Add parallel Print Page Options

Deci(A), fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Bucuria lui Pavel

Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe(B) nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni. Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci(C) am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte. Am o mare(D) încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin(E) de mângâiere(F), îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. Căci şi după venirea(G) noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am(H) fost necăjiţi în toate chipurile: de(I) afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu(J), care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. Şi nu numai prin venirea(K) lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare. Măcar(L) că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) – totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi(M) după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră. 10 În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când(N) întristarea lumii aduce moartea. 11 Căci uite tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta. 12 Aşa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci(O) ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. 13 De aceea am fost mângâiaţi. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a(P) fost răcorit de voi toţi. 14 Şi dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit. 15 El are o şi mai mare dragoste pentru voi, când îşi aduce aminte de ascultarea(Q) voastră a tuturor şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cutremur. 16 Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.

Preaiubiţilor, întrucât avem aceste promisiuni, să ne curăţim de orice pângăreşte trupul şi duhul, desăvârşind sfinţenia în frică de Dumnezeu.

Bucuria lui Pavel

Deschideţi-vă inima faţă de noi! N-am făcut rău nimănui, n-am corupt[a] pe nimeni, n-am exploatat pe nimeni. Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre, fie că murim împreună, fie că trăim împreună. Am mare încredere în voi; sunt atât de mândru de voi, sunt încurajat şi foarte bucuros în fiecare dintre necazurile noastre.

Când am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci am fost necăjiți în toate felurile: lupte din afară, temeri dinăuntru. Însă Dumnezeu, Care-i încurajează pe cei deznădăjduiţi, ne-a încurajat prin venirea lui Titus, şi nu doar prin venirea sa, ci şi prin încurajarea pe care ne-a adus-o vorbindu-ne despre voi, când ne-a spus despre dorinţa voastră puternică, despre durerea voastră adâncă şi despre devotamentul vostru pentru mine. Astfel, m-am bucurat şi mai mult. Chiar dacă scrisoarea mea v-a întristat, nu regret. Şi chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, măcar că numai pentru puţin timp, totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a dus la pocăinţă, pentru că aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nici o pierdere din cauza noastră. 10 Căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează pocăinţa care duce la mântuire şi în ea nu este regret, dar întristarea lumii produce moarte. 11 Vedeţi ce devotament a produs în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă, ce râvnă, ce dorinţă de dreptate! În toate v-aţi arătat fără vină în această problemă. 12 Astfel, deşi v-am scris, n-am făcut-o din cauza celui ce a făcut răul sau din cauza celui ce a suferit răul, ci pentru a vă arăta cât de profund este devotamentul nostru faţă de voi, înaintea lui Dumnezeu. 13 Prin aceasta suntem încurajaţi.

Pe lângă încurajarea noastră, ne bucurăm şi mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi. 14 M-am lăudat lui cu voi şi nu m-aţi făcut de ruşine, ci, aşa cum tot ce v-am spus a fost adevărat, tot astfel şi lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s-a dovedit adevărată. 15 Astfel, dragostea lui pentru voi se întăreşte când îşi reaminteşte de ascultarea voastră, a tuturor, de felul cum l-aţi primit cu frică şi cutremur. 16 Mă bucur că pot avea deplină încredere în voi.

Footnotes

  1. 2 Corintieni 7:2 Sau: n-am ruinat pe nimeni; termenul grecesc se poate referi atât la o corupere a credinţei cuiva, cât şi la o ruinare, o pagubă financiară, adusă cuiva

Therefore, since we have these promises,(A) dear friends,(B) let us purify ourselves from everything that contaminates body and spirit, perfecting holiness(C) out of reverence for God.

Paul’s Joy Over the Church’s Repentance

Make room for us in your hearts.(D) We have wronged no one, we have corrupted no one, we have exploited no one. I do not say this to condemn you; I have said before that you have such a place in our hearts(E) that we would live or die with you. I have spoken to you with great frankness; I take great pride in you.(F) I am greatly encouraged;(G) in all our troubles my joy knows no bounds.(H)

For when we came into Macedonia,(I) we had no rest, but we were harassed at every turn(J)—conflicts on the outside, fears within.(K) But God, who comforts the downcast,(L) comforted us by the coming of Titus,(M) and not only by his coming but also by the comfort you had given him. He told us about your longing for me, your deep sorrow, your ardent concern for me, so that my joy was greater than ever.

Even if I caused you sorrow by my letter,(N) I do not regret it. Though I did regret it—I see that my letter hurt you, but only for a little while— yet now I am happy, not because you were made sorry, but because your sorrow led you to repentance. For you became sorrowful as God intended and so were not harmed in any way by us. 10 Godly sorrow brings repentance that leads to salvation(O) and leaves no regret, but worldly sorrow brings death. 11 See what this godly sorrow has produced in you: what earnestness, what eagerness to clear yourselves, what indignation, what alarm, what longing, what concern,(P) what readiness to see justice done. At every point you have proved yourselves to be innocent in this matter. 12 So even though I wrote to you,(Q) it was neither on account of the one who did the wrong(R) nor on account of the injured party, but rather that before God you could see for yourselves how devoted to us you are. 13 By all this we are encouraged.

In addition to our own encouragement, we were especially delighted to see how happy Titus(S) was, because his spirit has been refreshed by all of you. 14 I had boasted to him about you,(T) and you have not embarrassed me. But just as everything we said to you was true, so our boasting about you to Titus(U) has proved to be true as well. 15 And his affection for you is all the greater when he remembers that you were all obedient,(V) receiving him with fear and trembling.(W) 16 I am glad I can have complete confidence in you.(X)