1 Samuel 21-25

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Fuga lui David la Nob

21 David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec^(A), care a alergat speriat^(B) înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?” ² David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: ‘Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.’ Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei. ³ Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.” ⁴ Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită^(C); doar dacă oamenii tăi s-au^(D) ferit de împreunarea cu femei!” ⁵ David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat şi toţi oamenii^(E) mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela^(F) care o va face.” ⁶ Atunci, preotul i-a dat^(G) pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea^(H) Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă în clipa când luaseră pe cealaltă. ⁷ Chiar în ziua aceea se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg^(I), căpetenia păstorilor lui Saul. ⁸ David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.” ⁹ Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorât în Valea^(J) Terebinţilor; este învelită^(K) într-un covor, în dosul efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”

David fuge la Gat, la împăratul Achiş

¹⁰ David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului. ¹¹ Slujitorii^(L) lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând: ‘Saul^(M) şi-a bătut miile lui,

Iar David zecile lui de mii!’?” ¹² David a pus la^(N) inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului. ¹³ A făcut pe nebunul^(O) înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă. ¹⁴ Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile. Pentru ce mi-l aduceţi? ¹⁵ Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”

David fuge în peştera Adulam şi la Miţpe

22 David a plecat de acolo şi a scăpat^(P) în peştera^(Q) Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat şi s-au pogorât la el. ² Toţi^(R) cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau nemulţumiţi s-au strâns la el şi el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s-au unit cu el aproape patru sute de oameni. ³ De acolo, David s-a dus la Miţpe, în ţara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi până voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.” ⁴ Şi i-a adus înaintea împăratului Moabului şi au locuit cu el în tot timpul cât a stat David în cetăţuie. ⁵ Prorocul Gad^(S) a zis lui David: „Nu şedea în cetăţuie, ci du-te şi intră în ţara lui Iuda.” Şi David a plecat şi a ajuns la pădurea Heret.

Saul ucide preoţii din Nob

⁶ Saul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea sub tamarisc, la Ghibea, pe înălţime; avea suliţa în mână şi toţi slujitorii lui stăteau lângă el. ⁷ Şi Saul a zis slujitorilor săi de lângă el: „Ascultaţi, beniamiţi! Vă va da^(T) fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută? ⁸ Dacă nu, de ce v-aţi unit toţi împotriva mea şi nimeni nu mi-a dat de ştire despre legământul fiului^(U) meu cu fiul lui Isai? Pentru ce n-a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine şi să mă înştiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?” ⁹ Doeg^(V), Edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: „Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec^(W), fiul lui Ahitub^(X). ¹⁰ Ahimelec a^(Y) întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde^(Z) şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.” ¹¹ Împăratul a trimis după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii care erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat. ¹² Saul a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!” El a răspuns: „Iată-mă, domnul meu!” ¹³ Saul i-a zis: „Pentru ce v-aţi unit împotriva mea, tu şi fiul lui Isai? Pentru ce i-ai dat pâine şi o sabie şi ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea şi să-mi întindă curse, cum face astăzi?” ¹⁴ Ahimelec a răspuns împăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui şi înconjurat cu cinste în casa ta? ¹⁵ Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce împăratul nicio vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic din toate acestea, nici lucru mic, nici lucru mare.” ¹⁶ Împăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.” ¹⁷ Şi împăratul a zis alergătorilor care stăteau lângă el: „Întoarceţi-vă şi omorâţi pe preoţii Domnului, căci s-au învoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.” Dar slujitorii împăratului n-au^(AA) voit să întindă mâna ca să lovească pe preoţii Domnului. ¹⁸ Atunci, împăratul a zis lui Doeg: „Întoarce-te şi loveşte pe preoţi.” Şi Doeg, Edomitul, s-a întors şi a lovit pe preoţi; a omorât^(AB) în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni care purtau efodul de in. ¹⁹ Saul a mai trecut prin ascuţişul sabiei cetatea preoţească Nob^(AC): bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi; toţi au căzut sub ascuţişul sabiei. ²⁰ Un fiu^(AD) al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat^(AE). Numele lui era Abiatar. A fugit la David ²¹ şi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului. ²² David a zis lui Abiatar: „M-am gândit chiar în ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sunt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău. ²³ Rămâi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel^(AF) ce caută să ia viaţa mea caută s-o ia şi pe a ta; lângă mine vei fi bine păzit.”

David scapă Cheila

23 Au venit şi au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei^(AG) şi au jefuit ariile.” ² David a întrebat^(AH) pe Domnul şi a zis: „Să mă duc şi să bat pe filistenii aceştia?” Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni şi izbăveşte Cheila.” ³ Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici în Iuda. Ce va fi când vom merge la Cheila, împotriva oştilor filistenilor?” ⁴ David a întrebat iarăşi pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi pogoară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.” ⁵ David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila şi s-a bătut împotriva filistenilor; le-a luat vitele şi le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. ⁶ Când a fugit^(AI) Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s-a pogorât cu efodul în mână. ⁷ Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare.” ⁸ Şi Saul a chemat tot poporul la război ca să se pogoare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui. ⁹ David, luând cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis^(AJ) preotului Abiatar: „Adu efodul!” ¹⁰ Şi David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească^(AK) cetatea din pricina mea. ¹¹ Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău!” Şi Domnul a răspuns: „Se va pogorî.” ¹² David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.” ¹³ Atunci, David s-a sculat cu oamenii lui în număr^(AL) de aproape şase sute de inşi, au ieşit din Cheila şi s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. ¹⁴ David a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele^(AM) din pustia Zif^(AN). Saul îl căuta^(AO) mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.

David în pustia Zif şi Maon

¹⁵ David, văzând că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stat în pustia Zif, în pădure. ¹⁶ Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu ¹⁷ şi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie^(AP) şi el bine lucrul acesta.” ¹⁸ Au făcut iarăşi amândoi legământ^(AQ) înaintea Domnului şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă. ¹⁹ Zifiţii^(AR) s-au suit la Saul, la Ghibea, şi au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie? ²⁰ Pogoară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă^(AS) e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.” ²¹ Saul a zis: „Domnul să vă binecuvânteze că aveţi milă de mine! ²² Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să ştiţi şi să descoperiţi în ce loc şi-a îndreptat paşii şi cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte şiret. ²³ Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic şi voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.” ²⁴ S-au sculat dar şi s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustia Maon^(AT), şi anume în câmpia dinspre miazăzi de pustie. ²⁵ Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a pogorât la stâncă şi a rămas în pustia Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon. ²⁶ Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David fugea^(AU) repede, ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră^(AV) pe David şi pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, ²⁷ când un sol^(AW) a venit şi a spus lui Saul: „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit filistenii în ţară.” ²⁸ Saul a încetat să urmărească pe David şi s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea, locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stânca împărţirii). ²⁹ De acolo, David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi^(AX) şi a locuit acolo.

David, în peştera En-Ghedi. Saul cruţat de David

24 Când s-a întors Saul^(AY) de la urmărirea filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.” ² Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul şi s-a dus^(AZ) să caute pe David şi pe oamenii lui până pe stâncile ţapilor sălbatici. ³ A ajuns la nişte stâne de oi, care erau lângă drum, şi acolo era o peşteră în care a intrat^(BA) să doarmă^(BB). David şi oamenii lui erau^(BC) în fundul peşterii. ⁴ Oamenii lui^(BD) David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: ‘Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea’.” David s-a sculat şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul. ⁵ După aceea, inima^(BE) îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul. ⁶ Şi a zis oamenilor săi: „Să mă^(BF) ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” ⁷ Cu aceste cuvinte, David a oprit^(BG) pe oamenii săi şi i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peşteră şi şi-a văzut înainte de drum. ⁸ După aceea, David s-a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a suit înapoi, şi David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. ⁹ David a zis lui Saul: „De ce asculţi^(BH) tu de vorbele oamenilor care zic: ‘David îţi vrea răul?’ ¹⁰ Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, dar te-am cruţat şi am zis: ‘Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului’. ¹¹ Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate^(BI), nici răzvrătire şi că n-am păcătuit împotriva ta. Totuşi tu îmi întinzi curse^(BJ), ca să-mi iei viaţa. ¹² Judece^(BK) Domnul între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune pe tine, dar eu nu voi pune mâna pe tine. ¹³ ‘Răul de la cei răi vine’, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. ¹⁴ Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un câine^(BL) mort, un^(BM) purice. ¹⁵ Domnul^(BN) va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va^(BO) vedea, El îmi va^(BP) apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.” ¹⁶ Când a sfârşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul^(BQ) tău este, fiule David?” Şi Saul a ridicat glasul şi a plâns. ¹⁷ Şi a zis^(BR) lui David: „Tu eşti mai bun^(BS) decât mine, căci tu mi-ai făcut^(BT) bine, iar eu ţi-am făcut rău. ¹⁸ Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul^(BU) mă dăduse în mâinile tale, şi nu m-ai omorât. ¹⁹ Dacă întâlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta! ²⁰ Acum iată, ştiu^(BV) că tu vei domni şi că împărăţia lui Israel va rămâne în mâinile tale. ²¹ Jură-mi^(BW) dar pe Domnul că^(BX) nu-mi vei nimici sămânţa mea după mine şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.” ²² David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s-au suit în locul întărit^(BY).

Asprimea lui Nabal faţă de David

25 Samuel^(BZ) a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns^(CA) şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci, David s-a sculat şi s-a pogorât în pustia^(CB) Paran. ² În Maon^(CC) era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre şi se afla la Carmel^(CD) pentru tunderea oilor lui. ³ Numele acestui om era Nabal şi nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. ⁴ David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde^(CE) oile. ⁵ A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu ⁶ şi să-i vorbiţi aşa: ‘Să trăieşti^(CF) în pace şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău. ⁷ Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat^(CG) nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. ⁸ Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi^(CH) de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David ce te lasă inima’.” ⁹ Când au ajuns, oamenii lui David au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David. Apoi au tăcut. ¹⁰ Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine^(CI) este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni. ¹¹ Şi să-mi iau eu^(CJ) pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?” ¹² Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s-au întors şi au spus la sosirea lor toate aceste cuvinte lui David. ¹³ Atunci, David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia!” Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas^(CK) doar două sute la calabalâcuri. ¹⁴ Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei. ¹⁵ Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au^(CL) ocărât şi nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. ¹⁶ Ne-au fost zid^(CM) şi zi, şi noapte în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor. ¹⁷ Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci pierderea^(CN) stăpânului nostru şi a întregii lui case este hotărâtă şi el este aşa de rău^(CO) încât nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.” ¹⁸ Abigail a luat^(CP) îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari ¹⁹ şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea^(CQ) mea şi eu voi veni după voi.” N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. ²⁰ Ea a încălecat pe un măgar, a pogorât muntele pe un drum tufos şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i-a întâlnit. ²¹ David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors^(CR) rău pentru bine. ²² Dumnezeu să pedepsească^(CS) pe robul său David cu toată asprimea dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva^(CT) de parte bărbătească^(CU) din tot ce este al lui Nabal!” ²³ Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos^(CV) repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ. ²⁴ Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele roabei tale. ²⁵ Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el – Nabal (Nebun) îi este numele – şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de domnul meu. ²⁶ Acum, domnul meu, viu^(CW) este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit^(CX) să verşi sânge şi să te ajuţi^(CY) cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca^(CZ) Nabal! ²⁷ Primeşte darul acesta^(DA) pe care-l aduce roaba ta domnului meu şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. ²⁸ Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul^(DB) va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele^(DC) Domnului şi niciodată nu va fi răutate^(DD) în tine. ²⁹ Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia^(DE) sufletul vrăjmaşilor tăi. ³⁰ Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit şi te va pune mai-mare peste Israel, ³¹ atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.” ³² David a zis Abigailei: „Binecuvântat^(DF) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! ³³ Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit^(DG) în ziua aceasta să vărs sânge şi mi-ai oprit mâna! ³⁴ Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit^(DH) să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas^(DI) nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine.” ³⁵ Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese şi i-a zis: „Suie-te^(DJ) în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am^(DK) primit bine.”

David ia pe Abigail

³⁶ Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ^(DL) ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic până la lumina zilei. ³⁷ Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte şi s-a făcut ca o piatră. ³⁸ Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal şi a murit. ³⁹ David a aflat că murise Nabal şi a zis: „Binecuvântat^(DM) să fie Domnul că mi-a apărat pricina^(DN) în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal şi a împiedicat^(DO) pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă^(DP) asupra capului lui.” David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. ⁴⁰ Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă.” ⁴¹ Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă^(DQ), gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.” ⁴² Şi îndată, Abigail a plecat, călare pe un măgar şi însoţită de cinci fete, a mers după solii lui David şi i-a fost nevastă. ⁴³ David luase şi pe Ahinoam din^(DR) Izreel şi amândouă^(DS) au fost nevestele lui. ⁴⁴ Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical^(DT), nevasta lui David, lui Palti din Galim^(DU), fiul lui Laiş.