între voi pentru că aţi făcut faptele Legii sau pentru că aţi crezut ceea ce aţi auzit? ⁶ Tot astfel, „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.“^[i]

⁷ Înţelegeţi deci că fii ai lui Avraam sunt aceia care cred! ⁸ Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăţi neamurile prin credinţă, i-a vestit mai dinainte lui Avraam Evanghelia: „Prin tine vor fi binecuvântate toate neamurile.“^{[j] 9} Astfel, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. ¹⁰ Căci aceia care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte să împlinească toate lucrurile scrise în Cartea Legii!“^{[k] 11} Este clar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept va trăi prin credinţă“^[l], ¹² iar Legea nu se bazează pe credinţă, ci ea spune: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele.“^{[m] 13} Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.“^[n] – ¹⁴ pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea dată lui Avraam să vină asupra neamurilor, ca să primim, prin credinţă, Duhul promis.

Legea şi promisiunea

¹⁵ Fraţilor, să vorbesc în felul oamenilor: aşa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva la un legământ o dată ce a fost stabilit, la fel este şi aici. ¹⁶ Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui; el nu spune „şi seminţelor“, ca şi cum ar fi mai multe, ci se referă la una: „şi seminţei lui“^[o], care este Cristos. ¹⁷ Ceea ce vreau să spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desfiinţa autoritatea unui legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, şi astfel să anuleze promisiunea. ¹⁸ Dacă moştenirea ar depinde de Lege, atunci nu ar mai depinde de promisiune; însă Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin promisiune. ¹⁹ Care este, atunci, scopul Legii? Ea a fost adăugată pentru a arăta ce este încălcarea Legii, până când va veni Sămânţa celui căruia i-a fost făcută promisiunea. Legea a fost dată prin îngeri, printr-un mijlocitor. ²⁰ Un mijlocitor nu reprezintă o singură parte, însă Dumnezeu este Unul.

²¹ Aceasta înseamnă oare că Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, atunci dreptatea ar fi venit prin Lege, ²² însă Scriptura spune că întreaga lume este sub păcat, pentru ca promisiunea să le fie dată celor ce cred în Cristos Isus.

²³ Înainte de a veni credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită. ²⁴ Astfel, Legea a fost îndrumătorul^[p] nostru spre^[q] Cristos, pentru ca noi să fim îndreptăţiţi prin credinţă. ²⁵ Dar acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.

Copii ai lui Dumnezeu

²⁶ În Cristos Isus, voi toţi sunteţi copii ai lui Dumnezeu, prin credinţă. ²⁷ Căci toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. ²⁸ Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Cristos Isus. ²⁹ Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi sămânţa lui Avraam şi moştenitori după promisiunea făcută.

4 Vreau să spun că, atât timp cât moştenitorul este copil, nu este diferit de un sclav, cu toate că el este proprietarul tuturor lucrurilor, ² ci el se află sub îngrijirea tutorilor şi a administratorilor până la timpul desemnat de tatăl său. ³ Astfel, şi noi, când eram copii, eram sub sclavia principiilor lumii. ⁴ Dar, la împlinirea vremii, Dumnezeu Şi-a trimis Fiul, născut din femeie, născut sub Lege, ⁵ ca să-i răscumpere pe cei ce sunt sub Lege, pentru ca noi să primim înfierea^[r]. ⁶ Iar pentru că voi sunteţi fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, Duh care strigă „Abba!“^[s], adică „Tată!“ ⁷ Astfel, tu nu mai eşti sclav, ci fiu, iar dacă eşti fiu, Dumnezeu te-a făcut şi moştenitor.

Grija lui Pavel pentru galateni

⁸ Atunci când voi nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu eraţi sclavii celor ce nu sunt dumnezei. ⁹ Dar acum, când Îl cunoaşteţi pe Dumnezeu sau, mai degrabă, sunteţi cunoscuţi de Dumnezeu, cum de vă întoarceţi din nou la acele principii sărace şi slabe? Vreţi să deveniţi din nou sclavii lor? ¹⁰ Voi ţineţi zile, luni, anotimpuri şi ani. ¹¹ Mi-e teamă ca, nu cumva, să mă fi ostenit în zadar pentru voi.

¹² Fraţilor, vă rog, fiţi ca mine, pentru că şi eu sunt ca voi! Nu mi-aţi făcut nici un rău. ¹³ Voi ştiţi că în neputinţa trupului v-am vestit Evanghelia prima oară. ¹⁴ Şi n-aţi dispreţuit, nici nu v-a fost scârbă faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus. ¹⁵ Aşadar, unde este acea fericire a voastră? Vă mărturisesc că, dacă aţi fi putut, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat! ¹⁶ Acum, pentru că v-am spus adevărul, am devenit oare duşmanul vostru? ¹⁷ Ei sunt plini de râvnă faţă de voi, dar nu spre bine, ci ei vor să vă despartă de noi, ca să fiţi plini de râvnă pentru ei. ¹⁸ Este bine ca întotdeauna să fiţi plini de râvnă pentru un scop bun, nu doar când sunt eu cu voi. ¹⁹ Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile naşterii până când Cristos va lua chip în voi, ²⁰ aş vrea să pot fi cu voi şi să-mi schimb tonul, pentru că sunt nedumerit cu privire la voi!

Sara şi Agar

²¹ Spuneţi-mi voi, care doriţi să fiţi sub Lege, nu auziţi ce spune Legea? ²² Este scris că Avraam a avut doi fii: unul dintr-o sclavă, iar unul dintr-o femeie liberă. ²³ Cel din sclavă a fost născut în chip firesc, însă cel din femeia liberă a fost născut prin promisiune. ²⁴ Acest fapt poate fi luat ca o alegorie: aceste două femei reprezintă două legăminte. Unul este cel de pe muntele Sinai, născând copii pentru sclavie – şi anume Agar. ²⁵ Agar este muntele Sinai din Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum, pentru că este în sclavie cu copiii lui; ²⁶ dar Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră. ²⁷ Căci este scris:

²⁸ Voi, fraţilor, ca şi Isaac, sunteţi copii ai promisiunii. ²⁹ Dar aşa cum atunci cel născut în chip firesc l-a persecutat pe cel născut prin puterea Duhului, la fel este şi acum. ³⁰ Ce spune însă Scriptura? „Alung-o pe sclavă şi pe fiul ei, pentru că fiul sclavei nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere!“^{[u] 31} Aşadar, fraţilor, noi nu suntem copiii sclavei, ci ai femeii libere.

Libertate în Cristos

5 Cristos ne-a eliberat ca să fim liberi; rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi din nou jugului sclaviei.

² Ascultaţi! Eu, Pavel, vă spun că, dacă voi veţi fi circumcişi, Cristos nu vă va mai fi de nici un folos. ³ Depun mărturie din nou, pentru orice om care se lasă circumcis: el trebuie să asculte de întreaga Lege. ⁴ Voi, care vreţi să fiţi îndreptăţiţi prin Lege, v-aţi înstrăinat de Cristos, aţi căzut din har. ⁵ Căci noi aşteptăm prin Duhul, prin credinţă, dreptatea la care nădăjduim, ⁶ întrucât, în Cristos Isus, nici circumcizia, nici necircumcizia nu au nici o valoare, ci numai credinţa care lucrează prin dragoste.

⁷ Voi alergaţi bine odinioară! Cine v-a tăiat calea ca să nu mai ascultaţi de adevăr? ⁸ Ceea ce v-a convins n-a venit de la Cel Ce v-a chemat. ⁹ Puţină drojdie face să crească tot aluatul. ¹⁰ Sunt încrezător în Domnul că nu veţi gândi altfel. Dar cel care vă tulbură va suferi condamnarea, oricine ar fi el. ¹¹ Eu însă fraţilor, dacă predic circumcizia de ce mai sunt persecutat?! Atunci pricina de poticnire faţă de cruce s-a dus. ¹² Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură!^[v]

¹³ Voi aţi fost chemaţi la libertate, fraţilor, dar nu folosiţi libertatea pentru fire^[w], ci, în dragoste, slujiţi-vă unul pe altul. ¹⁴ Căci întreaga Lege se poate rezuma la o singură poruncă: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“^{[x] 15} Însă dacă voi vă faceţi rău unul altuia şi vă mâncaţi între voi, aveţi grijă să nu vă distrugeţi unii pe alţii!

Trăire în Duhul

¹⁶ Vă spun: umblaţi prin Duhul şi astfel nu veţi împlini pofta firii. ¹⁷ Căci firea pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul doreşte împotriva firii. Acestea sunt lucruri care se opun unul altuia, pentru ca voi să nu faceţi ceea ce vreţi. ¹⁸ Însă, dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. ¹⁹ Faptele firii sunt cunoscute ca fiind acestea: desfrâul, necurăţia, depravarea, ²⁰ idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, invidia, mâniile, ambiţiile egoiste, neînţelegerile, partidele, ²¹ geloziile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri ca acestea. Vă avertizez, aşa cum am făcut-o şi înainte, că toţi cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu^[y].