Add parallel Print Page Options

Ioas începe să domnească şi drege Templul

24 Ioas avea şapte(A) ani când a ajuns împărat şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba. Ioas a făcut ce este bine(B) înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada. Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste şi Ioas a născut fii şi fiice. După aceea, Ioas şi-a pus de gând să dreagă Casa Domnului. A strâns pe preoţi şi pe leviţi şi le-a zis: „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda şi strângeţi bani(C) din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta.” Dar leviţii nu s-au grăbit. Împăratul(D) a chemat pe marele preot Iehoiada şi i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise(E), robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul(F) mărturiei? Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii(G) ei au pustiit Casa lui Dumnezeu şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile(H) închinate Casei Domnului.” Atunci, împăratul a poruncit(I) să se facă o ladă şi să se pună afară la poarta Casei Domnului. Şi s-a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului(J) darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie. 10 Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit. 11 Când(K) vedeau leviţii că e mult argint în ladă şi că era vremea ca s-o dea în mâinile dregătorilor împăratului, venea logofătul împăratului şi slujbaşul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o puneau iarăşi la loc. Aşa făceau în fiecare zi şi au strâns mult argint. 12 Împăratul şi Iehoiada îl dădeau meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră şi tâmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi aramă, ca să dreagă Casa Domnului. 13 Lucrătorii s-au apucat de lucru şi au isprăvit ce era de dres; au pus Casa lui Dumnezeu iarăşi în stare bună şi au întărit-o. 14 Când au isprăvit, au adus înaintea împăratului şi înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Şi cu el(L) au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile-de-tot, pahare şi alte scule de aur şi de argint. Şi, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi-de-tot în Casa Domnului. 15 Iehoiada a murit bătrân şi sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani. 16 L-au îngropat în cetatea lui David, la un loc cu împăraţii, pentru că făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu, şi faţă de Casa Lui.

Ioas şi închinarea la idoli

17 După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au închinat înaintea împăratului. Atunci, împăratul i-a ascultat. 18 Şi au părăsit Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi au slujit Astarteelor(M) şi idolilor. Mânia(N) Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovaţi în felul acesta. 19 Domnul a trimis(O) la ei proroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înştiinţările pe care le-au primit. 20 Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul(P) lui Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: ‘Pentru ce(Q) călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentru că(R) aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi’.” 21 Şi au uneltit împotriva lui şi l-au ucis(S) cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului. 22 Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă şi să judece!” 23 După trecerea anului, oastea(T) sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas şi a venit în Iuda şi la Ierusalim. Au omorât din popor pe toate căpeteniile poporului şi au trimis împăratului toată prada la Damasc. 24 Oastea sirienilor a venit cu un mic(U) număr de oameni. Totuşi Domnul a dat(V) în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit(W) sirienii pe Ioas. 25 Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii(X) lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului(Y) preotului Iehoiada. L-au omorât în patul lui şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor. 26 Iată pe cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Şimeatei, o femeie amonită şi Iozabad, fiul Şimritei, o femeie moabită. 27 Cât despre fiii lui, despre marele număr de prorocii(Z) făcute cu privire la el şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sunt scrise în istoria din cartea împăraţilor.

În locul lui a domnit fiul său Amaţia(AA).

Domnia lui Ioaş peste Iuda

24 Ioaş era în vârstă de şapte ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Ţibia şi era din Beer-Şeba. Ioaş a făcut ce este drept înaintea Domnului, în tot timpul vieţii preotului Iehoiada. Iehoiada i-a ales două soţii şi astfel lui Ioaş i s-au născut fii şi fiice. După aceea, Ioaş s-a hotărât în inima lui să restaureze Casa Domnului. A convocat preoţii şi leviţii şi le-a zis: „Mergeţi în cetăţile lui Iuda şi strângeţi de la toţi israeliţii darea anuală pentru restaurarea Casei Dumnezeului vostru. Împliniţi-vă degrabă însărcinarea!“

Dar leviţii nu s-au grăbit. Regele l-a chemat pe Iehoiada, preotul conducător, şi i-a zis: „De ce nu ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda şi din Ierusalim contribuţia rânduită de Moise, robul Domnului, şi de adunarea lui Israel pentru Cortul Mărturiei? Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au despuiat Casa lui Dumnezeu şi au dedicat baalilor toate lucrurile sfinte ale Casei Domnului.

La porunca regelui, au făcut un cufăr şi l-au pus afară, la poarta Casei Domnului. Apoi au dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca oamenii să aducă Domnului contribuţia rânduită de Moise, robul lui Dumnezeu, asupra lui Israel în pustie. 10 Toate căpeteniile şi întregul popor şi-au adus contribuţia cu bucurie, până când cufărul s-a umplut. 11 Ori de câte ori cufărul era dus de către leviţi la dregătorii regelui, atunci când vedeau că era prea mult argint în el, venea scribul regelui împreună cu slujbaşul preotului conducător şi goleau cufărul. Apoi leviţii îl luau şi îl duceau înapoi la locul lui. Aşa făceau în fiecare zi şi astfel au strâns mult argint. 12 Apoi regele şi Iehoiada dădeau argintul celor ce se ocupau cu lucrarea de la Casa Domnului, iar aceştia angajau zidari şi tâmplari care să restaureze Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi în aramă care să repare Casa Domnului. 13 Lucrătorii s-au apucat de treabă şi astfel, prin lucrarea mâinilor lor, restaurarea a înaintat până când au adus Casa lui Dumnezeu în bună stare şi au consolidat-o. 14 Când au terminat, au adus înaintea regelui şi a lui Iehoiada argintul rămas. Din el au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile de tot, cupe, precum şi vase de aur şi de argint. Cât timp a trăit Iehoiada s-au adus continuu arderi de tot la Casa Domnului.

15 Iehoiada a murit fiind bătrân şi sătul de zile. La moartea sa, avea o sută treizeci de ani. 16 L-au înmormântat în Cetatea lui David, la un loc cu regii, căci făcuse numai bine în Israel, atât cu privire la Dumnezeu, cât şi cu privire la Casa Lui.

Apostazia lui Ioaş

17 După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi şi-au arătat supunerea faţă de rege. Atunci regele a ascultat de ei. 18 Au părăsit Casa Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor, au slujit aşerelor şi idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului din cauza acestei vinovăţii a lor. 19 Domnul le-a trimis profeţi ca să-i întoarcă la El, să mărturisească împotriva lor, dar poporul nu a vrut să asculte.

20 Atunci Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El a stat înaintea poporului şi le-a vorbit astfel: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: «De ce aţi încălcat poruncile Domnului? Nu veţi propăşi! Fiindcă L-aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi!»“ 21 Ei însă au uneltit împotriva lui şi, la porunca regelui, l-au ucis cu pietre în curtea Casei Domnului. 22 Regele Ioaş nu şi-a amintit de tot binele pe care i l-a făcut Iehoiada, tatăl acestuia, şi i-a ucis fiul. În timp ce murea, Zaharia a zis: „Domnul să vadă şi să judece!“

23 Un an mai târziu[a], oastea Aramului a înaintat împotriva lui Ioaş. Ei au venit în Iuda şi la Ierusalim şi au nimicit din popor toate căpeteniile poporului, iar prada au trimis-o în întregime regelui din Damasc. 24 Chiar dacă oastea arameilor a venit cu un mic număr de oameni, Domnul a dat în mâinile lor oştirea mult mai numeroasă a celor din Iuda, căci aceştia Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. Şi astfel ei au adus judecata asupra lui Ioaş.

25 Când arameii au plecat de la el, ei l-au lăsat în chinuri mari. Slujitorii săi au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada şi l-au ucis în patul lui. El a murit şi a fost înmormântat în Cetatea lui David. El nu a fost înmormântat însă în mormântul regilor. 26 Cei care au uneltit împotriva lui au fost Zabad[b], fiul amonitei Şimat, şi Iehozabad, fiul moabitei Şimrit[c]. 27 Cele privitoare la fiii săi, la multele profeţii despre el şi la restaurarea Casei lui Dumnezeu sunt scrise în „Relatarea Cărţii Regilor“. În locul lui a domnit fiul său Amaţia.

Footnotes

  1. 2 Cronici 24:23 Sau: În primăvară
  2. 2 Cronici 24:26 O variantă a lui Iozabad
  3. 2 Cronici 24:26 O variantă a lui Şomer

Joash Repairs the Temple(A)(B)

24 Joash was seven years old when he became king, and he reigned in Jerusalem forty years. His mother’s name was Zibiah; she was from Beersheba. Joash did what was right in the eyes of the Lord(C) all the years of Jehoiada the priest. Jehoiada chose two wives for him, and he had sons and daughters.

Some time later Joash decided to restore the temple of the Lord. He called together the priests and Levites and said to them, “Go to the towns of Judah and collect the money(D) due annually from all Israel,(E) to repair the temple of your God. Do it now.” But the Levites(F) did not act at once.

Therefore the king summoned Jehoiada the chief priest and said to him, “Why haven’t you required the Levites to bring in from Judah and Jerusalem the tax imposed by Moses the servant of the Lord and by the assembly of Israel for the tent of the covenant law?”(G)

Now the sons of that wicked woman Athaliah had broken into the temple of God and had used even its sacred objects for the Baals.

At the king’s command, a chest was made and placed outside, at the gate of the temple of the Lord. A proclamation was then issued in Judah and Jerusalem that they should bring to the Lord the tax that Moses the servant of God had required of Israel in the wilderness. 10 All the officials and all the people brought their contributions gladly,(H) dropping them into the chest until it was full. 11 Whenever the chest was brought in by the Levites to the king’s officials and they saw that there was a large amount of money, the royal secretary and the officer of the chief priest would come and empty the chest and carry it back to its place. They did this regularly and collected a great amount of money. 12 The king and Jehoiada gave it to those who carried out the work required for the temple of the Lord. They hired(I) masons and carpenters to restore the Lord’s temple, and also workers in iron and bronze to repair the temple.

13 The men in charge of the work were diligent, and the repairs progressed under them. They rebuilt the temple of God according to its original design and reinforced it. 14 When they had finished, they brought the rest of the money to the king and Jehoiada, and with it were made articles for the Lord’s temple: articles for the service and for the burnt offerings, and also dishes and other objects of gold and silver. As long as Jehoiada lived, burnt offerings were presented continually in the temple of the Lord.

15 Now Jehoiada was old and full of years, and he died at the age of a hundred and thirty. 16 He was buried with the kings in the City of David, because of the good he had done in Israel for God and his temple.

The Wickedness of Joash

17 After the death of Jehoiada, the officials of Judah came and paid homage to the king, and he listened to them. 18 They abandoned(J) the temple of the Lord, the God of their ancestors, and worshiped Asherah poles and idols.(K) Because of their guilt, God’s anger(L) came on Judah and Jerusalem. 19 Although the Lord sent prophets to the people to bring them back to him, and though they testified against them, they would not listen.(M)

20 Then the Spirit(N) of God came on Zechariah(O) son of Jehoiada the priest. He stood before the people and said, “This is what God says: ‘Why do you disobey the Lord’s commands? You will not prosper.(P) Because you have forsaken the Lord, he has forsaken(Q) you.’”

21 But they plotted against him, and by order of the king they stoned(R) him to death(S) in the courtyard of the Lord’s temple.(T) 22 King Joash did not remember the kindness Zechariah’s father Jehoiada had shown him but killed his son, who said as he lay dying, “May the Lord see this and call you to account.”(U)

23 At the turn of the year,[a] the army of Aram marched against Joash; it invaded Judah and Jerusalem and killed all the leaders of the people.(V) They sent all the plunder to their king in Damascus. 24 Although the Aramean army had come with only a few men,(W) the Lord delivered into their hands a much larger army.(X) Because Judah had forsaken the Lord, the God of their ancestors, judgment was executed on Joash. 25 When the Arameans withdrew, they left Joash severely wounded. His officials conspired against him for murdering the son of Jehoiada the priest, and they killed him in his bed. So he died and was buried(Y) in the City of David, but not in the tombs of the kings.

26 Those who conspired against him were Zabad,[b] son of Shimeath an Ammonite woman, and Jehozabad, son of Shimrith[c](Z) a Moabite woman.(AA) 27 The account of his sons, the many prophecies about him, and the record of the restoration of the temple of God are written in the annotations on the book of the kings. And Amaziah his son succeeded him as king.

Footnotes

  1. 2 Chronicles 24:23 Probably in the spring
  2. 2 Chronicles 24:26 A variant of Jozabad
  3. 2 Chronicles 24:26 A variant of Shomer