3 Vedeţi ce dragoste mare ne-a dăruit Tatăl: să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem! De aceea nu ne cunoaşte lumea: pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. ² Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, n-a fost arătat încă, dar ştim că, atunci când Se va arăta El^[a], vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea aşa cum este. ³ Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, aşa cum şi El este curat.

⁴ Oricine comite păcatul, comite şi fărădelegea; iar păcatul este fărădelege. ⁵ Ştiţi că El a fost arătat ca să îndepărteze păcatele; şi în El nu este păcat. ⁶ Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. ⁷ Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cel ce înfăptuieşte dreptatea este drept, aşa cum El este drept. ⁸ Cel ce trăieşte în păcat este de la diavolul^[b], pentru că diavolul păcătuieşte de la început. Tocmai pentru aceasta a fost arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările diavolului. ⁹ Oricine este născut din Dumnezeu nu mai trăieşte în păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el; şi el nu poate continua să păcătuiască, fiindcă a fost născut din Dumnezeu. ¹⁰ Prin aceasta sunt scoşi la iveală copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului: oricine nu înfăptuieşte dreptatea nu este de la Dumnezeu, şi nici cel ce nu-l iubeşte pe fratele său.

Să ne iubim unii pe alţii

¹¹ Acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la început: să ne iubim unii pe alţii, ¹² nu ca şi Cain, care era de la cel rău şi care l-a ucis pe fratele lui. Şi de ce l-a omorât? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. ¹³ Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte. ¹⁴ Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că îi iubim pe fraţi; cine nu iubeşte rămâne în moarte. ¹⁵ Oricine îşi urăşte fratele este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică rămânând^[c] în el. ¹⁶ Prin aceasta am cunoscut dragostea: că El Şi-a dat viaţa pentru noi. Şi noi deci suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi. ¹⁷ Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi şi-l vede pe fratele său în nevoi, dar îşi închide inima faţă de el, atunci cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?! ¹⁸ Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci prin faptă şi adevăr!

¹⁹ Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom încredinţa inimile în prezenţa Lui, ²⁰ oricând ne-ar condamna inimile noastre. Căci Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre şi cunoaşte totul. ²¹ Preaiubiţilor, dacă nu ne condamnă inimile noastre, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, ²² iar dacă cerem ceva, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui. ²³ Iar porunca Lui este aceasta: să credem în Numele Fiului Său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a poruncit. ²⁴ Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în El, iar El în acesta. Prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi: prin Duhul pe Care ni L-a dat.