2 Corinteni 1-4
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Urare
1 Pavel, apostol(A) al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi(B) către toţi sfinţii, care sunt în toată Ahaia: 2 Har(C) şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
Mângâierile apostolului
3 Binecuvântat(D) să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, 4 care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! 5 Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele(E) lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere. 6 Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe(F) ca şi noi. 7 Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă(G) aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere. 8 În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul(H) care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. 9 Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu(I) în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii. 10 El(J) ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. 11 Voi înşivă ne veţi(K) ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea(L) făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.
Mărturia cugetului apostolului
12 Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume şi mai ales faţă de voi cu o sfinţenie şi curăţie(M) de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu(N) pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu. 13 Nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că până la sfârşit veţi cunoaşte, 14 cum aţi şi cunoscut în parte, că(O) noi suntem lauda voastră, după cum şi voi(P) veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. 15 În această încredinţare voiam(Q) să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un(R) al doilea har. 16 Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi(S) din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea. 17 În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în felul lumii(T), ca să fie în mine „Da, da” şi „Nu, nu”? 18 Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da”, şi „Nu”. 19 Căci Fiul(U) lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost „Da” şi „Nu”, ci(V) în El nu este decât „Da”. 20 În adevăr(W), făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”; de aceea şi „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. 21 Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a(X) uns este Dumnezeu. 22 El ne-a(Y) şi pecetluit şi ne-a(Z) pus în inimă arvuna Duhului.
Pricina amânării venirii
23 Iau(AA) pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca(AB) să vă cruţ. 24 Nu doar că(AC) am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră, căci staţi tari în(AD) credinţă.
2 Am hotărât dar în mine să(AE) nu mă întorc la voi cu întristare. 2 Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? 3 Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să(AF) n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie şi sunt(AG) încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4 V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu(AH) ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.
Iertarea celui pedepsit
5 Dacă(AI) a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a(AJ) întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult. 6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de(AK) cei mai mulţi; 7 aşa că acum(AL) este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. 8 De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el, 9 căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi(AM) ascultători în totul. 10 Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, 11 ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui. 12 Când am ajuns(AN) la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă(AO) în Domnul, 13 n-am(AP) avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit, de aceea mi-am luat ziua bună de la fraţi şi am plecat în Macedonia.
Slujba apostolului
14 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma(AQ) cunoştinţei Lui. 15 În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre(AR) cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre(AS) cei ce sunt pe calea pierzării: 16 pentru aceştia(AT), o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine(AU) este de ajuns pentru aceste lucruri? 17 Căci noi nu stricăm(AV) Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
Destoinicia apostolului
3 Începem(AW) noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole(AX) de laudă către voi sau de la voi? 2 Voi(AY) sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. 3 Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă(AZ) de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte(BA) table de piatră, ci pe nişte(BB) table care sunt inimi de carne. 4 Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. 5 Nu(BC) că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia(BD) noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, 6 care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori(BE) ai unui legământ(BF) nou, nu al slovei(BG), ci al Duhului, căci slova(BH) omoară, dar(BI) Duhul dă viaţa.
Legământul cel nou şi cel vechi
7 Acum, dacă slujba(BJ) aducătoare de moarte, scrisă(BK) şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încât(BL) fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8 cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba(BM) Duhului? 9 Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba(BN) aducătoare de neprihănire? 10 Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! 12 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm(BO) cu multă îndrăzneală 13 şi nu facem ca Moise care(BP) îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător(BQ). 14 Dar ei au rămas greoi la minte(BR), căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15 Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16 Dar ori de câte ori(BS) vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată(BT). 17 Căci Domnul(BU) este Duhul, şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca(BV) într-o oglindă, slava(BW) Domnului şi suntem schimbaţi(BX) în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
Propovăduirea Evangheliei
4 De aceea, fiindcă avem slujba aceasta(BY), după îndurarea(BZ) pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. 2 Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm(CA) Cuvântul lui Dumnezeu. Ci(CB), prin arătarea adevărului, ne(CC) facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 3 Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită(CD) pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4 a căror(CE) minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul(CF) veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina(CG) Evangheliei slavei lui Hristos, care(CH) este chipul lui Dumnezeu. 5 Căci(CI) noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi(CJ) suntem robii voştri, pentru Isus. 6 Căci Dumnezeu, care(CK) a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a(CL) luminat inimile, pentru ca să facem(CM) să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.
Greutăţile slujbei
7 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase(CN) de lut, pentru ca(CO) această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. 8 Suntem încolţiţi(CP) în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; 9 prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos(CQ), dar nu omorâţi. 10 Purtăm întotdeauna(CR) cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca(CS) şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. 11 Căci noi cei vii totdeauna(CT) suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12 Astfel că în noi lucrează moartea(CU), iar în voi, viaţa. 13 Însă fiindcă avem acelaşi(CV) duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut(CW), de aceea am vorbit!” şi noi credem şi de aceea vorbim. 14 Şi ştim că Cel(CX) ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. 15 Căci toate(CY) aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul(CZ) mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.
Pricinile de încredere
16 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru(DA) se înnoieşte din zi în zi. 17 Căci întristările noastre uşoare(DB) de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. 18 Pentru că noi nu ne uităm(DC) la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.
2 Corintieni 1-4
Nouă Traducere În Limba Română
1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia[a]: 2 har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
Mulţumiri Dumnezeului oricărei încurajări
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, 4 Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu. 5 Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă. 6 Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea şi mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajaţi, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi. 7 Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi părtaşi cu noi în suferinţă, tot aşa sunteţi şi în încurajare.
8 Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia[b], pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. 9 Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, Care învie morţii; 10 El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa. 11 Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi[c] datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.
Schimbarea unora dintre planurile lui Pavel
12 Lauda noastră este mărturia conştiinţei noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, şi chiar mai mult faţă de voi, în curăţia şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune firească[d], ci prin harul lui Dumnezeu. 13 Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteţi citi şi înţelege. Şi nădăjduiesc că până la sfârşit veţi înţelege, 14 aşa cum aţi şi înţeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum şi voi veţi fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.
15 Având această încredinţare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveţi parte de o a doua favoare. 16 Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea. 17 Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu uşurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun şi „da, da“ şi „nu, nu“? 18 Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră faţă de voi nu este şi „da“, şi „nu“. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, – eu, Silvanus[e] şi Timotei (, nu este „da“ şi „nu“, ci El este întotdeauna „da“, 20 pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu. 21 Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. 22 El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.
23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, spunându-vă că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruţ. 24 Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră, căci voi staţi fermi în credinţă.
2 Astfel, am hotărât să nu mai vin din nou la voi în durere, 2 pentru că, dacă eu vă întristez, atunci cine mă va mai încuraja pe mine, dacă nu cel pe care l-am întristat? 3 Am scris aşa, pentru ca atunci când voi veni să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt încredinţat cu privire la voi toţi că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. 4 V-am scris din durerea şi din necazul inimii şi cu multe lacrimi, nu ca să vă întristez, ci ca să vă daţi seama de dragostea pe care o am din belşug faţă de voi.
Iertarea celui păcătos
5 Dacă cineva a fost o pricină de întristare, nu pe mine m-a întristat, ci, într-o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toţi. 6 Este suficient pentru acesta faptul că a fost pedepsit de cei mai mulţi dintre voi. 7 Astfel, acum ar trebui să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare. 8 De aceea, vă îndemn să vă declaraţi iarăşi dragostea faţă de el. 9 Căci v-am scris şi ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în toate. 10 Pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. Ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezenţa lui Cristos, 11 ca să nu dăm câştig de cauză lui Satan[f], pentru că noi nu suntem în necunoştinţă de planurile lui.
12 Când am venit la Troa pentru Evanghelia[g] lui Cristos şi mi-a fost deschisă o uşă în Domnul, 13 n-am avut linişte în duhul meu, pentru că nu l-am găsit acolo pe Titus, fratele meu. Astfel, mi-am luat rămas bun de la ei şi m-am dus în Macedonia.
Lucrarea apostolică
14 Îi mulţumim însă lui Dumnezeu, Care ne conduce întotdeauna la biruinţă, în Cristos, şi răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoaşterii Lui. 15 Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiţi şi printre cei ce pier; 16 pentru aceştia – o mireasmă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia – o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este destoinic pentru aceste lucruri? 17 Spre deosebire de mulţi alţii, noi nu facem negustorie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim ca nişte oameni sinceri şi, ca unii trimişi de Dumnezeu, vorbim în prezenţa lui Dumnezeu, în Cristos.
3 Începem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, aşa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? 2 Voi înşivă sunteţi scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, 3 arătând că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.
4 O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu. 5 Nu că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, 6 Care ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă.
Slava mai mare a Noului Legământ
7 Dar dacă slujba morţii, încrustată în litere, pe table de piatră, a fost cu slavă, astfel încât poporul Israel n-a putut privi la faţa lui Moise, din cauza strălucirii trecătoare a feţei lui, 8 cu cât mai mult este cu slavă slujba Duhului? 9 Căci, dacă în slujba aducătoare de condamnare era slavă, cu mult mai mult slujba aducătoare de dreptate va abunda de slavă! 10 Fiindcă ceea ce a fost slăvit, nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.
12 Deci, întrucât avem o astfel de nădejde, lucrăm cu mare îndrăzneală, 13 nu ca Moise, care şi-a pus un văl peste faţă pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârşitul a ceea ce era trecător. 14 Însă minţile lor erau împietrite. Până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este dat la o parte. 15 Până astăzi, oricând este citit Moise, pe minţile lor este un văl, 16 dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte. 17 Domnul este Duhul, iar acolo unde este Duhul Domnului este libertate. 18 Noi toţi, cu feţe neacoperite, reflectăm[h] slava Domnului, ca într-o oglindă, şi suntem transformaţi în asemănarea Sa din slavă în slavă; aceasta vine de la Domnul, Care este Duhul.
Comori în nişte vase de lut
4 De aceea, întrucât prin îndurarea lui Dumnezeu avem această slujbă, nu suntem descurajaţi, 2 ci respingem lucrurile ascunse şi ruşinoase, nu ne purtăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea deschisă a adevărului, ne recomandăm pe noi înşine în faţa conştiinţei oricărui om, înaintea lui Dumnezeu. 3 Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier, 4 ale căror minţi necredincioase le-a orbit dumnezeul acestui veac, ca să nu strălucească lumina Evangheliei slavei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu. 5 Noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos ca Domn, iar pe noi înşine ca sclavii voştri, datorită lui Isus. 6 Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!“[i], a luminat şi inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe faţa lui Isus.
7 Dar noi avem această bogăţie în nişte vase de lut, pentru a arăta că această putere nemaipomenită Îi aparţine lui Dumnezeu şi nu vine de la noi. 8 Suntem asupriţi în orice fel, dar nu zdrobiţi, luaţi prin surprindere, dar nu disperaţi, 9 persecutaţi, dar nu părăsiţi, trântiţi la pământ, dar nu distruşi, 10 purtăm întotdeauna în trupul nostru moartea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupurile noastre. 11 Căci noi, care suntem vii, suntem întotdeauna daţi la moarte datorită lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor. 12 Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. 13 Însă, fiindcă avem acelaşi duh al credinţei, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“[j], şi noi credem, şi de aceea vorbim. 14 Ştim că Cel Ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va duce împreună cu voi în prezenţa Sa. 15 Toate sunt pentru voi, pentru ca harul, atingând mulţi oameni, să facă să abunde mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16 De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuşi omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi. 17 Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie. 18 Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veşnice.
Footnotes
- 2 Corintieni 1:1 Provincie romană cu capitala la Corint
- 2 Corintieni 1:8 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, privincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
- 2 Corintieni 1:11 Multe mss conţin: voi
- 2 Corintieni 1:12 Lit.: carnală
- 2 Corintieni 1:19 O variantă a numelui Silas
- 2 Corintieni 2:11 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând Vrăjmaş sau Acuzator
- 2 Corintieni 2:12 Sau: Vestea Bună; peste tot în carte
- 2 Corintieni 3:18 Termenul grecesc înseamnă şi a contempla
- 2 Corintieni 4:6 Vezi Gen. 1:3
- 2 Corintieni 4:13 Vezi Ps. 116:10
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.