²³ Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos^(A) repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ. ²⁴ Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele roabei tale. ²⁵ Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el – Nabal (Nebun) îi este numele – şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de domnul meu.