Add parallel Print Page Options

10 Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât(A) şi plângea! 11 Ea a făcut o juruinţă(B) şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre(C) întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce(D) aminte de mine, şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi brici(E) nu va trece peste capul lui.” 12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.

Read full chapter