1 Samuel 13-15

Nouă Traducere În Limba Română

Saul nesocoteşte Legea şi este lepădat

13 Saul era în vârstă de treizeci^[a] de ani când a ajuns rege şi a domnit timp de patruzeci^[b] şi doi de ani peste Israel. ² Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el în Micmaş şi în regiunea muntoasă a Betelului, iar o mie erau cu Ionatan în Ghiva lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis acasă. ³ Ionatan a atacat garnizoana filistenilor care se afla la Gheva, iar filistenii au aflat lucrul acesta. Atunci Saul a pus să se sufle din corn în toată ţara, spunând: „Să audă evreii!“ ⁴ Şi s-a auzit în tot Israelul că Saul a atacat garnizoana filistenilor şi că Israel s-a făcut urât acestora. Poporul a fost chemat să i se alăture lui Saul, la Ghilgal. ⁵ Filistenii s-au adunat pentru a lupta cu Israel. Erau trei mii de care^[c] şi şase mii de călăreţi, trupe atât de numeroase cât nisipul de pe malul mării. Au venit şi şi-au aşezat tabăra la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven. ⁶ Când bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtorare (căci oştirea lor era în impas) au început să se ascundă în peşteri, în tufişuri, printre stânci, în gropi şi în fântâni^[d]. ⁷ Unii dintre evrei chiar au trecut Iordanul înspre regiunile Gad şi Ghilad. Saul se afla încă la Ghilgal şi toţi cei care erau cu el tremurau de frică. ⁸ El a aşteptat şapte zile, timpul hotărât de către Samuel. Dar pentru că Samuel nu venea la Ghilgal, oamenii lui Saul au început să se împrăştie. ⁹ Atunci Saul a zis: „Aduceţi la mine arderea de tot şi jertfele de pace^[e].“ Şi a jertfit arderea de tot. ¹⁰ Tocmai în momentul în care sfârşea de adus arderea de tot, a sosit şi Samuel. Saul i-a ieşit în întâmpinare ca să-l salute.

¹¹ – Ce ai făcut? i-a zis Samuel.

Saul i-a răspuns:

– Când am văzut că oamenii mei au început să se împrăştie, că tu nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt adunaţi la Micmaş, ¹² mi-am zis: „Filistenii vor înainta împotriva mea la Ghilgal, iar eu încă nu am căutat faţa Domnului.“ De aceea am îndrăznit să jertfesc eu arderea de tot.

¹³ Samuel i-a zis lui Saul:

– Ai lucrat ca un nebun şi nu ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Dacă ai fi ascultat, Domnul ţi-ar fi întărit pentru totdeauna domnia peste Israel. ¹⁴ Acum însă domnia ta nu va mai dăinui. Domnul Şi-a găsit un om după inima Lui şi l-a rânduit să fie conducătorul poporului Său. Şi aceasta fiindcă nu ai ascultat de porunca Domnului.

¹⁵ Samuel s-a ridicat şi a plecat din Ghilgal^[f] la Ghiva lui Beniamin. Saul a numărat oamenii care erau cu el şi au ieşit în jur de şase sute de bărbaţi. ¹⁶ Saul şi Ionatan, fiul său, împreună cu aceşti bărbaţi au rămas la Ghiva^[g], în Beniamin, în timp ce filistenii şi-au aşezat tabăra la Micmaş. ¹⁷ Din tabăra filistenilor au ieşit trei cete de năvălitori ca să pustiască. O ceată a luat-o pe drumul spre Ofra, în regiunea Şual, ¹⁸ o alta a luat-o pe drumul spre Bet-Horon, iar ultima – pe drumul spre hotarul care duce în valea Ţeboim, spre pustie.

¹⁹ Pe vremea aceea, în tot Israelul nu se găsea nici un fierar deoarece filistenii ziseseră: „Evreii nu trebuie să-şi facă săbii sau suliţe.“ ²⁰ Prin urmare, fiecare israelit se ducea la filisteni ca să-şi ascută fierul pentru plug, sapa, toporul şi secera^[h]. ²¹ Preţul era de un pim^[i] pentru ascuţirea fierului de plug şi al sapei şi de o treime dintr-un şechel^[j] pentru ascuţirea furcii, toporului şi a ţepuşei cu care se mână boii. ²² De aceea, în ziua luptei, nici unul din luptătorii care erau cu Saul şi cu Ionatan nu avea o sabie sau o suliţă în mână. Numai Saul şi fiul său Ionatan aveau.

Fapta de vitejie a lui Ionatan

²³ O unitate filisteană a înaintat şi s-a aşezat în trecătoare, la Micmaş.

14 Într-una din zile, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis tânărului care-i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“ Tatălui său însă nu i-a spus nimic. ² În acest timp, Saul se afla la marginea cetăţii Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape şase sute de bărbaţi. ³ Se afla acolo şi Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub şi fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotul Domnului de la Şilo. Nimeni nu ştia însă că Ionatan plecase. ⁴ De fiecare parte a trecătorii prin care voia Ionatan să treacă ca să ajungă la garnizoana filistenilor se afla câte un colţ de stâncă. Numele unuia era Boţeţ, iar al celuilalt era Seneh. ⁵ Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaş, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva. ⁶ Ionatan i-a zis tânărului care-i ducea armele:

– Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumcişi! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-L împiedică pe Domnul să izbăvească fie prin mulţi, fie prin puţini.

⁷ – Fă tot ceea ce ai în gând, i-a răspuns cel ce-i ducea armele. Iată că sunt cu tine în ceea ce ai de gând să faci.

⁸ – Ne vom îndrepta spre bărbaţii aceia şi ne vom arăta lor, a spus Ionatan. ⁹ Dacă ne vor zice să aşteptăm să se apropie ei de noi, atunci vom rămâne acolo unde suntem şi nu vom urca spre ei. ¹⁰ Dar dacă ne vor zice să urcăm la ei, atunci vom urca, căci acesta este pentru noi semnul că Domnul îi dă în mâinile noastre.

¹¹ Aşadar, s-au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Priviţi! Evreii ies din vizuinile în care s-au ascuns!“ ¹² Bărbaţii din garnizoană au strigat către Ionatan şi către cel ce-i ducea armele, spunându-le: „Veniţi sus la noi şi vă vom arăta noi^[k]!“ Atunci Ionatan i-a spus celui ce-i ducea armele: „Urcă-te după mine pentru că Domnul i-a dat în mâna lui Israel.“ ¹³ Ionatan s-a căţărat, folosindu-se de mâini şi de picioare, iar cel ce-i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i ducea armele venea în urma lui şi-i omora. ¹⁴ În acest prim atac, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbaţi pe o întindere de o jumătate de iugăr^[l] de pământ. ¹⁵ Groaza a cuprins întreaga oştire: pe cei din tabără, pe cei din câmpie, pe cei din garnizoană şi pe cei care ieşiseră să pustiască, iar pământul se cutremura. Groaza aceasta a fost trimisă de Dumnezeu. ¹⁶ Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s-au uitat şi au văzut oştirea împrăştiindu-se în toate părţile. ¹⁷ Atunci Saul le-a zis bărbaţilor care erau cu el: „Număraţi şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.“ Când au numărat, au văzut că Ionatan şi cel ce-i ducea armele lipseau. ¹⁸ Saul i-a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la israeliţi.^{[m] 19} În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmăşeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ţi mâna!“

²⁰ Apoi Saul şi oamenii lui s-au adunat şi au intrat în luptă unde au găsit o mare învălmăşeală deoarece filistenii se omorau între ei. ²¹ Chiar şi aceia dintre evrei care fuseseră înainte cu filistenii şi se duseseră împreună cu aceştia în tabăra lor s-au întors şi s-au alăturat israeliţilor care erau cu Saul şi Ionatan. ²² De asemenea, când toţi bărbaţii care se ascunseseră în regiunea muntoasă a lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat şi ei în luptă urmărindu-i. ²³ În acea zi, Domnul a izbăvit pe Israel, iar lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.

Viaţa lui Ionatan în primejdie

²⁴ Bărbaţii lui Israel au fost sleiţi de puteri^[n] în acea zi, deoarece Saul pusese un jurământ asupra lor, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva până seara, înainte de a mă răzbuna pe duşmanii mei.“ Astfel, nici unul dintre ei n-a gustat mâncare. ²⁵ Întreaga oştire a intrat într-o pădure unde, pe jos, se afla miere. ²⁶ Când au intrat în pădure, au văzut că mierea curgea din faguri, însă nimeni nu şi-a dus miere cu mâna la gură deoarece se temeau de blestem. ²⁷ Ionatan însă nu auzise jurământul cu care legase tatăl său oştirea. De aceea el a întins capătul băţului care se afla în mâna lui şi l-a înmuiat în mierea din fagure. Şi-a dus miere cu mâna la gură şi ochii i s-au luminat^[o]. ²⁸ Atunci unul dintre bărbaţi i-a spus:

– Tatăl tău a pus oştirea sub un jurământ sever, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva în această zi.“ De aceea este istovită oştirea.

²⁹ Atunci Ionatan a răspuns:

– Tatăl meu a pus ţara în primejdie. Priviţi cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! ³⁰ Cât de bine ar fi fost dacă oamenii ar fi mâncat astăzi din prada pe care au luat-o de la duşmanii lor! N-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?

³¹ În acea zi, după ce i-au zdrobit pe filisteni de la Micmaş până la Aialon, oamenii erau foarte obosiţi. ³² S-au năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite şi viţei, le-au tăiat pe pământ şi le-au mâncat carnea cu sânge cu tot. ³³ Unii i-au spus însă lui Saul:

– Poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.^[p]

– Aţi arătat necredincioşie, a spus Saul. Acum, rostogoliţi până aici o piatră mare. ³⁴ Daţi de veste printre oameni să-şi aducă fiecare boul sau oaia, să le taie aici şi apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotriva Domnului, mâncând carne cu sânge.

Astfel, în acea noapte, fiecare şi-a adus cu el boul şi l-a tăiat acolo. ³⁵ Saul a zidit un altar Domnului; era prima dată când zidea un altar Domnului. ³⁶ Apoi a zis:

– Haideţi să-i urmărim pe filisteni în timpul nopţii, să-i prădăm până în zori şi să nu lăsăm viu pe nici unul dintre ei.

– Fă tot ceea ce crezi că este bine, i-au răspuns ei.

Dar preotul a zis:

– Să ne apropiem aici de Dumnezeu.

³⁷ Saul L-a întrebat pe Dumnezeu:

– Să-i urmăresc pe filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?

Însă, în acea zi, El nu i-a răspuns. ³⁸ Atunci Saul a zis:

– Să vină aici toţi conducătorii oştirii ca să descoperim ce păcat a fost săvârşit astăzi. ³⁹ Viu este Domnul, Care îl izbăveşte pe Israel, că şi dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar şi el va trebui să moară.

Însă nimeni din popor nu i-a răspuns. ⁴⁰ Saul a zis întregului Israel:

– Voi veţi sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.

– Fă ceea ce crezi că este bine, i-a răspuns poporul.

⁴¹ Saul s-a rugat Domnului, Dumnezeul lui Israel:

– Arată-ne adevărul!^[q]

Sorţul a căzut pe Ionatan şi Saul, iar ceilalţi bărbaţi au scăpat. ⁴² Atunci Saul a zis:

– Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.

Şi sorţul a căzut pe Ionatan. ⁴³ Saul i-a zis lui Ionatan:

– Spune-mi ce ai făcut.

– Am gustat puţină miere cu capătul băţului pe care-l aveam în mână, i-a răspuns Ionatan. Iată-mă, sunt gata să mor!

⁴⁴ – Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea faţă de mine^[r] dacă nu vei muri, Ionatane! a zis Saul.

⁴⁵ Dar poporul i-a zis lui Saul:

– Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, deoarece cu ajutorul Domnului a adus el victoria în această zi.

Bărbaţii l-au salvat astfel pe Ionatan şi n-a fost ucis. ⁴⁶ Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni şi filistenii s-au retras în teritoriul lor.

Realizările şi familia lui Saul

⁴⁷ După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor duşmanilor săi din toate părţile: împotriva moabiţilor, împotriva amoniţilor, împotriva edomiţilor, împotriva regilor^[s] din Ţoba şi împotriva filistenilor; oriunde se ducea ieşea victorios^[t]. ⁴⁸ El a luptat vitejeşte şi i-a învins pe amalekiţi, eliberând Israelul de jefuitorii săi. ⁴⁹ Fiii lui Saul erau Ionatan, Işvi şi Malchi-Şua. Fiica sa cea mare se numea Merab, cea mică se numea Mihal, ⁵⁰ iar soţia lui se numea Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ. Numele conducătorului oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. ⁵¹ Chiş, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. ⁵² Cât timp a trăit Saul a existat un război înverşunat cu filistenii şi ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos îl lua cu el.

Saul, respins ca rege

15 Samuel a venit la Saul şi i-a zis: „Eu sunt cel pe care l-a trimis Domnul să te ungă drept rege peste poporul Său, Israel. Prin urmare, ascultă mesajul Domnului. ² Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Îi voi pedepsi pe amalekiţi pentru ceea ce i-au făcut lui Israel, când i s-au împotrivit pe drumul pe care venea din Egipt. ³ Du-te deci şi atacă-i pe amalekiţi; nimiceşte cu desăvârşire^[u] tot ceea ce le aparţine! Nu-i cruţa, ci dă la moarte bărbaţii şi femeile, copiii şi sugarii, vitele şi oile, cămilele şi măgarii.»“

⁴ Saul a adunat oştirea şi a numărat-o la Telaim. Erau două sute de mii de pedestraşi dintre care zece mii de luptători din Iuda. ⁵ Când Saul a ajuns aproape de cetatea amalekiţilor, s-a aşezat la pândă în vâlcea. ⁶ Saul le-a spus cheniţilor: „Plecaţi, ieşiţi din mijlocul amalekiţilor ca să nu vă nimicesc împreună cu ei, deoarece voi aţi arătat bunătate faţă de toţi israeliţii atunci când ei au venit din Egipt.“ Astfel, cheniţii au plecat din mijlocul amalekiţilor.

⁷ Saul i-a zdrobit pe amalekiţi de la Havila până la Şur care se află la răsărit de Egipt. ⁸ L-a prins viu pe Agag, regele amalekiţilor, şi a nimicit tot poporul, trecându-l prin ascuţişul sabiei. ⁹ Saul şi oştirea l-au cruţat însă pe Agag şi cele mai bune oi, vite, viţei graşi^[v] şi miei – tot ceea ce era mai bun. Ei n-au dorit să le nimicească, ci au nimicit doar lucrurile care erau de dispreţuit şi fără valoare.

¹⁰ Atunci Cuvântul Domnului a venit la Samuel şi i-a zis: ¹¹ „Îmi pare rău că l-am pus pe Saul rege, pentru că s-a abătut de la Mine şi nu a împlinit poruncile Mele.“ Samuel s-a mâhnit şi a strigat către Domnul toată noaptea. ¹² S-a trezit dis-de-dimineaţă pentru a-l întâlni pe Saul, însă i s-a spus: „Saul a plecat la Carmel şi iată că şi-a ridicat un monument. Apoi s-a întors şi s-a dus la Ghilgal.“

¹³ Când Samuel l-a întâlnit pe Saul, acesta i-a zis:

– Fii binecuvântat de Domnul! Am împlinit porunca Domnului.

¹⁴ – Atunci ce este acest behăit de oi, care ajunge la urechile mele şi acest muget de vite, pe care-l aud? i-a răspuns Samuel.

¹⁵ – Luptătorii le-au adus de la amalekiţi, i-a zis Saul. Au cruţat cele mai bune oi şi vite ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău. Celelalte însă le-am nimicit cu desăvârşire.

¹⁶ – Opreşte-te! i-a zis Samuel. Îţi voi spune ce mi-a vorbit Domnul în noaptea aceasta.

– Spune-mi! i-a zis Saul

¹⁷ Samuel i-a spus:

– Când erai mic în ochii tăi, nu ai devenit tu, oare, căpetenia seminţiilor lui Israel? Domnul te-a uns rege al lui Israel ¹⁸ şi te-a trimis într-o misiune, spunându-ţi: „Du-te şi nimiceşte-i cu desăvârşire pe păcătoşii aceia de amalekiţi! Luptă-te cu ei până vor fi nimiciţi!“ ¹⁹ De ce n-ai ascultat de glasul Domnului şi te-ai aruncat asupra prăzii făcând astfel ce este rău în ochii Domnului?

²⁰ – Eu am ascultat de Domnul, i-a răspuns Saul. Am plecat în misiunea pe care mi-a încredinţat-o şi l-am adus aici pe Agag, regele amalekiţilor, iar pe amalekiţi i-am nimicit cu desăvârşire. ²¹ Dar luptătorii au luat din pradă oi şi vite, ce era mai bun din ceea ce trebuia nimicit, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău, la Ghilgal.

²² Atunci Samuel i-a zis lui Saul:

²⁴ Saul i-a zis lui Samuel:

– Am păcătuit căci am încălcat porunca Domnului şi n-am ascultat de cuvintele tale. Mi-a fost teamă de oştire şi am ascultat de glasul ei. ²⁵ Acum, te rog, iartă-mi păcatul şi întoarce-te împreună cu mine pentru a mă putea închina Domnului.

²⁶ – Nu mă voi întoarce împreună cu tine, i-a zis Samuel. Pentru că ai respins Cuvântul Domnului şi Domnul te-a respins ca rege al lui Israel.

²⁷ În timp ce Samuel se întorcea să plece, Saul l-a apucat de marginea mantiei, iar aceasta s-a rupt. ²⁸ Atunci Samuel i-a zis:

– Domnul a rupt astăzi de la tine domnia peste Israel şi a dat-o unuia din semenii tăi, mai bun decât tine. ²⁹ Cel Ce este Slava lui Israel nu minte şi nu se răzgândeşte, căci El nu este om ca să se răzgândească.

³⁰ – Am păcătuit, a zis Saul. Totuşi cinsteşte-mă, te rog, înaintea sfatului bătrânilor poporului meu şi înaintea lui Israel, întorcându-te cu mine pentru a mă putea închina înaintea Domnului, Dumnezeul tău.

³¹ Samuel s-a întors după Saul, iar acesta s-a închinat înaintea Domnului. ³² Apoi Samuel a zis: „Aduceţi-l înaintea mea pe Agag, regele amalekiţilor.“ Agag a venit spre el încrezător^[x], spunându-şi: „Cu siguranţă că amărăciunea morţii a trecut.“^{[y] 33} Samuel i-a zis lui Agag: „După cum sabia ta a lăsat femei fără fii, tot aşa mama ta va fi lăsată fără fiu printre femei.“ Apoi l-a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal. ³⁴ După aceea, Samuel a plecat la Rama, iar Saul s-a dus la casa lui, în Ghiva lui Saul. ³⁵ Samuel nu s-a mai dus să-l vadă pe Saul până în ziua morţii lui, însă a plâns pentru el. Domnului I-a părut rău că l-a încoronat pe Saul ca rege peste Israel.