1 Samuel 28
Nouă Traducere În Limba Română
28 În acele zile filistenii şi-au adunat oştirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel. Achiş i-a zis lui David:
– Fii sigur că tu şi oamenii tăi veţi veni cu mine în tabără.
2 – În felul acesta vei şti de ce este în stare slujitorul tău, i-a răspuns David lui Achiş.
– Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu pentru totdeauna, i-a zis Achiş.
Saul, la vrăjitoarea din En-Dor
3 Samuel murise. Tot Israelul îl jelise şi îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din ţară[a] pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători.
4 Filistenii s-au adunat şi au venit ca să-şi aşeze tabăra la Şunem. Saul a adunat tot Israelul şi şi-au aşezat tabăra la Ghilboa. 5 Când Saul a văzut tabăra filistenilor i s-a făcut frică şi s-a îngrozit. 6 Saul L-a întrebat pe Domnul, însă Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim[b] şi nici prin profeţi. 7 Atunci Saul le-a poruncit slujitorilor săi:
– Căutaţi-mi o femeie care cheamă duhurile morţilor ca să merg la ea şi s-o întreb.
Slujitorii săi i-au răspuns:
– Iată, în En-Dor se află o femeie care cheamă duhurile morţilor.
8 Saul s-a deghizat, s-a îmbrăcat cu alte haine şi a plecat însoţit de doi bărbaţi. Au ajuns la femeie noaptea şi el i-a zis:
– Prezi-mi, te rog, viitorul, ridicând un duh pentru mine, şi anume pe acela pe care ţi-l voi spune.
9 – Tu ştii ce a făcut Saul, i-a răspuns femeia, ştii cum a nimicit din ţară pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători. De ce întinzi o cursă vieţii mele ca să fiu ucisă?
10 Saul i-a jurat pe Domnul, zicând:
– Viu este Domnul, nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.
11 – Pe cine vrei să ridic pentru tine? l-a întrebat femeia.
– Ridică-l pe Samuel! i-a răspuns el.
12 Când l-a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt puternic şi i-a zis lui Saul:
– De ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul.
13 – Nu te teme! Ce vezi? a continuat regele.
– Văd o fiinţă dumnezeiască[c] ridicându-se din pământ, i-a răspuns femeia lui Saul.
14 – Cum arată? a întrebat-o el.
– Văd cum se ridică un om bătrân învelit cu o mantie, i-a răspuns ea.
Saul şi-a dat seama că acesta era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.
15 Samuel i-a zis lui Saul:
– Pentru ce m-ai tulburat ridicându-mă?
– Mă aflu într-un mare necaz! i-a răspuns Saul. Filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu s-a îndepărtat de mine. Nu mi-a mai vorbit nici prin profeţi şi nici prin vise. Atunci te-am chemat pe tine ca să-mi arăţi ce să fac.
16 Dar Samuel i-a zis:
– Dacă Domnul S-a îndepărtat de tine şi ţi-a devenit duşman, de ce mă mai întrebi pe mine? 17 Domnul a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta şi l-a dat semenului tău, lui David. 18 Pentru că nu ai ascultat de glasul Domnului şi nu i-ai făcut pe amalekiţi să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea Domnul îţi face astăzi lucrul acesta. 19 Mai mult, Domnul îl va da pe Israel, împreună cu tine, în mâna filistenilor şi mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi cu mine. De asemenea, Domnul va da oştirea lui Israel în mâna filistenilor.
20 Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de frică din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nici o putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua şi toată noaptea. 21 Când a venit femeia la Saul şi l-a văzut aşa de înspăimântat, i-a zis:
– Iată, slujitoarea ta a ascultat de glasul tău. Mi-am pus viaţa în primejdie şi am ascultat cuvintele pe care mi le-ai spus. 22 Acum, te rog, ascultă şi tu de glasul slujitoarei tale şi dă-mi voie să-ţi pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.
23 Saul nu a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i-a ascultat. Şi astfel el s-a ridicat de la pământ şi s-a aşezat pe pat. 24 Femeia avea la casa ei un viţel îngrăşat; ea l-a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat-o şi a copt azime. 25 Le-a pus înaintea lui Saul şi a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s-au ridicat şi au plecat chiar în noaptea aceea.
Footnotes
- 1 Samuel 28:3 Probabil un eufemism pentru a da la moarte; vezi vs. 9, 21
- 1 Samuel 28:6 Vezi nota de la Ex. 28:30
- 1 Samuel 28:13 Ebr.: elohim; sau: un duh / duhuri; sau: un zeu / zei
1 Samuel 28
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Războiul cu filistenii
28 Pe vremea aceea(A), filistenii şi-au strâns taberele şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.” 2 David a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Şi Achiş a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.” 3 Samuel(B) murise. Tot Israelul îl plânsese şi-l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii(C) şi pe cei ce ghiceau. 4 Filistenii s-au strâns şi au venit de au tăbărât la Sunem(D). Saul a strâns pe tot Israelul şi au tăbărât la Ghilboa(E). 5 La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică(F) şi un tremur puternic i-a apucat inima. 6 Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns(G) nici prin(H) vise, nici prin Urim(I), nici prin proroci. 7 Atunci, Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” 8 Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi(J) voi spune.” 9 Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit(K) din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul, pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” 10 Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” 11 Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” 12 Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!” 13 Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic. Dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” 14 El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie(L).” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. 15 Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt(M) într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război şi Dumnezeu(N) S-a depărtat de la mine; nu mi-a(O) răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” 16 Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău? 17 Domnul îţi face aşa cum îţi(P) vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale şi a dat-o altuia, lui David. 18 N-ai ascultat(Q) de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. 19 Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” 20 Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea. 21 Femeia a venit la Saul şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa(R) în primejdie ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. 22 Ascultă acum şi tu glasul roabei tale şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.” 23 Dar el n-a vrut şi a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ şi a şezut pe pat. 24 Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o şi a copt azimi. 25 Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui şi au mâncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.
1 Samuel 28
King James Version
28 And it came to pass in those days, that the Philistines gathered their armies together for warfare, to fight with Israel. And Achish said unto David, Know thou assuredly, that thou shalt go out with me to battle, thou and thy men.
2 And David said to Achish, Surely thou shalt know what thy servant can do. And Achish said to David, Therefore will I make thee keeper of mine head for ever.
3 Now Samuel was dead, and all Israel had lamented him, and buried him in Ramah, even in his own city. And Saul had put away those that had familiar spirits, and the wizards, out of the land.
4 And the Philistines gathered themselves together, and came and pitched in Shunem: and Saul gathered all Israel together, and they pitched in Gilboa.
5 And when Saul saw the host of the Philistines, he was afraid, and his heart greatly trembled.
6 And when Saul enquired of the Lord, the Lord answered him not, neither by dreams, nor by Urim, nor by prophets.
7 Then said Saul unto his servants, Seek me a woman that hath a familiar spirit, that I may go to her, and enquire of her. And his servants said to him, Behold, there is a woman that hath a familiar spirit at Endor.
8 And Saul disguised himself, and put on other raiment, and he went, and two men with him, and they came to the woman by night: and he said, I pray thee, divine unto me by the familiar spirit, and bring me him up, whom I shall name unto thee.
9 And the woman said unto him, Behold, thou knowest what Saul hath done, how he hath cut off those that have familiar spirits, and the wizards, out of the land: wherefore then layest thou a snare for my life, to cause me to die?
10 And Saul sware to her by the Lord, saying, As the Lord liveth, there shall no punishment happen to thee for this thing.
11 Then said the woman, Whom shall I bring up unto thee? And he said, Bring me up Samuel.
12 And when the woman saw Samuel, she cried with a loud voice: and the woman spake to Saul, saying, Why hast thou deceived me? for thou art Saul.
13 And the king said unto her, Be not afraid: for what sawest thou? And the woman said unto Saul, I saw gods ascending out of the earth.
14 And he said unto her, What form is he of? And she said, An old man cometh up; and he is covered with a mantle. And Saul perceived that it was Samuel, and he stooped with his face to the ground, and bowed himself.
15 And Samuel said to Saul, Why hast thou disquieted me, to bring me up? And Saul answered, I am sore distressed; for the Philistines make war against me, and God is departed from me, and answereth me no more, neither by prophets, nor by dreams: therefore I have called thee, that thou mayest make known unto me what I shall do.
16 Then said Samuel, Wherefore then dost thou ask of me, seeing the Lord is departed from thee, and is become thine enemy?
17 And the Lord hath done to him, as he spake by me: for the Lord hath rent the kingdom out of thine hand, and given it to thy neighbour, even to David:
18 Because thou obeyedst not the voice of the Lord, nor executedst his fierce wrath upon Amalek, therefore hath the Lord done this thing unto thee this day.
19 Moreover the Lord will also deliver Israel with thee into the hand of the Philistines: and to morrow shalt thou and thy sons be with me: the Lord also shall deliver the host of Israel into the hand of the Philistines.
20 Then Saul fell straightway all along on the earth, and was sore afraid, because of the words of Samuel: and there was no strength in him; for he had eaten no bread all the day, nor all the night.
21 And the woman came unto Saul, and saw that he was sore troubled, and said unto him, Behold, thine handmaid hath obeyed thy voice, and I have put my life in my hand, and have hearkened unto thy words which thou spakest unto me.
22 Now therefore, I pray thee, hearken thou also unto the voice of thine handmaid, and let me set a morsel of bread before thee; and eat, that thou mayest have strength, when thou goest on thy way.
23 But he refused, and said, I will not eat. But his servants, together with the woman, compelled him; and he hearkened unto their voice. So he arose from the earth, and sat upon the bed.
24 And the woman had a fat calf in the house; and she hasted, and killed it, and took flour, and kneaded it, and did bake unleavened bread thereof:
25 And she brought it before Saul, and before his servants; and they did eat. Then they rose up, and went away that night.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
