Passage Resources Hebrew/Greek Your Content
Previous Next
Add parallel Print Page Options Listen to 1 Regi 2
Close NTLR

1 Regi 2
Nouă Traducere În Limba Română

Testamentul politic al lui David

2 Când se apropia vremea să moară, David i-a poruncit fiului său Solomon astfel: 2 „Eu merg pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te şi fii om. 3 Păzeşte învăţăturile Domnului, Dumnezeul tău, umblând în căile Lui şi respectând legile, poruncile, hotărârile şi mărturiile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să propăşeşti în tot ceea ce vei face şi oriunde vei merge 4 şi pentru ca Domnul să-Şi ţină promisiunea pe care mi-a făcut-o când a zis: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş la tronul lui Israel.»

5 Tu ştii ceea ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce le-a făcut celor doi conducători ai oştirilor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât! A vărsat sânge de război în timp de pace şi a pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu şi pe sandalele lui din picioare. 6 Fă-i după înţelepciunea ta, dar nu-i coborî în pace perii albi în Locuinţa Morţilor[a].

7 Arată-le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi-au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom.

8 Îl ai cu tine pe Şimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El a rostit blesteme aspre împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanayim, dar, când mi-a ieşit în întâmpinare la Iordan, i-am jurat pe Domnul că nu-l voi omorî cu sabia. 9 Tu însă să nu-l laşi nepedepsit, căci eşti un om înţelept şi vei şti ce să-i faci. Cu sânge să-i cobori perii albi în Locuinţa Morţilor!“

10 Apoi David s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Cetatea lui David. 11 El domnise peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani. 12 Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui său, David, şi domnia lui s-a întărit foarte mult.

Consolidarea autorităţii politice a lui Solomon

13 Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batşeba, mama lui Solomon. Ea l-a întrebat:

– Vii cu pace?

– Cu pace! a răspuns el.

14 Apoi a adăugat:

– Am ceva să-ţi spun.

– Spune, i-a zis ea.

15 – Ştii că domnia era a mea, i-a spus el, şi că tot Israelul se aşteptase ca eu să domnesc. Dar domnia i-a revenit fratelui meu, căci Domnul i-a dat-o. 16 Acum, am să-ţi fac o rugăminte. Nu mă refuza!

– Spune, i-a zis ea.

17 – Te rog, cere-i regelui Solomon ca Abişag şunamita să-mi fie dată de soţie, a zis el, fiindcă nu te va refuza.

18 – Bine, a răspuns Batşeba, am să mijlocesc la rege pentru tine.

19 Batşeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat s-o întâmpine, s-a plecat înaintea ei şi apoi s-a aşezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron şi pentru mama lui, iar ea s-a aşezat la dreapta lui. 20 Apoi ea a zis:

– Am să-ţi fac o mică rugăminte. Nu mă refuza!

– Spune, mamă, căci nu te voi refuza, i-a răspuns regele.

21 – Abişag şunamita să-i fie dată de soţie fratelui tău Adonia, i-a cerut ea.

22 Regele Solomon i-a răspuns mamei sale:

– De ce o ceri doar pe Abişag din Şunem pentru Adonia? Cere şi domnia pentru el[b], căci este fratele meu mai mare; cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei!

23 Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul, zicând: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea[c], dacă cuvintele acestea nu-l vor costa viaţa pe Adonia. 24 Viu este Domnul Care m-a întărit şi m-a aşezat pe tronul tatălui meu, David, şi Care mi-a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“ 25 Regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare pe Adonia; şi astfel Adonia a murit.

26 După aceea, regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietăţile tale de la Anatot, căci meriţi să mori, dar nu te voi omorî astăzi, pentru că ai purtat Chivotul Domnului, Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, şi pentru că ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu.“ 27 Astfel, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, împlinind cuvântul pe care Domnul îl rostise la Şilo despre Casa lui Eli. 28 Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deşi nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul Domnului şi s-a prins de coarnele altarului. 29 Regelui Solomon i s-a spus că Ioab a fugit la Cortul Domnului şi că era la altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, poruncindu-i: „Du-te şi omoară-l!“ 30 Benaia s-a dus la Cortul Domnului şi i-a zis lui Ioab:

– Regele a poruncit să ieşi afară!

– Nu! a răspuns el. Vreau să mor aici!

Benaia s-a întors la rege şi i-a spus cuvintele lui Ioab. 31 Regele i-a poruncit: „Fă-i după cum a cerut. Omoară-l, îngroapă-l şi îndepărtează astfel de peste mine şi de peste familia tatălui meu sângele nevinovat, pe care l-a vărsat Ioab. 32 Domnul îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i-a lovit pe cei doi bărbaţi care erau mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a omorât cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul oştirii lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să ştie acest lucru. 33 Sângele lor să cadă asupra capului lui Ioab şi a urmaşilor lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a seminţei[d] lui, a Casei lui şi a tronului său să fie pace de la Domnul pe vecie.“ 34 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a dus, l-a lovit pe Ioab şi l-a omorât. Acesta a fost îngropat apoi în proprietatea[e] lui din pustie. 35 Regele l-a numit pe Benaia, fiul lui Iehoiada, conducător al oştirii în locul lui Ioab, iar pe preotul Ţadok l-a pus în locul lui Abiatar.

36 Apoi regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis:

– Zideşte-ţi o casă în Ierusalim şi locuieşte acolo, dar să nu pleci în altă parte. 37 Fii sigur că, în ziua în care vei pleca şi vei trece uedul[f] Chidron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău!

38 – Bine, i-a răspuns Şimei, slujitorul tău va face aşa cum a zis stăpânul meu, regele!

39 Trei ani mai târziu însă doi dintre slujitorii lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Lui Şimei i s-a spus: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat!“ 40 Atunci Şimei şi-a înşeuat măgarul şi s-a dus la Achiş, la Gat, ca să-şi caute slujitorii. Şimei a plecat şi şi-a adus slujitorii înapoi de la Gat. 41 Solomon a aflat că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi că s-a întors. 42 Atunci regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu te-am avertizat că vei muri negreşit în ziua în care vei ieşi din Ierusalim ca să pleci în altă parte? Şi nu mi-ai răspuns tu: «Bine! Voi asculta!» 43 De ce nu ţi-ai ţinut jurământul făcut Domnului şi nu ai ascultat porunca pe care ţi-am dat-o?“ 44 Regele i-a mai zis lui Şimei: „Tu ştii în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu, David. Acum Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău! 45 Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi păzit înaintea Domnului pe vecie.“ 46 Şi regele i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare; el a ieşit, l-a lovit pe Şimei şi l-a omorât. Şi astfel domnia s-a întărit în mâinile lui Solomon.

Footnotes

  1. 1 Regi 2:6 Ebr.: Şeol; şi în v. 9
  2. 1 Regi 2:22 Posesiunea asupra haremului regal era văzută ca o pretenţie la tron (vezi 2 Sam. 3:7; 12:8; 16:21)
  3. 1 Regi 2:23 Formulă tipică de jurământ (Lit.: Aşa să-mi facă Dumnezeu şi chiar mai mult)
  4. 1 Regi 2:33 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic
  5. 1 Regi 2:34 Sau: în mormântul său
  6. 1 Regi 2:37 Vale din ţinuturile aride care acumulează apele de pe versanţi în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar
Listen to 1 Kings 2
Close NASB1995

1 Kings 2
New American Standard Bible 1995

David’s Charge to Solomon

2 As David’s [a](A)time to die drew near, he charged Solomon his son, saying, 2 “(B)I am going the way of all the earth. (C)Be strong, therefore, and [b]show yourself a man. 3 Keep the charge of the Lord your God, to walk in His ways, to keep His statutes, His commandments, His ordinances, and His testimonies, (D)according to what is written in the Law of Moses, that (E)you may succeed in all that you do and wherever you turn, 4 so that (F)the Lord may carry out His promise which He spoke concerning me, saying, ‘(G)If your sons are careful of their way, (H)to walk before Me in [c]truth with all their heart and with all their soul, [d](I)you shall not lack a man on the throne of Israel.’

5 “Now you also know what Joab the (J)son of Zeruiah did to me, what he did to the two commanders of the armies of Israel, to (K)Abner the son of Ner, and to (L)Amasa the son of Jether, whom he killed; he also [e]shed the blood of war in peace. And he put the blood of war on his belt [f]about his waist, and on his sandals [g]on his feet. 6 (M)So act according to your wisdom, and do not let his gray hair go down to [h]Sheol in peace. 7 But (N)show kindness to the sons of Barzillai the Gileadite, and (O)let them be among those who eat at your table; (P)for they [i]assisted me when I fled from Absalom your brother. 8 Behold, (Q)there is with you Shimei the son of Gera the Benjamite, of Bahurim; now it was he who cursed me with a [j]violent curse on the day I went to Mahanaim. But when (R)he came down to me at the Jordan, I swore to him by the Lord, saying, ‘I will not put you to death with the sword.’ 9 Now therefore, do not let him go unpunished, (S)for you are a wise man; and you will know what you ought to do to him, and you will bring his gray hair down to [k]Sheol with blood.”

Death of David

10 Then (T)David slept with his fathers and was buried in (U)the city of David. 11 (V)The days that David reigned over Israel were forty years: (W)seven years he reigned in Hebron and thirty-three years he reigned in Jerusalem. 12 And (X)Solomon sat on the throne of David his father, and his kingdom was firmly established.

13 Now Adonijah the son of Haggith came to Bathsheba the mother of Solomon. And she said, “(Y)Do you come peacefully?” And he said, “Peacefully.” 14 Then he said, “I have something to say to you.” And she said, “Speak.” 15 So he said, “You know that (Z)the kingdom was mine and (AA)that all Israel [l]expected me to be king; (AB)however, the kingdom has turned about and become my brother’s, (AC)for it was his from the Lord. 16 Now I am making one request of you; do not [m]refuse me.” And she said to him, “Speak.” 17 Then he said, “Please speak to Solomon the king, for he will not [n]refuse you, that he may give me (AD)Abishag the Shunammite as a wife.” 18 Bathsheba said, “Very well; I will speak to the king for you.”

Adonijah Executed

19 So Bathsheba went to King Solomon to speak to him for Adonijah. And the king arose to meet her, bowed before her, and sat on his throne; then he (AE)had a throne set for the king’s mother, and (AF)she sat on his right. 20 Then she said, “I am making one small request of you; (AG)do not [o]refuse me.” And the king said to her, “Ask, my mother, for I will not [p]refuse you.” 21 So she said, “(AH)Let Abishag the Shunammite be given to Adonijah your brother as a wife.” 22 King Solomon answered and said to his mother, “And why are you asking Abishag the Shunammite for Adonijah? (AI)Ask for him also the kingdom—(AJ)for he is my older brother—even for him, for (AK)Abiathar the priest, and for Joab the son of Zeruiah!” 23 Then King Solomon swore by the Lord, saying, “May God do so to me and more also, if Adonijah has (AL)not spoken this word against his own [q]life. 24 Now therefore, as the Lord lives, who has established me and set me on the throne of David my father and (AM)who has made me a house as He promised, surely Adonijah shall be put to death today.” 25 So King Solomon (AN)sent Benaiah the son of Jehoiada; and he fell upon him so that he died.

26 Then to Abiathar the priest the king said, “(AO)Go to Anathoth to your own field, (AP)for you [r]deserve to die; but I will not put you to death at this time, because (AQ)you carried the ark of the Lord [s]God before my father David, and because (AR)you were afflicted in everything with which my father was afflicted.” 27 So Solomon dismissed Abiathar from being priest to the Lord, in order to fulfill (AS)the word of the Lord, which He had spoken concerning the house of Eli in Shiloh.

Joab Executed

28 Now the news came to Joab, (AT)for Joab had followed Adonijah, (AU)although he had not followed Absalom. And Joab fled to the tent of the Lord and (AV)took hold of the horns of the altar. 29 It was told King Solomon that Joab had fled to the tent of the Lord, and behold, he is beside the altar. Then Solomon (AW)sent Benaiah the son of Jehoiada, saying, “(AX)Go, fall upon him.” 30 So Benaiah came to the tent of the Lord and said to him, “Thus the king has said, ‘Come out.’” But he said, “No, for I will die here.” And Benaiah brought the king word again, saying, “Thus spoke Joab, and thus he answered me.” 31 The king said to him, “(AY)Do as he has spoken and fall upon him and bury him, (AZ)that you may remove from me and from my father’s house the blood which Joab shed without cause. 32 (BA)The Lord will return his blood on his own head, (BB)because he fell upon two men more righteous and better than he and killed them with the sword, while my father David did not know it: (BC)Abner the son of Ner, commander of the army of Israel, and (BD)Amasa the son of Jether, commander of the army of Judah. 33 (BE)So shall their blood return on the head of Joab and on the head of his [t]descendants forever; but to David and his [u]descendants and his house and his throne, may there be peace from the Lord forever.” 34 Then (BF)Benaiah the son of Jehoiada went up and fell upon him and put him to death, and he was buried at his own house (BG)in the wilderness. 35 (BH)The king appointed Benaiah the son of Jehoiada over the army in his place, and the king appointed (BI)Zadok the priest (BJ)in the place of Abiathar.

Shimei Executed

36 Now the king sent and called for (BK)Shimei and said to him, “Build for yourself a house in Jerusalem and live there, and do not go out from there to any place. 37 For on the day you go out and (BL)cross over the [v]brook Kidron, you will know for certain that you shall surely die; (BM)your blood shall be on your own head.” 38 Shimei then said to the king, “The word is good. As my lord the king has said, so your servant will do.” So Shimei lived in Jerusalem many days.

39 But it came about at the end of three years, that two of the servants of Shimei ran away (BN)to Achish son of Maacah, king of Gath. And they told Shimei, saying, “Behold, your servants are in Gath.” 40 Then Shimei arose and saddled his donkey, and went to Gath to Achish to look for his servants. And Shimei went and brought his servants from Gath. 41 It was told Solomon that Shimei had gone from Jerusalem to Gath, and had returned. 42 So the king sent and called for Shimei and said to him, “Did I not make you swear by the Lord and solemnly warn you, saying, ‘You will know for certain that on the day you depart and go anywhere, you shall surely die’? And you said to me, ‘The word which I have heard is good.’ 43 Why then have you not kept the oath of the Lord, and the command which I [w]have laid on you?” 44 The king also said to Shimei, “(BO)You know all the evil which [x]you acknowledge in your heart, which you did to my father David; therefore (BP)the Lord shall return your evil on your own head. 45 But King Solomon shall be blessed, and (BQ)the throne of David shall be established before the Lord forever.” 46 (BR)So the king commanded Benaiah the son of Jehoiada, and he went out and fell upon him so that he died.

(BS)Thus the kingdom was established in the hands of Solomon.

Footnotes

  1. 1 Kings 2:1 Lit days
  2. 1 Kings 2:2 Lit become a man
  3. 1 Kings 2:4 Or faithfulness
  4. 1 Kings 2:4 Lit there shall not be cast off to you a man from before Me
  5. 1 Kings 2:5 Lit made
  6. 1 Kings 2:5 Lit that was about
  7. 1 Kings 2:5 Lit that were on
  8. 1 Kings 2:6 I.e. the nether world
  9. 1 Kings 2:7 Lit came near to
  10. 1 Kings 2:8 Or grievous
  11. 1 Kings 2:9 I.e. the nether world
  12. 1 Kings 2:15 Lit set their faces on me
  13. 1 Kings 2:16 Lit turn away my face
  14. 1 Kings 2:17 Lit turn away your face
  15. 1 Kings 2:20 Lit turn away my face
  16. 1 Kings 2:20 Lit turn away your face
  17. 1 Kings 2:23 Lit soul
  18. 1 Kings 2:26 Lit are a man of death
  19. 1 Kings 2:26 Heb YHWH, usually rendered Lord
  20. 1 Kings 2:33 Lit seed
  21. 1 Kings 2:33 Lit seed
  22. 1 Kings 2:37 Or wadi
  23. 1 Kings 2:43 Lit commanded
  24. 1 Kings 2:44 Lit your heart acknowledges
Next
1 Regi 1
1 Regi 3
Next
dropdown
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.

New American Standard Bible 1995 (NASB1995)

New American Standard Bible®, Copyright © 1960, 1971, 1977, 1995 by The Lockman Foundation. All rights reserved.

New American Standard Bible is made available by The Lockman Foundation