Despre căsătorie

Cu privire la lucrurile pe care mi le-aţi scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“[a], însă, datorită cazurilor de desfrâu, fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ. Soţul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, de asemenea, şi soţia faţă de soţ. Soţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul. Tot astfel, nu soţul este stăpân pe trupul său, ci soţia. Nu vă refuzaţi unul pe altul, decât doar prin înţelegere, pentru un timp, ca să vă dedicaţi (postului şi)[b] rugăciunii, şi apoi fiţi din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan[c] din cauza nestăpânirii voastre. Spun aceasta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă. Eu doresc ca toţi oamenii să fie aşa cum sunt eu, însă fiecare are propriul său dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alţii de alt fel.

Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână aşa cum sunt eu. Dar, dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorinţă. 10 Celor căsătoriţi le dau această poruncă, nu eu, ci Domnul: soţia nu trebuie să se despartă de soţul ei; 11 dacă se desparte, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei, iar soţul nu trebuie să divorţeze de soţia lui. 12 Celorlalţi vă spun eu, nu Domnul, că, dacă un frate are soţia necredincioasă şi ea vrea să stea cu el, el să nu divorţeze de ea, 13 iar dacă o femeie are soţul necredincios şi el vrea să stea cu ea, ea să nu divorţeze de soţul ei. 14 Căci soţul necredincios este sfinţit[d] prin soţia lui, iar soţia necredincioasă este sfinţită prin fratele, altfel copiii voştri ar fi necuraţi, dar aşa sunt sfinţi. 15 Însă dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă. În astfel de circumstanţe, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu v-a chemat la pace. 16 Căci ce ştii tu, soţie, dacă-ţi vei mântui soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă-ţi vei mântui soţia?

17 Cu toate acestea, fiecare să-şi păstreze în viaţă locul pe care i l-a încredinţat Domnul şi la care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este regula pe care o dau în toate bisericile. 18 Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu-şi ascundă circumcizia! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă! 19 Circumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este nimic, ci importantă este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în starea în care era atunci când l-a chemat Dumnezeu. 21 Erai sclav când ai fost chemat? Nu te nelinişti! Dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte acea ocazie! 22 Căci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. De asemenea, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos. 23 Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ; să nu deveniţi sclavi ai oamenilor! 24 Fraţilor, oricare ar fi fost starea în care a fost cineva când a fost chemat, să rămână lângă Dumnezeu!

25 Cu privire la fecioare, n-am nici o poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin îndurarea Domnului, este vrednic de încredere: 26 eu cred că, din cauza necazurilor de acum, este mai bine ca fiecare să rămână în starea în care este. 27 Eşti căsătorit? Nu căuta divorţul! Eşti necăsătorit? Nu căuta soţie! 28 Însă, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. De asemenea, dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Însă cei care se căsătoresc vor avea necazuri ce ţin de această viaţă, iar eu vreau să vă feresc de ele. 29 Fraţilor, ceea ce vreau să spun este că vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soţii ar trebui să trăiască ca şi cum n-ar avea soţii; 30 cei ce plâng – ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură – ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără – ca şi cum n-ar fi al lor; 31 iar cei ce se folosesc de lumea aceasta – ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul acestei lumi trece. 32 Eu doresc să fiţi fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să-I placă Domnului, 33 însă cel căsătorit este preocupat de lucrurile acestei lumi, de cum anume să-i placă soţiei, 34 astfel că el este împărţit. Femeia necăsătorită şi fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, de cum să fie sfinte în trup şi în duh; dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să-i placă soţului. 35 Vă spun acestea pentru binele vostru, nu ca să pun peste voi un laţ, ci ca să trăiţi corect, într-un devotament neîmpărţit faţă de Domnul.

36 Însă dacă cineva crede că se comportă nepotrivit faţă de logodnica lui[e] şi dacă ea a trecut de vârsta căsătoriei[f], iar el simte că ar trebui să se căsătorească[g], atunci să facă după cum vrea – nu păcătuieşte, să se căsătorească[h]! 37 Însă oricine este convins în inima lui şi nu este constrâns, ci îşi ţine dorinţele sub control şi a hotărât în inima lui să nu se căsătorească cu logodnica sa[i] – şi acesta face bine. 38 Deci cel care se căsătoreşte cu logodnica[j] sa[k] face bine, iar cel care nu se căsătoreşte[l] face şi mai bine.

39 O femeie nu este liberă atâta timp cât trăieşte soţul ei, dar, dacă soţul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu cine doreşte, dar în Domnul. 40 Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Mâncarea jertfită idolilor

Cu privire la ceea ce este jertfit idolilor, ştim că toţi avem cunoaştere[m], însă cunoaşterea îngâmfă, pe când dragostea zideşte. Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu are cunoaşterea necesară. Dacă însă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, atunci el este cunoscut de către Dumnezeu. Aşadar, cu privire la mâncarea jertfită idolilor, ştim că, în lume, un idol este totuna cu nimic, şi că nu există decât un singur Dumnezeu. Într-adevăr, chiar dacă există aşa-numiţi „zei“ în cer sau pe pământ, – aşa cum există de fapt mulţi „zei“ şi mulţi „domni“[n] –, totuşi pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi pentru Care suntem şi noi, şi un singur Domn, Isus Cristos, prin Care sunt toate şi prin Care suntem şi noi.

Însă nu toţi au cunoaşterea aceasta. Unii, fiind până acum atât de obişnuiţi cu idolii, mănâncă un lucru ca fiind jertfit idolilor şi astfel conştiinţa lor, fiind slabă, este pângărită. Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu; dacă nu mâncăm[o], nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm, nu câştigăm nimic. Aveţi însă grijă ca nu cumva libertatea voastră să devină o pricină de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaștere, că mănânci în templul unui idol, oare conştiinţa lui slabă nu-l va încuraja să mănânce ceea ce este jertfit idolilor? 11 Astfel, cel slab este distrus prin cunoaşterea ta, el, fratele pentru care a murit Cristos! 12 Când păcătuieşti astfel împotriva fraţilor şi le răneşti conştiinţa, păcătuieşti împotriva lui Cristos. 13 De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, atunci nu voi mânca niciodată carne, ca să nu-l fac pe fratele meu să se poticnească.

Drepturile unui apostol

Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul? Dacă nu sunt apostol pentru alţii, pentru voi sunt, pentru că voi sunteţi sigiliul apostoliei mele în Domnul!

Aceasta este apărarea mea faţă de cei care mă critică. Nu avem dreptul să mâncăm şi să bem? Nu avem dreptul să luăm alături de noi o soţie credincioasă, cum fac ceilalţi apostoli, fraţii Domnului, şi Chifa? Sau numai eu şi Barnabas nu avem dreptul să nu lucrăm? Cine a fost vreodată în armată pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păstoreşte o turmă şi nu bea din laptele turmei? Oare spun eu acestea doar dintr-o perspectivă omenească? Nu spune şi Legea la fel? În Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul.“[p] Oare doar pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? 10 Sau o spune şi cu privire la noi? Lucrul acesta a fost scris şi pentru noi. Când plugarul ară şi treierătorul treieră, trebuie să o facă cu speranţa că vor avea parte de roade. 11 Dacă noi am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, este mare lucru dacă secerăm de la voi lucruri materiale? 12 Dacă alţii au acest drept de la voi, oare noi nu-l avem şi mai mult?

Cu toate acestea, nu ne-am folosit de acest drept, ci îndurăm totul, pentru a nu pune vreo piedică în calea Evangheliei lui Cristos. 13 Nu ştiţi că cei care slujesc în Templu îşi primesc hrana de la Templu, iar cei care slujesc la altar îşi primesc partea din jertfe? 14 Astfel, şi Domnul a poruncit ca cei care vestesc Evanghelia să trăiască de pe urma Evangheliei. 15 Însă eu nu m-am folosit de nici unul dintre aceste drepturi. Şi nu v-am scris aceste lucruri ca să se facă aşa pentru mine. Într-adevăr, mai degrabă aş vrea să mor decât să mă lase cineva fără acest motiv de laudă! 16 Dacă eu vestesc Evanghelia, nu am dreptul[q] să mă laud, pentru că este obligaţia mea. Căci este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! 17 Dacă o fac pentru că vreau eu, am o răsplată, dar dacă nu este din voia mea, atunci este vorba de o responsabilitate care mi-a fost încredinţată. 18 Deci, care este răsplata mea? Este să ofer fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi astfel să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.

19 Deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor, pentru a-i câştiga pe cât mai mulţi. 20 Faţă de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a-i câştiga pe iudei. Faţă de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a-i câştiga pe cei de sub Lege. 21 Faţă de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – măcar că nu sunt liber faţă de Legea lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos –, pentru a-i câştiga pe cei fără Lege. 22 Pentru cei care sunt slabi în credinţă, m-am făcut slab, pentru a-i câştiga pe cei slabi. M-am făcut toate pentru toţi, pentru ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii dintre ei. 23 Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să am şi eu parte de ea.

24 Nu ştiţi că toţi alergătorii din arenă încearcă să câştige, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi deci în aşa fel, încât să câştigaţi. 25 Alergătorii dau dovadă de stăpânire de sine în toate lucrurile, pentru a primi o cunună care se veştejeşte, însă noi facem aceasta pentru una care nu se veştejeşte. 26 Astfel, eu nu alerg fără ţintă, nici nu mă bat ca unul care loveşte în vânt, 27 ci îmi ţin trupul sub control şi mi-l fac sclav, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.

Footnotes

  1. 1 Corintieni 7:1 Expresie eufemistică cu referire la relaţiile sexuale; expresia apare de zece ori în literatura greacă şi, cu o singură excepţie, se referă la relaţii sexuale (de ex., Josefus, Antich. 1.8.1; Gen. 20:6 (LXX); Prov. 6:29 (LXX); este posibil ca această afirmaţie să fi fost folosită de corintieni ca un slogan, pe care Pavel trebuie să-l corecteze acum
  2. 1 Corintieni 7:5 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
  3. 1 Corintieni 7:5 Vezi nota de la 5:5
  4. 1 Corintieni 7:14 Nu se referă la aspectul mântuirii, ci are în vedere faptul că soţul necredincios se află în sfera binecuvântărilor lui Dumnezeu, beneficiind de acestea datorită soţiei credincioase
  5. 1 Corintieni 7:36 Lit.: fecioara lui; termenul şi, de aici, textul este dificil de interpretat; termenul se poate referi atât la o fiică fecioară sau la o sclavă, cât şi la o logodnică
  6. 1 Corintieni 7:36 Sau, cu referire la cel logodit: şi dacă dorinţa lui este prea puternică
  7. 1 Corintieni 7:36 Sau: s-o mărite, dacă este vorba despre o fiică
  8. 1 Corintieni 7:36 Sau: s-o mărite
  9. 1 Corintieni 7:37 Sau: să nu-şi mărite fiica
  10. 1 Corintieni 7:38 Lit.: fecioara
  11. 1 Corintieni 7:38 Sau: cel care-şi mărita fiica (fecioară)
  12. 1 Corintieni 7:38 Sau: cel care nu şi-o mărită
  13. 1 Corintieni 8:1 Sau: ştim că „toţi avem cunoaştere“; din nou, probabil un slogan folosit de corintieni, dar pe care Pavel trebuie să-l corecteze
  14. 1 Corintieni 8:5 În ideea că, într-adevăr, oamenii recunosc şi se închină mai multor zei, pe care îi consideră „domni“
  15. 1 Corintieni 8:8 Cu referire la mâncarea jertfită idolilor
  16. 1 Corintieni 9:9 Vezi Deut. 25:4
  17. 1 Corintieni 9:16 Sau: motiv