Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei aleşi – care locuiesc ca peregrini, împrăştiaţi[a] în Pont, Galatia, Capadocia, Asia[b] şi Bitinia[c] după preştiinţa lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: harul şi pacea să vă fie înmulţite!

Născuţi din nou la o nădejde vie

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care, după marea Lui îndurare, ne-a născut din nou la o nădejde vie, prin învierea lui Isus Cristos din morţi, şi la o moştenire nepieritoare şi nepângărită, care nu se ofileşte şi care este păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă. În ea, voi vă bucuraţi nespus, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţin timp prin diferite încercări, pentru ca testarea credinţei voastre, cu mult mai valoroasă decât aurul care piere şi care totuşi este testat prin foc, să aducă laudă, glorie şi onoare la descoperirea lui Isus Cristos. Pe El voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, chiar dacă acum nu-L vedeţi, şi vă bucuraţi nespus, cu o bucurie de nedescris şi glorioasă, pentru că primiţi, la capătul credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.

10 Cu privire la această mântuire, profeţii care au profeţit despre harul ce urma să fie al vostru, au căutat şi au cercetat cu atenţie, 11 încercând să afle ce vreme sau ce împrejurări[d] le arăta Duhul lui Cristos din ei, atunci când a prezis suferinţele lui Cristos şi slava care urma după acestea. 12 Lor le-a fost descoperit că nu slujeau pentru ei înşişi, ci pentru voi, cu privire la lucrurile care v-au fost anunţate acum prin cei ce v-au vestit Evanghelia[e] prin Duhul Sfânt trimis din cer – lucruri în care[f] chiar şi îngerii doresc să privească.

Fiţi sfinţi!

13 Prin urmare, încingeţi-vă coapsele minţii[g] voastre, fiind treji, puneţi-vă pe deplin nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos! 14 Ca nişte copii ascultători, să nu vă conformaţi poftelor pe care le aveaţi înainte, când eraţi în ignoranţă, 15 ci, aşa cum Cel Ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, 16 deoarece este scris: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!“[h]

17 Şi dacă-L chemaţi ca Tată pe Cel Ce judecă cu nepărtinire pe fiecare după faptele lui, atunci trăiţi cu frică în timpul peregrinării voastre, 18 pentru că ştiţi că nu cu lucruri pieritoare – argint sau aur – aţi fost răscumpăraţi din felul vostru de viaţă fără rost, moştenit de la strămoşii voştri, 19 ci cu sângele preţios al lui Cristos[i], ca al unui miel fără meteahnă şi fără pată. 20 El a fost ales[j] înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat în vremurile de pe urmă, pentru voi. 21 Prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu, Care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, astfel încât credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

22 Acum că v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr, ca să aveţi o dragoste de fraţi fără ipocrizie, iubiţi-vă unii pe alţii cu căldură, dintr-o inimă curată[k]! 23 Aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă pieritoare, ci dintr-una nepieritoare, prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi care rămâne pe vecie. 24 Căci,

„Orice făptură[l] este ca iarba
    şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!
Iarba se usucă, iar floarea cade,
25     însă Cuvântul Domnului rămâne pe vecie!“[m]

Şi acesta este Cuvântul care v-a fost vestit prin Evanghelie.

Daţi deci la o parte orice răutate, orice înşelăciune, ipocrizie, gelozie şi orice fel de calomnii! Ca nişte copii nou-născuţi, să doriţi laptele duhovnicesc cel curat, pentru ca prin el să puteţi creşte spre mântuire, dacă aţi gustat într-adevăr că Domnul este bun.

Piatra cea vie şi o spiţă aleasă

Veniţi la El, Piatra vie respinsă de oameni, dar aleasă şi preţioasă înaintea lui Dumnezeu. Iar voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. Căci în Scriptură este spus:

„Iată, pun în Sion o Piatră,
    o Piatră din capul unghiului, aleasă şi preţioasă!
Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“[n]

Aşadar, pentru voi, cei ce credeţi, El este Cel Preţios, dar pentru cei ce nu cred,

„Piatra pe care au respins-o zidarii,
    a devenit Piatra din capul unghiului!“[o]

şi

„... o Piatră de poticnire
    şi o Stâncă de cădere.“[p]

Ei se poticnesc pentru că n-au ascultat Cuvântul spre care au fost şi ei destinaţi.

Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. 10 Cândva nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu. Cândva nu primiserăţi îndurare, dar acum aţi primit îndurare.

11 Preaiubiţilor, vă îndemn, ca pe nişte străini şi peregrini, să vă feriţi de poftele carnale, care se luptă împotriva sufletului! 12 Să aveţi o purtare bună printre neamuri, pentru ca, deşi vă vorbesc de rău ca pe nişte răufăcători, totuşi, văzând faptele voastre bune, să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.

Supunere faţă de autorităţile omeneşti

13 Fiţi supuşi oricărei autorităţi omeneşti, pentru Domnul, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, 14 fie guvernatorilor, ca unii trimişi de el să-i pedepsească pe răufăcători şi să-i laude pe cei ce fac binele. 15 Căci este voia lui Dumnezeu ca, făcând lucruri bune, să reduceţi la tăcere ignoranţa oamenilor proşti. 16 Trăiţi ca nişte oameni liberi, dar fără a folosi libertatea drept acoperământ al răului, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu! 17 Daţi cinste tuturor oamenilor, iubiţi-i pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, onoraţi-l pe împărat!

18 Sclavilor, fiţi supuşi stăpânilor cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor aspri, 19 pentru că este o virtute[q] dacă, datorită conştiinţei faţă de Dumnezeu, cineva îndură întristarea, suferind pe nedrept. 20 Căci ce onoare este să înduraţi dacă aţi păcătuit şi sunteţi loviţi? Dar dacă înduraţi atunci când aţi făcut binele şi astfel suferiţi, aceasta este o virtute înaintea lui Dumnezeu. 21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi, deoarece şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, astfel ca voi să călcaţi pe urmele Lui.

22 „El nu a săvârşit nici un păcat,
    şi în gura Lui nu s-a găsit nici o înşelăciune.“[r]

23 Când a fost insultat, n-a insultat înapoi, când a suferit, n-a ameninţat, ci S-a încredinţat Celui Ce judecă drept. 24 El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn[s], pentru ca, murind faţă de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. 25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la Păstorul[t] şi Supraveghetorul[u] sufletelor voastre.

Îndemnuri pentru soţii şi soţi

La fel şi voi, soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri, astfel încât, chiar dacă unii dintre ei sunt neascultători faţă de Cuvânt, să fie câştigaţi fără Cuvânt, prin purtarea soţiilor lor, văzând felul vostru de viaţă curat şi în reverenţă. Frumuseţea voastră să nu constea în împodobirea exterioară prin împletirea părului, purtarea de bijuterii de aur sau îmbrăcarea de haine fine, ci în omul ascuns al inimii, în caracterul nepieritor al unui duh blând şi liniştit, care este foarte preţios înaintea lui Dumnezeu. Căci astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, fiind supuse soţilor lor, precum Sara, care a ascultat de Avraam şi l-a numit „domn“. Copilele ei aţi devenit voi, când faceţi binele şi nu vă este frică de nici o intimidare.

La fel şi voi, soţilor, convieţuiţi cu înţelepciune cu acest vas mai slab, femeia, acordându-le onoare ca unora care vor fi moştenitoare ale harului vieţii împreună cu voi, pentru a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.

A suferi din cauza dreptăţii

În cele din urmă, toţi să aveţi aceeaşi gândire, să simţiţi unii cu alţii, să aveţi dragoste de fraţi, să fiţi plini de compasiune, să aveţi o gândire smerită, să nu întoarceţi rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi, să moşteniţi binecuvântarea!

10 „Căci cel ce doreşte să aibă parte de viaţă
    şi vrea să vadă zile bune
să-şi păzească limba de rău
    şi buzele – de cuvinte înşelătoare!
11 Să renunţe la rău şi să facă binele!
    Să caute pacea şi s-o urmărească!
12 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi,
    iar urechile Lui iau aminte la rugăciunea lor.
Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul!“[v]

13 Şi cine vă va face rău, dacă voi sunteţi plini de râvnă pentru bine? 14 Dar, chiar dacă aţi suferi din cauza dreptăţii, este ferice de voi! „Să nu vă temeţi de ce se tem ei[w] şi nu vă tulburaţi“[x], 15 ci sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi, 16 dar cu blândeţe şi cu teamă, având o conştiinţă bună, pentru ca, în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, cei ce vă defăimează să fie făcuţi de ruşine datorită purtării voastre bune în Cristos. 17 Căci este mai bine, dacă aşa cere voia lui Dumnezeu, să suferiţi atunci când faceţi binele, decât atunci când faceţi răul. 18 Căci şi Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate – El, Cel Drept, pentru cei nedrepţi – ca să vă aducă la Dumnezeu. El a fost dat la moarte în trup, dar a fost făcut viu prin Duhul, 19 în Care, de asemenea, S-a dus şi le-a predicat duhurilor din închisoare, 20 care odinioară nu ascultaseră, atunci când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când era construită arca, în care numai puţini, şi anume opt suflete, au fost salvate prin apă; 21 aceasta este o imagine a botezului, care vă mântuieşte acum – el nu este o îndepărtare a murdăriei de pe trup, ci răspunsul[y] unei conştiinţe bune înaintea lui Dumnezeu – prin învierea lui Isus Cristos, 22 Care este la dreapta lui Dumnezeu şi Căruia, după ce S-a dus la cer, I-au fost supuşi îngerii, autorităţile şi puterile.

Trăind după voia lui Dumnezeu

Aşadar, întrucât Cristos a suferit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire, căci cel ce a suferit în trup a sfârşit-o cu păcatul, pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Ajunge cât timp a trecut în care aţi lucrat după voia neamurilor, trăind în depravare, în pofte, în beţii, în petreceri, în orgii şi în idolatrii dezgustătoare. De aceea sunt surprinşi ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de destrăbălare şi vă batjocoresc. Ei vor da socoteală Celui Ce este gata să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi. Căci pentru aceasta le-a fost vestită Evanghelia şi celor ce acum sunt morţi: ca şi ei să fie judecaţi ca oameni, în trup, dar să trăiască potrivit lui Dumnezeu, în duh.

Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi deci cu mintea limpede şi disciplinaţi-vă în vederea rugăciunii! Înainte de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, pentru că dragostea acoperă o mulţime de păcate! Fiţi ospitalieri unii cu alţii, fără cârtire! 10 Ca nişte buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare să slujească pe alţii potrivit cu darul pe care l-a primit! 11 Dacă cineva vorbeşte[z], să vorbească cuvintele lui Dumnezeu! Dacă cineva slujeşte, să slujească după puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie slăvit în toate, prin Isus Cristos, a Căruia este slava şi puterea, în vecii vecilor! Amin.

Suferind pentru Cristos

12 Preaiubiţilor, nu fiţi surprinşi de încercarea de foc care are loc în mijlocul vostru, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva ciudat, 13 ci, în măsura în care aveţi parte de suferinţele lui Cristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la descoperirea slavei Lui să vă bucuraţi nespus de mult. 14 Dacă sunteţi insultaţi din pricina Numelui lui Cristos, ferice de voi, pentru că Duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi. 15 Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, hoţ, răufăcător sau ca unul care se amestecă în treburile altora. 16 Însă dacă vreunul din voi suferă din pricină că este creştin[aa], să nu-i fie ruşine, ci să-L slăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta. 17 Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?!

18 Şi dacă cel drept este salvat cu greu,
    ce se va face cel lipsit de evlavie şi păcătos?![ab]

19 Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Creator, făcând în continuare binele!

Bătrâni şi tineri

Aşadar, eu, ca un bătrân[ac], martor al suferinţelor lui Cristos şi părtaş al slavei care urmează să fie descoperită, îi îndemn pe cei bătrâni dintre voi: păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este printre voi, supraveghind-o nu din obligaţie, ci de bunăvoie, aşa cum vrea Dumnezeu, nu fiind lacomi de câştig, ci dornici să slujiţi, nu ca unii care stăpâniţi peste cei ce v-au fost încredinţaţi, ci fiind exemple pentru turmă. Iar când Se va arăta Marele Păstor veţi primi o cunună glorioasă care nu se veştejeşte.

La fel şi voi, tinerilor, fiţi-le supuşi celor bătrâni! Şi toţi îmbrăcaţi-vă cu smerenie unii faţă de alţii, pentru că

„Dumnezeu este împotriva celor mândri,
    dar celor smeriţi El le dă har.“[ad]

Smeriţi-vă deci sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalţe! Aruncaţi toată îngrijorarea voastră asupra Lui, fiindcă Lui Îi pasă de voi!

Fiţi treji! Vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul[ae], dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită. Împotriviţi-vă lui fermi în credinţă, ştiind că fraţii voştri din toată lumea trec prin aceleaşi suferinţe! 10 După ce veţi fi suferit pentru puţin timp, Dumnezeul oricărui har, Care v-a chemat la slava Lui veşnică, în Cristos, vă va echipa El Însuşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face de neclintit. 11 A Lui să fie puterea, în veci! Amin.

12 V-am scris pe scurt aceste lucruri, prin Silvanus[af], pe care-l consider un frate credincios, pentru a vă încuraja şi pentru a depune mărturie că acesta[ag] este adevăratul har al lui Dumnezeu. Rămâneţi în el! 13 Cea din Babilon,[ah] aleasă împreună cu voi, vă salută şi, de asemenea, şi Marcu, fiul meu. 14 Salutaţi-vă unii pe alţii cu un sărut al dragostei. Pace vouă, tuturor celor care sunteţi în Cristos.

Footnotes

  1. 1 Petru 1:1 Gr.: diaspora, termen folosit pentru a-i descrie pe evreii sau pe creştinii răspândiţi în lumea greco-romană
  2. 1 Petru 1:1 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala la Efes, privincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
  3. 1 Petru 1:1 Cinci provincii romane ce se aflau în regiunea cunoscută drept Asia Mică; sunt enumerate în sensul acelor de ceasornic, dinspre nord, probabil în ordinea în care mesajul trebuia să ajungă la fiecare din aceste biserici
  4. 1 Petru 1:11 Sau: pe cine şi ce vreme, cu accentul pe persoană
  5. 1 Petru 1:12 Sau: Vestea Bună; peste tot în carte
  6. 1 Petru 1:12 Expresie ce redă o dorinţă puternică de a vedea acele lucruri
  7. 1 Petru 1:13 În contextul antic oriental imaginea este aceea a îmbrăcării unei haine lungi și largi care trebuia încinsă la mijloc, înainte ca cineva sa se apuce de lucru; aşadar, sensul expresiei este: pregătiţi-vă mintea pentru acţiune; expresia redă însă şi vigilenţa
  8. 1 Petru 1:16 Vezi Lev. 11:44, 45; 19:2; 20:7
  9. 1 Petru 1:19 Sau: Mesia; atât Cristos (greacă), cât şi Mesia (ebraică şi aramaică) înseamnă Cel care este uns; peste tot în carte
  10. 1 Petru 1:20 Sau: cunoscut
  11. 1 Petru 1:22 Unele mss conţin: din inimă
  12. 1 Petru 1:24 Lit.: carne
  13. 1 Petru 1:25 Vezi Is. 40:6-8
  14. 1 Petru 2:6 Vezi Is. 28:16
  15. 1 Petru 2:7 Vezi Ps. 118:22
  16. 1 Petru 2:8 Vezi Is. 8:14
  17. 1 Petru 2:19 Lit.: har; şi în v. 20
  18. 1 Petru 2:22 Vezi Is. 53:9
  19. 1 Petru 2:24 Gr.: xulon, termen folosit pentru a descrie crucea, probabil pe baza lui Deut. 21:23; termenul are o varietate de sensuri: copac (Lc. 23:31; Apoc. 2:7), ciomag (Lc. 22:52), butuc (F.A. 16:24), lemn (1 Cor. 3:12)
  20. 1 Petru 2:25 Conceptul de păstor trebuie înţeles aici în contextul său vechi-testamental: Dumnezeu Însuşi este Păstorul lui Israel (Ps. 80:1; Is. 40:10-11; Eze 34:11-16); Dumnezeu a dat turma în grija conducătorilor, păstorii lui Israel, care însă nu au avut grijă de ea (Is. 56:9-12; Eze 34); Dumnezeu Îl va trimite pe adevăratul Păstor, pe Mesia, pentru a avea grijă de oi (Eze 34:23)
  21. 1 Petru 2:25 Gr.: Episcopos
  22. 1 Petru 3:12 Vezi Ps. 34:12-16
  23. 1 Petru 3:14 Sau: de teroarea lor
  24. 1 Petru 3:14 Vezi Is. 8:12
  25. 1 Petru 3:21 Sau: promisiunea (în sensul de angajament); sau: cererea
  26. 1 Petru 4:11 Cu sensul de a predica
  27. 1 Petru 4:16 Adică: aparţinând lui Cristos
  28. 1 Petru 4:18 Petru citează din LXX, Prov. 11:31
  29. 1 Petru 5:1 Sau: prezbiter; peste tot în capitol
  30. 1 Petru 5:5 Petru citează din LXX, Prov. 3:34
  31. 1 Petru 5:8 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator
  32. 1 Petru 5:12 O variantă a numelui Sila; în acea vreme existau secretari care compuneau epistolele într-un limbaj literar. Limba greacă a epistolei este una literară foarte bună, ceea ce îl poate indica pe Sila drept cel care a dat formă literară cuvintelor lui Petru; este posibil însă ca Sila să fi fost doar mesagerul epistolei; sau sunt posibile ambele sensuri
  33. 1 Petru 5:12 Posibil cu referire la lucrurile scrise în această scrisoare
  34. 1 Petru 5:13 Sau: Biserica din Babilon