1 Corinteni 15:19-49

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹⁹ Dacă^(A) numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! ²⁰ Dar acum, Hristos^(B) a înviat din morţi, pârga^(C) celor adormiţi. ²¹ Căci dacă^(D) moartea a venit prin om, tot prin^(E) om a venit şi învierea morţilor. ²² Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos, ²³ dar fiecare^(F) la rândul cetei lui. Hristos este Cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. ²⁴ În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia^(G) în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. ²⁵ Căci trebuie ca El să împărăţească până^(H) va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. ²⁶ Vrăjmaşul^(I) cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea. ²⁷ Dumnezeu, în adevăr, „a^(J) pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. ²⁸ Şi când^(K) toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar^(L) şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. ²⁹ Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi? ³⁰ Şi de ce^(M) suntem noi în primejdie în orice clipă? ³¹ În fiecare zi, eu^(N) sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud^(O) cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru. ³² Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am^(P) luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morţii, atunci „să^(Q) mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”. ³³ Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile^(R) rele strică obiceiurile bune”. ³⁴ Veniţi-vă^(S) în fire cum se cuvine şi nu păcătuiţi! Căci^(T) sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre^(U) ruşinea voastră o spun.

Cum vor învia morţii

³⁵ Dar va zice cineva: „Cum^(V) învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?” ³⁶ Nebun ce eşti! Ce^(W) semeni tu nu învie dacă nu moare mai întâi. ³⁷ Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă. ³⁸ Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte, şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. ³⁹ Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. ⁴⁰ Tot aşa sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a trupurilor pământeşti. ⁴¹ Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. ⁴² Aşa^(X) este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputrezire; ⁴³ este^(Y) semănat în ocară şi învie în slavă; este semănat în neputinţă şi învie în putere. ⁴⁴ Este semănat trup firesc şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. ⁴⁵ De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost^(Z) făcut un suflet viu”. Al doilea Adam^(AA) a fost făcut un duh^(AB) dătător de viaţă. ⁴⁶ Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. ⁴⁷ Omul^(AC) dintâi este din pământ^(AD), pământesc; omul al doilea este din^(AE) cer. ⁴⁸ Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum^(AF) este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. ⁴⁹ Şi după cum^(AG) am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom^(AH) purta şi chipul Celui ceresc.