2 Corinteni 4-6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Propovăduirea Evangheliei

4 De aceea, fiindcă avem slujba aceasta^(A), după îndurarea^(B) pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. ² Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm^(C) Cuvântul lui Dumnezeu. Ci^(D), prin arătarea adevărului, ne^(E) facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. ³ Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită^(F) pentru cei ce sunt pe calea pierzării, ⁴ a căror^(G) minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul^(H) veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina^(I) Evangheliei slavei lui Hristos, care^(J) este chipul lui Dumnezeu. ⁵ Căci^(K) noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi^(L) suntem robii voştri, pentru Isus. ⁶ Căci Dumnezeu, care^(M) a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a^(N) luminat inimile, pentru ca să facem^(O) să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

Greutăţile slujbei

⁷ Comoara aceasta o purtăm în nişte vase^(P) de lut, pentru ca^(Q) această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. ⁸ Suntem încolţiţi^(R) în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; ⁹ prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos^(S), dar nu omorâţi. ¹⁰ Purtăm întotdeauna^(T) cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca^(U) şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. ¹¹ Căci noi cei vii totdeauna^(V) suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. ¹² Astfel că în noi lucrează moartea^(W), iar în voi, viaţa. ¹³ Însă fiindcă avem acelaşi^(X) duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut^(Y), de aceea am vorbit!” şi noi credem şi de aceea vorbim. ¹⁴ Şi ştim că Cel^(Z) ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. ¹⁵ Căci toate^(AA) aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul^(AB) mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.

Pricinile de încredere

¹⁶ De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru^(AC) se înnoieşte din zi în zi. ¹⁷ Căci întristările noastre uşoare^(AD) de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. ¹⁸ Pentru că noi nu ne uităm^(AE) la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.

5 Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru^(AF) trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. ² Şi gemem^(AG) în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, ³ negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi^(AH) nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. ⁴ Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi^(AI) cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. ⁵ Şi Cel^(AJ) ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a^(AK) dat arvuna Duhului. ⁶ Aşadar noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, ⁷ pentru că umblăm^(AL) prin credinţă, nu prin vedere. ⁸ Da, suntem plini de încredere şi ne place^(AM) mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. ⁹ De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. ¹⁰ Căci^(AN) toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca^(AO) fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Făptura cea nouă

¹¹ Ca unii care cunoaştem deci frica^(AP) de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm, dar Dumnezeu^(AQ) ne cunoaşte bine şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre. ¹² Cu aceasta nu^(AR) ne lăudăm singuri iarăşi înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă^(AS) cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţişare, şi nu cu ce este în inimă. ¹³ În adevăr, dacă^(AT) ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. ¹⁴ Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit^(AU) pentru toţi, toţi deci au murit. ¹⁵ Şi El a murit pentru toţi, pentru ca^(AV) cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. ¹⁶ Aşa că^(AW), de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii, şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi^(AX) acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. ¹⁷ Căci, dacă este^(AY) cineva în Hristos, este o făptură^(AZ)[a] nouă. Cele^(BA) vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. ¹⁸ Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care^(BB) ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; ¹⁹ că adică, Dumnezeu^(BC) era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. ²⁰ Noi dar, suntem trimişi^(BD) împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum^(BE) Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! ²¹ Pe^(BF) Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El^(BG).

Râvna lui Pavel pentru slujba lui

6 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu^(BH), vă^(BI) sfătuim să^(BJ) faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. ² Căci El zice: „La^(BK) vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” ³ Noi^(BL) nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. ⁴ Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori^(BM) ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, ⁵ în^(BN) bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; ⁶ prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, ⁷ prin^(BO) cuvântul adevărului, prin puterea^(BP) lui Dumnezeu, prin armele^(BQ) de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; ⁸ în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar^(BR) că spunem adevărul; ⁹ ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca^(BS) unii care murim şi iată că trăim; ca^(BT) nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ¹⁰ ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.

Dragostea apostolului pentru ei

¹¹ Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor! Ni s-a lărgit inima^(BU). ¹² Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima^(BV) voastră s-a strâns pentru noi. ¹³ Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc^(BW) ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă şi voi!

Credincioşii şi necredincioşii

¹⁴ Nu^(BX) vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce^(BY) legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? ¹⁵ Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? ¹⁶ Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi^(BZ) suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi^(CA) locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”. ¹⁷ De aceea^(CB): „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. ¹⁸ Eu vă^(CC) voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”