Destoinicia apostolului

3 Începem^(A) noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole^(B) de laudă către voi sau de la voi? ² Voi^(C) sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. ³ Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă^(D) de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte^(E) table de piatră, ci pe nişte^(F) table care sunt inimi de carne. ⁴ Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. ⁵ Nu^(G) că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia^(H) noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, ⁶ care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori^(I) ai unui legământ^(J) nou, nu al slovei^(K), ci al Duhului, căci slova^(L) omoară, dar^(M) Duhul dă viaţa.

Legământul cel nou şi cel vechi

⁷ Acum, dacă slujba^(N) aducătoare de moarte, scrisă^(O) şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încât^(P) fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, ⁸ cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba^(Q) Duhului? ⁹ Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba^(R) aducătoare de neprihănire? ¹⁰ Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. ¹¹ În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! ¹² Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm^(S) cu multă îndrăzneală ¹³ şi nu facem ca Moise care^(T) îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător^(U). ¹⁴ Dar ei au rămas greoi la minte^(V), căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. ¹⁵ Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. ¹⁶ Dar ori de câte ori^(W) vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată^(X). ¹⁷ Căci Domnul^(Y) este Duhul, şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. ¹⁸ Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca^(Z) într-o oglindă, slava^(AA) Domnului şi suntem schimbaţi^(AB) în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.