Biruinţa lui Iosafat asupra moabiţilor şi amoniţilor

20 După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon şi cu ei nişte maoniţi au pornit cu război împotriva lui Iosafat. ² Au venit şi au dat de ştire lui Iosafat, zicând: „O mare mulţime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, şi sunt la^(A) Haţaţon-Tamar, adică^(B) En-Ghedi.” ³ În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute^(C) pe Domnul şi a vestit^(D) un post pentru tot Iuda. ⁴ Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul. ⁵ Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi. ⁶ Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri^(E) şi nu stăpâneşti^(F) Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână^(G) tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi? ⁷ Oare n-ai izgonit^(H) Tu, Dumnezeul^(I) nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam, care Te^(J) iubea? ⁸ Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un locaş sfânt pentru Numele Tău, zicând: ⁹ ‘Dacă^(K) va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea casei acesteia şi înaintea Ta, căci^(L) Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, şi Tu ne vei asculta şi ne vei mântui!’ ¹⁰ Acum, iată, fiii lui Amon şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit^(M) lui Israel să intre când venea din ţara Egiptului – căci s-a abătut^(N) de la ei şi nu i-a nimicit –, ¹¹ iată-i cum ne răsplătesc acum, venind^(O) să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! ¹² O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca^(P) Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi^(Q) spre Tine!” ¹³ Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor. ¹⁴ Atunci, Duhul^(R) Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf. ¹⁵ Şi Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: ‘Nu^(S) vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. ¹⁶ Mâine pogorâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiei Ieruel. ¹⁷ Nu veţi^(T) avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul^(U) va fi cu voi!’ ” ¹⁸ Iosafat s-a plecat^(V) cu faţa la pământ şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui. ¹⁹ Leviţii dintre fiii chehatiţilor şi dintre fiii coreiţilor s-au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ²⁰ A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă^(W) în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti.” ²¹ Apoi, în învoire cu poporul, a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte şi mergând înaintea oştirii, lăudau^(X) pe Domnul şi ziceau: „Lăudaţi^(Y) pe Domnul, căci^(Z) îndurarea Lui ţine în veac!” ²² În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus^(AA) o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi. ²³ Fiii lui Amon şi ai lui Moab s-au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăvârşire şi să-i prăpădească. Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească. ²⁴ Când a ajuns Iuda pe înălţimea de unde se zăreşte pustia, s-au uitat înspre mulţime, şi iată că ei erau nişte trupuri moarte întinse pe pământ şi nimeni nu scăpase. ²⁵ Iosafat şi poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii şi lucruri scumpe şi au luat atât de multe, că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă. ²⁶ A patra zi, s-au strâns în Valea Beraca (Binecuvântare), unde au binecuvântat pe Domnul, de aceea au numit locul acesta Valea Beraca, nume care i-a rămas până în ziua de azi. ²⁷ Toţi oamenii din Iuda şi din Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli şi s-au întors la Ierusalim, căci Domnul îi umpluse de bucurie^(AB), izbăvindu-i de vrăjmaşii lor. ²⁸ Au intrat în Ierusalim şi în Casa Domnului, în sunete de alăute şi de harpe şi trâmbiţe. ²⁹ Groaza^(AC) Domnului a apucat toate împărăţiile celorlalte ţări când au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmaşilor lui Israel. ³⁰ Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită şi Dumnezeul^(AD) lui i-a dat pace de jur împrejur.

Sfârşitul domniei lui Iosafat

³¹ Iosafat^(AE) a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Azuba, fata lui Şilhi. ³² El a mers pe calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut deloc, făcând ce este bine înaintea Domnului. ³³ Numai că înălţimile^(AF) n-au fost îndepărtate, şi poporul tot n-avea inima^(AG) strâns lipită de Dumnezeul părinţilor săi. ³⁴ Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care^(AH) este cuprinsă în cartea împăraţilor lui Israel. ³⁵ După aceea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a unit^(AI) cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită. ³⁶ S-a unit cu el ca să zidească nişte corăbii, care să meargă la Tarsis, şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber. ³⁷ Atunci, Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, a prorocit împotriva lui Iosafat şi a zis: „Pentru că te-ai unit cu Ahazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea.” Şi corăbiile^(AJ) au fost sfărâmate şi n-au putut să se ducă la Tarsis^(AK).