1 Împăraţilor 3
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Căsătoria lui Solomon. Visul lui
3 Solomon(A) s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon şi a adus-o în cetatea(B) lui David până şi-a isprăvit de zidit casa(C) lui, Casa(D) Domnului şi zidul(E) dimprejurul Ierusalimului. 2 Poporul(F) nu aducea jertfe decât pe înălţimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului. 3 Solomon iubea(G) pe Domnul şi se ţinea(H) de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. 4 Împăratul s-a dus(I) la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci(J) era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar. 5 La Gabaon(K), Domnul S-a arătat în vis(L) lui Solomon noaptea şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” 6 Solomon(M) a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla(N) înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu(O) care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. 7 Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David, şi eu nu sunt decât un tânăr(P), nu sunt încercat(Q). 8 Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai(R) ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici(S) numărat, din pricina mulţimii lui. 9 Dă dar(T) robului Tău o inimă pricepută, ca să judece(U) pe poporul Tău, să deosebească(V) binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr?!” 10 Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. 11 Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri(W) pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, 12 voi(X) face după cuvântul tău. Îţi voi(Y) da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine. 13 Mai mult, îţi voi da(Z) şi ce n-ai cerut: bogăţii(AA) şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine. 14 Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum(AB) a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi(AC) zilele.” 15 Solomon s-a(AD) deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire şi a dat un ospăţ(AE) tuturor slujitorilor lui.
Judecata lui Solomon
16 Atunci au venit două femei curve la împărat şi s-au înfăţişat(AF) înaintea lui. 17 Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă şi am născut lângă ea în casă. 18 După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă. 19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, şi l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu. 21 Dimineaţa, m-am sculat să dau ţâţă copilului, şi iată că era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa, şi iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.” 22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Aşa au vorbit ele înaintea împăratului. 23 Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Şi cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’ ” 24 Apoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului. 25 Şi împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.” 26 Atunci, femeia al cărei copil era viu a simţit că i(AG) se rupe inima pentru copil şi a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiaţi-l!” 27 Şi împăratul, luând cuvântul, a zis: „Daţi celei dintâi copilul cel viu şi nu-l omorâţi. Ea este mama lui.” 28 Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea(AH) lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.
1 Kings 3
English Standard Version
Solomon's Prayer for Wisdom
3 (A)Solomon made a marriage alliance with Pharaoh king of Egypt. He took Pharaoh's daughter and brought her into (B)the city of David until he had finished (C)building his own house (D)and the house of the Lord (E)and the wall around Jerusalem. 2 (F)The people were sacrificing at the high places, however, because no house had yet been built for the name of the Lord.
3 Solomon (G)loved the Lord, (H)walking in the statutes of David his father, only he sacrificed and made offerings at the high places. 4 And the king went to Gibeon to sacrifice there, (I)for that was the great high place. Solomon used to offer a thousand burnt offerings on that altar. 5 (J)At Gibeon (K)the Lord appeared to Solomon (L)in a dream by night, and God said, “Ask what I shall give you.” 6 And Solomon said, “You have shown great and steadfast love to your servant David my father, because (M)he walked before you in faithfulness, in righteousness, and in uprightness of heart toward you. And you have kept for him this great and steadfast love and (N)have given him a son to sit on his throne this day. 7 And now, O Lord my God, (O)you have made your servant king in place of David my father, (P)although I am but a little child. I do not know (Q)how to go out or come in. 8 (R)And your servant is in the midst of your people whom you have chosen, a great people, (S)too many to be numbered or counted for multitude. 9 (T)Give your servant therefore an understanding mind (U)to govern your people, that I may (V)discern between good and evil, for who is able to govern this your great people?”
10 It pleased the Lord that Solomon had asked this. 11 And God said to him, “Because you have asked this, and have not asked for yourself long life or riches or the life of your enemies, but have asked for yourself understanding to discern what is right, 12 behold, (W)I now do according to your word. Behold, (X)I give you a wise and discerning mind, so that none like you has been before you and none like you shall arise after you. 13 (Y)I give you also what you have not asked, (Z)both riches and honor, so that no other king shall compare with you, all your days. 14 And if you will walk in my ways, keeping my statutes and my commandments, (AA)as your father David walked, then (AB)I will lengthen your days.”
15 And Solomon (AC)awoke, and behold, it was a dream. Then he came to Jerusalem and stood before the ark of the covenant of the Lord, and offered up burnt offerings and peace offerings, and made a feast for all his servants.
Solomon's Wisdom
16 Then two prostitutes came to the king (AD)and stood before him. 17 The one woman said, “Oh, my lord, this woman and I live in the same house, and I gave birth to a child while she was in the house. 18 Then on the third day after I gave birth, this woman also gave birth. And we were alone. There was no one else with us in the house; only we two were in the house. 19 And this woman's son died in the night, because she lay on him. 20 And she arose at midnight and took my son from beside me, while your servant slept, and laid him at her breast, and laid her dead son at my breast. 21 When I rose in the morning to nurse my child, behold, he was dead. But when I looked at him closely in the morning, behold, he was not the child that I had borne.” 22 But the other woman said, “No, the living child is mine, and the dead child is yours.” The first said, “No, the dead child is yours, and the living child is mine.” Thus they spoke before the king.
23 Then the king said, “The one says, ‘This is my son that is alive, and your son is dead’; and the other says, ‘No; but your son is dead, and my son is the living one.’” 24 And the king said, “Bring me a sword.” So a sword was brought before the king. 25 And the king said, “Divide the living child in two, and give half to the one and half to the other.” 26 Then the woman whose son was alive said to the king, because (AE)her heart yearned for her son, “Oh, my lord, give her the living child, and by no means put him to death.” But the other said, “He shall be neither mine nor yours; divide him.” 27 Then the king answered and said, “Give the living child to the first woman, and by no means put him to death; she is his mother.” 28 And all Israel heard of the judgment that the king had rendered, and they stood in awe of the king, because they perceived that (AF)the wisdom of God was in him to do justice.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
The ESV® Bible (The Holy Bible, English Standard Version®), © 2001 by Crossway, a publishing ministry of Good News Publishers. ESV Text Edition: 2025.
