Add parallel Print Page Options

Propovăduirea Evangheliei

De aceea, fiindcă avem slujba aceasta(A), după îndurarea(B) pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm(C) Cuvântul lui Dumnezeu. Ci(D), prin arătarea adevărului, ne(E) facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită(F) pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror(G) minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul(H) veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina(I) Evangheliei slavei lui Hristos, care(J) este chipul lui Dumnezeu. Căci(K) noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi(L) suntem robii voştri, pentru Isus. Căci Dumnezeu, care(M) a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a(N) luminat inimile, pentru ca să facem(O) să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

Greutăţile slujbei

Comoara aceasta o purtăm în nişte vase(P) de lut, pentru ca(Q) această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem încolţiţi(R) în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos(S), dar nu omorâţi. 10 Purtăm întotdeauna(T) cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca(U) şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. 11 Căci noi cei vii totdeauna(V) suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12 Astfel că în noi lucrează moartea(W), iar în voi, viaţa. 13 Însă fiindcă avem acelaşi(X) duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut(Y), de aceea am vorbit!” şi noi credem şi de aceea vorbim. 14 Şi ştim că Cel(Z) ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. 15 Căci toate(AA) aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul(AB) mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.

Pricinile de încredere

16 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru(AC) se înnoieşte din zi în zi. 17 Căci întristările noastre uşoare(AD) de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. 18 Pentru că noi nu ne uităm(AE) la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.

Comori în nişte vase de lut

De aceea, întrucât prin îndurarea lui Dumnezeu avem această slujbă, nu suntem descurajaţi, ci respingem lucrurile ascunse şi ruşinoase, nu ne purtăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea deschisă a adevărului, ne recomandăm pe noi înşine în faţa conştiinţei oricărui om, înaintea lui Dumnezeu. Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier, ale căror minţi necredincioase le-a orbit dumnezeul acestui veac, ca să nu strălucească lumina Evangheliei slavei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu. Noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos ca Domn, iar pe noi înşine ca sclavii voştri, datorită lui Isus. Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!“[a], a luminat şi inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe faţa lui Isus.

Dar noi avem această bogăţie în nişte vase de lut, pentru a arăta că această putere nemaipomenită Îi aparţine lui Dumnezeu şi nu vine de la noi. Suntem asupriţi în orice fel, dar nu zdrobiţi, luaţi prin surprindere, dar nu disperaţi, persecutaţi, dar nu părăsiţi, trântiţi la pământ, dar nu distruşi, 10 purtăm întotdeauna în trupul nostru moartea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupurile noastre. 11 Căci noi, care suntem vii, suntem întotdeauna daţi la moarte datorită lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor. 12 Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. 13 Însă, fiindcă avem acelaşi duh al credinţei, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“[b], şi noi credem, şi de aceea vorbim. 14 Ştim că Cel Ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va duce împreună cu voi în prezenţa Sa. 15 Toate sunt pentru voi, pentru ca harul, atingând mulţi oameni, să facă să abunde mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.

16 De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuşi omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi. 17 Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie. 18 Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veşnice.