Propovăduirea Evangheliei

4 De aceea, fiindcă avem slujba aceasta^(A), după îndurarea^(B) pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. ² Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm^(C) Cuvântul lui Dumnezeu. Ci^(D), prin arătarea adevărului, ne^(E) facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. ³ Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită^(F) pentru cei ce sunt pe calea pierzării, ⁴ a căror^(G) minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul^(H) veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina^(I) Evangheliei slavei lui Hristos, care^(J) este chipul lui Dumnezeu. ⁵ Căci^(K) noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi^(L) suntem robii voştri, pentru Isus. ⁶ Căci Dumnezeu, care^(M) a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a^(N) luminat inimile, pentru ca să facem^(O) să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

Greutăţile slujbei

⁷ Comoara aceasta o purtăm în nişte vase^(P) de lut, pentru ca^(Q) această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. ⁸ Suntem încolţiţi^(R) în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; ⁹ prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos^(S), dar nu omorâţi. ¹⁰ Purtăm întotdeauna^(T) cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca^(U) şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. ¹¹ Căci noi cei vii totdeauna^(V) suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. ¹² Astfel că în noi lucrează moartea^(W), iar în voi, viaţa. ¹³ Însă fiindcă avem acelaşi^(X) duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut^(Y), de aceea am vorbit!” şi noi credem şi de aceea vorbim. ¹⁴ Şi ştim că Cel^(Z) ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. ¹⁵ Căci toate^(AA) aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul^(AB) mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.

Pricinile de încredere

¹⁶ De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru^(AC) se înnoieşte din zi în zi. ¹⁷ Căci întristările noastre uşoare^(AD) de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. ¹⁸ Pentru că noi nu ne uităm^(AE) la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.