2 Corintieni 1-4

Nouă Traducere În Limba Română

1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia^[a]: ² har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumiri Dumnezeului oricărei încurajări

³ Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, ⁴ Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu. ⁵ Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă. ⁶ Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea şi mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajaţi, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi. ⁷ Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi părtaşi cu noi în suferinţă, tot aşa sunteţi şi în încurajare.

⁸ Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia^[b], pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. ⁹ Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, Care învie morţii; ¹⁰ El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa. ¹¹ Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi^[c] datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.

Schimbarea unora dintre planurile lui Pavel

¹² Lauda noastră este mărturia conştiinţei noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, şi chiar mai mult faţă de voi, în curăţia şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune firească^[d], ci prin harul lui Dumnezeu. ¹³ Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteţi citi şi înţelege. Şi nădăjduiesc că până la sfârşit veţi înţelege, ¹⁴ aşa cum aţi şi înţeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum şi voi veţi fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.

¹⁵ Având această încredinţare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveţi parte de o a doua favoare. ¹⁶ Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea. ¹⁷ Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu uşurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun şi „da, da“ şi „nu, nu“? ¹⁸ Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră faţă de voi nu este şi „da“, şi „nu“. ¹⁹ Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, – eu, Silvanus^[e] şi Timotei (, nu este „da“ şi „nu“, ci El este întotdeauna „da“, ²⁰ pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu. ²¹ Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. ²² El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.

²³ Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, spunându-vă că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruţ. ²⁴ Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră, căci voi staţi fermi în credinţă.

2 Astfel, am hotărât să nu mai vin din nou la voi în durere, ² pentru că, dacă eu vă întristez, atunci cine mă va mai încuraja pe mine, dacă nu cel pe care l-am întristat? ³ Am scris aşa, pentru ca atunci când voi veni să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt încredinţat cu privire la voi toţi că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. ⁴ V-am scris din durerea şi din necazul inimii şi cu multe lacrimi, nu ca să vă întristez, ci ca să vă daţi seama de dragostea pe care o am din belşug faţă de voi.

Iertarea celui păcătos

⁵ Dacă cineva a fost o pricină de întristare, nu pe mine m-a întristat, ci, într-o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toţi. ⁶ Este suficient pentru acesta faptul că a fost pedepsit de cei mai mulţi dintre voi. ⁷ Astfel, acum ar trebui să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare. ⁸ De aceea, vă îndemn să vă declaraţi iarăşi dragostea faţă de el. ⁹ Căci v-am scris şi ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în toate. ¹⁰ Pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. Ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezenţa lui Cristos, ¹¹ ca să nu dăm câştig de cauză lui Satan^[f], pentru că noi nu suntem în necunoştinţă de planurile lui.

¹² Când am venit la Troa pentru Evanghelia^[g] lui Cristos şi mi-a fost deschisă o uşă în Domnul, ¹³ n-am avut linişte în duhul meu, pentru că nu l-am găsit acolo pe Titus, fratele meu. Astfel, mi-am luat rămas bun de la ei şi m-am dus în Macedonia.

Lucrarea apostolică

¹⁴ Îi mulţumim însă lui Dumnezeu, Care ne conduce întotdeauna la biruinţă, în Cristos, şi răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoaşterii Lui. ¹⁵ Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiţi şi printre cei ce pier; ¹⁶ pentru aceştia – o mireasmă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia – o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este destoinic pentru aceste lucruri? ¹⁷ Spre deosebire de mulţi alţii, noi nu facem negustorie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim ca nişte oameni sinceri şi, ca unii trimişi de Dumnezeu, vorbim în prezenţa lui Dumnezeu, în Cristos.

3 Începem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, aşa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? ² Voi înşivă sunteţi scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, ³ arătând că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

⁴ O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Nu că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, ⁶ Care ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă.

Slava mai mare a Noului Legământ

⁷ Dar dacă slujba morţii, încrustată în litere, pe table de piatră, a fost cu slavă, astfel încât poporul Israel n-a putut privi la faţa lui Moise, din cauza strălucirii trecătoare a feţei lui, ⁸ cu cât mai mult este cu slavă slujba Duhului? ⁹ Căci, dacă în slujba aducătoare de condamnare era slavă, cu mult mai mult slujba aducătoare de dreptate va abunda de slavă! ¹⁰ Fiindcă ceea ce a fost slăvit, nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. ¹¹ Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.

¹² Deci, întrucât avem o astfel de nădejde, lucrăm cu mare îndrăzneală, ¹³ nu ca Moise, care şi-a pus un văl peste faţă pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârşitul a ceea ce era trecător. ¹⁴ Însă minţile lor erau împietrite. Până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este dat la o parte. ¹⁵ Până astăzi, oricând este citit Moise, pe minţile lor este un văl, ¹⁶ dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte. ¹⁷ Domnul este Duhul, iar acolo unde este Duhul Domnului este libertate. ¹⁸ Noi toţi, cu feţe neacoperite, reflectăm^[h] slava Domnului, ca într-o oglindă, şi suntem transformaţi în asemănarea Sa din slavă în slavă; aceasta vine de la Domnul, Care este Duhul.

Comori în nişte vase de lut

4 De aceea, întrucât prin îndurarea lui Dumnezeu avem această slujbă, nu suntem descurajaţi, ² ci respingem lucrurile ascunse şi ruşinoase, nu ne purtăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea deschisă a adevărului, ne recomandăm pe noi înşine în faţa conştiinţei oricărui om, înaintea lui Dumnezeu. ³ Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier, ⁴ ale căror minţi necredincioase le-a orbit dumnezeul acestui veac, ca să nu strălucească lumina Evangheliei slavei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu. ⁵ Noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos ca Domn, iar pe noi înşine ca sclavii voştri, datorită lui Isus. ⁶ Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!“^[i], a luminat şi inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe faţa lui Isus.

⁷ Dar noi avem această bogăţie în nişte vase de lut, pentru a arăta că această putere nemaipomenită Îi aparţine lui Dumnezeu şi nu vine de la noi. ⁸ Suntem asupriţi în orice fel, dar nu zdrobiţi, luaţi prin surprindere, dar nu disperaţi, ⁹ persecutaţi, dar nu părăsiţi, trântiţi la pământ, dar nu distruşi, ¹⁰ purtăm întotdeauna în trupul nostru moartea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupurile noastre. ¹¹ Căci noi, care suntem vii, suntem întotdeauna daţi la moarte datorită lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor. ¹² Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. ¹³ Însă, fiindcă avem acelaşi duh al credinţei, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“^[j], şi noi credem, şi de aceea vorbim. ¹⁴ Ştim că Cel Ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va duce împreună cu voi în prezenţa Sa. ¹⁵ Toate sunt pentru voi, pentru ca harul, atingând mulţi oameni, să facă să abunde mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.

¹⁶ De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuşi omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi. ¹⁷ Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie. ¹⁸ Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veşnice.