¹ Prezbiterul^[a] către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe^(A) care-i iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul^(B) –, ² pentru adevărul acesta care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac: ³ Harul, îndurarea şi pacea să fie^(C) cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr^(D) şi în dragoste! ⁴ M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând^(E) în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl. ⁵ Şi acum, te rog, Doamnă, nu^(F) ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să^(G) ne iubim unii pe alţii! ⁶ Şi dragostea stă^(H) în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi după cum^(I) aţi auzit de la început. ⁷ Căci în lume s-au răspândit mulţi^(J) amăgitori, care^(K) nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată^(L) amăgitorul, iată antihristul! ⁸ Păziţi-vă^(M) bine să^(N) nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. ⁹ Oricine^(O) o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul. ¹⁰ Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i^(P) ziceţi: „Bun venit!” ¹¹ Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele. ¹² Aş vrea să vă spun multe^(Q) lucruri, dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca^(R) bucuria noastră să fie deplină. ¹³ Copiii surorii tale alese îţi^(S) trimit sănătate. Amin.

¹ Prezbiterul^[a] către preaiubitul Gaius, pe^(A) care-l iubesc în adevăr. ² Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. ³ A fost o mare bucurie pentru mine, când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi că umbli^(B) în adevăr. ⁴ Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii^(C) mei că umblă în adevăr. ⁵ Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi şi pentru străini totodată. ⁶ Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor într-un chip vrednic de Dumnezeu, ⁷ căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva^(D) de la neamuri. ⁸ Este datoria noastră dar să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul. ⁹ Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. ¹⁰ De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din Biserică. ¹¹ Preaiubitule, nu^(E) urma răul, ci binele. Cine^(F) face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu. ¹² Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre^(G) Dimitrie; şi noi mărturisim despre el: şi^(H) ştii că mărturisirea noastră este adevărată. ¹³ Aş avea să-ţi spun multe^(I) lucruri, dar nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei. ¹⁴ Nădăjduiesc să te văd în curând şi atunci vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu tine.

Prietenii îţi trimit sănătate. Spune sănătate prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.

¹ Iuda, rob al lui Isus Hristos şi fratele^(A) lui Iacov, către cei^(B) chemaţi, care sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl şi păstraţi^(C) pentru Isus Hristos: ² îndurarea, pacea^(D) şi dragostea să vă fie înmulţite. ³ Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea^(E) noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca^(F) să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. ⁴ Căci^(G) s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi^(H) de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă^(I) în desfrânare harul^(J) Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc^(K) pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos. ⁵ Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi, o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri că Domnul^(L), după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a^(M) nimicit pe cei ce^(N) n-au crezut. ⁶ El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe^(O) îngerii care nu şi-au^(P) păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. ⁷ Tot aşa, Sodoma^(Q) şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. ⁸ Totuşi^(R) oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc^(S) dregătoriile. ⁹ Arhanghelul Mihail^(T), când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit^(U) să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre^(V)!” ¹⁰ Aceştia^(W), dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte. ¹¹ Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui^(X) Cain! S-au aruncat^(Y) în rătăcirea lui Balaam din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca^(Z) a lui Core! ¹² Sunt^(AA) nişte stânci ascunse la mesele^(AB) voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori^(AC) fără apă, mânaţi^(AD) încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi^(AE); ¹³ nişte valuri^(AF) înfuriate ale mării, care îşi spumegă^(AG) ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora^(AH) le este păstrată negura întunericului pentru vecie. ¹⁴ Şi pentru ei a prorocit Enoh, al^(AI) şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit^(AJ) Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ¹⁵ ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele^(AK) nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.” ¹⁶ Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura^(AL) le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc^(AM) pe oameni pentru câştig. ¹⁷ Dar^(AN) voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. ¹⁸ Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor^(AO) fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. ¹⁹ Ei sunt aceia care^(AP) dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii^(AQ), care n-au Duhul. ²⁰ Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă^(AR) sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă^(AS) prin Duhul Sfânt, ²¹ ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi^(AT) îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. ²² Mustraţi pe cei ce se despart de voi; ²³ căutaţi să mântuiţi^(AU) pe unii, smulgându-i^(AV) din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa^(AW) mânjită de carne. ²⁴ Iar^(AX) Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să^(AY) vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, ²⁵ singurului^(AZ) Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum, şi în veci. Amin.