Prorocul Ilie

17 Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu^(A) este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al^(B) cărui slujitor sunt, că în^(C) anii aceştia nu^(D) va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” ² Şi Cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: ³ „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. ⁴ Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” ⁵ El a plecat şi a făcut după Cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. ⁶ Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara şi bea apă din pârâu. ⁷ Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.

Văduva din Sarepta

⁸ Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: ⁹ „Scoală-te, du-te la Sarepta^(E), care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” ¹⁰ Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.” ¹¹ Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.” ¹² Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.” ¹³ Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. ¹⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului’.” ¹⁵ Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei, şi Ilie. ¹⁶ Făina din oală n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

Învierea fiului văduvei

¹⁷ După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită încât n-a mai rămas suflare în el. ¹⁸ Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am^(F) eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?” ¹⁹ El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui. ²⁰ Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?” ²¹ Şi s-a întins^(G) de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!” ²² Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat. ²³ Ilie a luat^(H) copilul, l-a pogorât în casă din odaia de sus şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” ²⁴ Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc^(I) acum că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”

Ilie înaintea lui Ahab

18 Au trecut multe^(J) zile şi Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau^(K) ploaie pe faţa pământului.” ² Şi Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria. ³ Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. ⁴ De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. ⁵ Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi catârilor şi să n-avem nevoie să omorâm vitele.” ⁶ Şi-au împărţit ţara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, şi Obadia a plecat singur pe un alt drum. ⁷ Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Tu eşti, domnul meu Ilie?” ⁸ El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te şi spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’ ” ⁹ Şi Obadia a zis: „Ce păcat am săvârşit eu ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare? ¹⁰ Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute şi, când se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te-au găsit. ¹¹ Şi acum zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ ¹² Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul^(L) Domnului te va duce nu-ştiu-unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. ¹³ Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă? ¹⁴ Şi acum tu zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ El mă va ucide.” ¹⁵ Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.”

Ilie şi prorocii lui Baal

¹⁶ Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. ¹⁷ Abia l-a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: „Tu eşti^(M) acela care nenoroceşti pe^(N) Israel?” ¹⁸ Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă^(O) aţi părăsit poruncile Domnului şi v-aţi dus după Baali. ¹⁹ Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel^(P), pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal şi pe cei patru sute^(Q) de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei”. ²⁰ Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns^(R) pe proroci la muntele Carmel. ²¹ Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până^(S) când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El, iar dacă este Baal, mergeţi^(T) după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. ²² Şi Ilie a zis poporului: „Eu singur^(U) am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci^(V) ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. ²³ Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc. ²⁴ Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin^(W) foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Bine!” ²⁵ Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu puneţi foc.” ²⁶ Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas^(X), nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. ²⁷ La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.” ²⁸ Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi^(Y) cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. ²⁹ Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas^(Z), nici răspuns, nici semn de luare-aminte. ³⁰ Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine”! Tot^(AA) poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. ³¹ A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel^(AB) îţi va fi numele”, ³² şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. ³³ A aşezat^(AC) apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă şi vărsaţi-le^(AD) pe arderea-de-tot şi pe lemne.” Şi au făcut aşa. ³⁴ Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta o dată.” Şi l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l şi a treia oară.” Şi l-au făcut şi a treia oară. ³⁵ Apa curgea în jurul altarului şi au umplut^(AE) cu apă şi şanţul. ³⁶ În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul^(AF) lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se^(AG) ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut^(AH) după porunca Ta. ³⁷ Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” ³⁸ Atunci a căzut foc^(AI) de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ. ³⁹ Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul^(AJ) este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” ⁴⁰ „Puneţi^(AK) mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison şi i-a înjunghiat^(AL) acolo.

Ploaia

⁴¹ Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie.” ⁴² Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi, plecându-se^(AM) la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi ⁴³ şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat şi a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi.” ⁴⁴ A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te şi spune lui Ahab: ‘Înhamă şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia’.” ⁴⁵ Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel. ⁴⁶ Şi mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins^(AN) mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.

Fuga lui Ilie în pustie

19 Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese^(AO) cu sabia pe toţi prorocii. ² Izabela a trimis un sol la Ilie să-i spună: „Să mă^(AP) pedepsească zeii cu toată asprimea lor dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.” ³ Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo. ⁴ El s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea^(AQ) să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” ⁵ S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.” ⁶ El s-a uitat şi, la căpătâiul lui, erau o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou. ⁷ Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.” ⁸ El s-a sculat, a mâncat şi a băut şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci^(AR) de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb^(AS).

Dumnezeu Se arată

⁹ Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” ¹⁰ El a răspuns: „Am^(AT) fost plin de râvnă^(AU) pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii^(AV) Tăi; am rămas^(AW) numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” ¹¹ Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte^(AX) înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt^(AY) tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. ¹² Şi, după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. ¹³ Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa^(AZ) cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii.

Şi^(BA) un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?” ¹⁴ El a^(BB) răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.” ¹⁵ Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc şi, când^(BC) vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. ¹⁶ Să ungi şi pe Iehu^(BD), fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel şi să ungi pe Elisei^(BE), fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău. ¹⁷ Şi se va întâmpla^(BF) că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî^(BG) Elisei. ¹⁸ Dar voi lăsa în Israel^(BH) şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură^(BI) nu l-au sărutat.”

Elisei, ucenicul lui Ilie

¹⁹ Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el. ²⁰ Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie şi a zis: „Lasă-mă să sărut^(BJ) pe tatăl meu şi pe mama mea, şi te voi urma.” Ilie i-a răspuns: „Du-te şi apoi întoarce-te, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.” ²¹ După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert^(BK) carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.

Biruinţa lui Ahab

20 Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strâns toată oştirea – avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi care. S-a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei. ² A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: ³ ‘Argintul şi aurul tău sunt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sunt tot ai mei’.” ⁴ Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.” ⁵ Solii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: ‘Am trimis să-ţi spună: «Să-mi dai argintul şi aurul tău, nevestele şi copiii tăi». ⁶ De aceea, voi trimite mâine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta şi casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai mai scump şi vor lua’.” ⁷ Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi bine şi înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul, căci a trimis să-mi ceară nevestele şi copiii, argintul şi aurul, şi n-am zis că nu i le dau!” ⁸ Toţi bătrânii şi tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta şi nu te învoi.” ⁹ Şi el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: ‘Voi face tot ce ai trimis să ceri robului tău întâia dată, dar lucrul acesta nu-l pot face.’ ” Solii au plecat şi i-au dus răspunsul. ¹⁰ Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să^(BL) mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!” ¹¹ Şi împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!” ¹² Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut^(BM) cu împăraţii în corturi şi a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!” Şi ei s-au pregătit de năvală împotriva cetăţii. ¹³ Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Vezi toată această mulţime mare? O voi da^(BN) astăzi în mâinile tale, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul’.” ¹⁴ Ahab a zis: „Prin cine?” Şi el a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Prin slujitorii mai-marilor peste ţinuturi’.” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Şi el a răspuns: „Tu”. ¹⁵ Atunci, Ahab a numărat slujitorii mai-marilor peste ţinuturi şi s-au găsit două sute treizeci şi doi şi, după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şi erau şapte mii. ¹⁶ Au făcut o ieşire pe la miazăzi. Ben-Hadad bea şi se îmbăta^(BO) în corturile lui cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau. ¹⁷ Slujitorii mai-marilor peste ţinuturi au ieşit cei dintâi. Ben-Hadad a cercetat şi i-au spus astfel: „Au ieşit nişte oameni din Samaria.” ¹⁸ El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii şi, chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi-i vii.” ¹⁹ Când au ieşit din cetate, slujitorii mai-marilor peste ţinuturi şi armata care-i urma ²⁰ au lovit, fiecare pe omul dinaintea lui, şi sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu nişte călăreţi. ²¹ Împăratul lui Israel a ieşit, a lovit caii şi carele şi a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.

A doua biruinţă asupra lui Ben-Hadad

²² Atunci, prorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel şi i-a zis: „Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut, căci, la anul^(BP), împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.” ²³ Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor, de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei. ²⁴ Fă şi lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi de la locul lui şi înlocuieşte-i cu căpetenii ²⁵ şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care. Apoi să ne batem cu ei în câmpie şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.” El i-a ascultat şi a făcut aşa. ²⁶ În anul următor, Ben-Hadad a numărat pe sirieni şi s-a suit la Afec^(BQ) să lupte împotriva lui Israel. ²⁷ Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde şi au ieşit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în faţa lor, ca două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau ţara. ²⁸ Omul lui Dumnezeu s-a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că sirienii au zis: «Domnul este un dumnezeu al munţilor, şi nu un dumnezeu al văilor», voi da^(BR) toată această mare mulţime în mâinile tale şi veţi şti că Eu sunt Domnul’.” ²⁹ Au stat tăbărâţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea, au început lupta şi copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi, într-o zi. ³⁰ Ceilalţi au fugit în cetatea Afec şi a căzut zidul cetăţii peste douăzeci şi şapte de mii de oameni care mai rămăseseră.

Ahab dă drumul lui Ben-Hadad

Ben-Hadad fugise şi el în cetate şi umbla din odaie în odaie. ³¹ Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sunt nişte împăraţi miloşi: să ne încingem deci coapsele^(BS) cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre şi să ieşim la împăratul lui Israel – poate că te va lăsa cu viaţă.” ³² Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel şi au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: ‘Lasă-mă cu viaţă!’ ” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!” ³³ Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun şi s-au grăbit să-l ia pe cuvânt şi să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Şi el a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l!” Ben-Hadad a venit la el şi Ahab l-a suit în carul lui. ³⁴ Ben-Hadad i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile^(BT) pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău şi-ţi vei face uliţi în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Şi eu”, a răspuns Ahab, „îţi voi da drumul, făcând un legământ.” A făcut legământ cu el şi i-a dat drumul. ³⁵ Unul din fiii^(BU) prorocilor a zis tovarăşului său, după porunca^(BV) Domnului: „Loveşte-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească. ³⁶ Atunci, el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.” Şi, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu^(BW) şi l-a omorât. ³⁷ A găsit pe un alt om şi a zis: „Loveşte-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit şi l-a rănit. ³⁸ Prorocul s-a dus şi s-a aşezat pe drumul împăratului şi s-a legat la ochi. ³⁹ Când a trecut împăratul^(BX), prorocul a strigat şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicând: ‘Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa^(BY) lui sau vei plăti un talant de argint!’ ⁴⁰ Şi, pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o.” ⁴¹ Îndată, prorocul şi-a scos legătura de la ochi, şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din proroci. ⁴² El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că^(BZ) ai lăsat să-ţi scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui şi poporul tău, pentru poporul lui’.” ⁴³ Împăratul lui Israel s-a dus^(CA) acasă trist şi mânios şi a ajuns la Samaria.

Via lui Nabot

21 După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. ² Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via^(CB) ta să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.” ³ Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!” ⁴ Ahab a intrat în casă trist şi mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da^(CC) moştenirea părinţilor mei!” Şi s-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic. ⁵ Nevastă-sa, Izabela, a venit la el şi i-a zis: „Pentru ce îţi este tristă inima şi nu mănânci?” ⁶ El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preţ de argint sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei’. Dar el a zis: ‘Nu pot să-ţi dau via mea!’ ” ⁷ Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănâncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!” ⁸ Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. ⁹ Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post, puneţi pe Nabot în fruntea poporului ¹⁰ şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat^(CD) pe Dumnezeu şi pe împăratul!’ Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l^(CE) cu pietre şi să moară.” ¹¹ Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. ¹² Au vestit^(CF) un post şi au pus pe Nabot în fruntea poporului. ¹³ Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!” Apoi l-au scos^(CG) afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre şi a murit. ¹⁴ Şi au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroşcat cu pietre şi a murit.” ¹⁵ Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint, căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.” ¹⁶ Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.

Vestirea pedepsei

¹⁷ Atunci, cuvântul^(CH) Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: ¹⁸ „Scoală-te şi pogoară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria^(CI); iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a pogorât s-o ia în stăpânire. ¹⁹ Să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?»’ Şi să-i mai spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Chiar în locul^(CJ) unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii şi sângele tău»’.” ²⁰ Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit^(CK), vrăjmaşule?” Şi el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut^(CL) ca să faci ce este rău înaintea Domnului. ²¹ Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea^(CM) peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este^(CN) al lui Ahab, fie rob^(CO), fie slobod în Israel, ²² şi voi face casei^(CP) tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa^(CQ), fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască’.” ²³ Domnul a vorbit şi despre Izabela^(CR) şi a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. ²⁴ Cine^(CS) va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.” ²⁵ N-a fost nimeni^(CT) care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl aţâţa^(CU) la aceasta. ²⁶ El a lucrat în chipul cel mai urâcios mergând după idoli, cum^(CV) făceau amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

Smerirea lui Ahab

²⁷ După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus^(CW) un sac pe trup şi a postit: se culca cu sacul acesta şi mergea încet. ²⁸ Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: ²⁹ „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii^(CX) fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!”

Legământul cu Iosafat

22 Au stat trei ani liniştiţi, fără să fie război între Siria şi Israel. ² În anul al treilea, Iosafat^(CY), împăratul lui Iuda, s-a pogorât la împăratul lui Israel. ³ Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din^(CZ) Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi, din mâinile împăratului Siriei.” ⁴ Şi a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?” Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu^(DA) voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” ⁵ Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.” ⁶ Împăratul lui Israel a strâns^(DB) pe proroci, în număr de aproape patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?” Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” ⁷ Dar Iosafat^(DC) a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului, ca să-L putem întreba?” ⁸ Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!” ⁹ Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător şi a zis: „Trimite şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.” ¹⁰ Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau, fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti, în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi prorocii proroceau înaintea lor. ¹¹ Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici’.” ¹² Şi toţi prorocii proroceau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbândi şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” ¹³ Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată că prorocii, într-un glas, prorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!” ¹⁴ Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce-mi^(DD) va spune Domnul.” ¹⁵ Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” ¹⁶ Şi împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” ¹⁷ Mica a răspuns: „Văd^(DE) tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: ‘Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace’.” ¹⁸ Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu proroceşte nimic bun despre mine, ci proroceşte numai rău?” ¹⁹ Şi Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut^(DF) pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea^(DG) cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. ²⁰ Şi Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?’ Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. ²¹ Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ ²² Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei^(DH) amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!’ ²³ Şi acum^(DI), iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.” ²⁴ Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz şi a zis: „Pe unde^(DJ) a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” ²⁵ Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” ²⁶ Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului, ²⁷ şi să le spui: ‘Aşa vorbeşte împăratul: «Puneţi pe omul acesta la închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace.»’ ” ²⁸ Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a^(DK) vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare, toate.”

Moartea lui Ahab

²⁹ Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad. ³⁰ Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb^(DL) hainele ca să merg la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale împărăteşti.” Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele şi s-a dus la luptă. ³¹ Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.” ³² Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel.” Şi s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos^(DM) un ţipăt. ³³ Căpeteniile carelor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. ³⁴ Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.” ³⁵ Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa sirienilor şi seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului. ³⁶ La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui, ³⁷ căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria şi împăratul a fost îngropat la Samaria. ³⁸ Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, şi curvele s-au scăldat în el, după^(DN) cuvântul pe care-l spusese Domnul. ³⁹ Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa^(DO) de fildeş pe care a zidit-o şi toate cetăţile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? ⁴⁰ Ahab a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.

Iosafat, împăratul lui Iuda

⁴¹ Iosafat^(DP), fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. ⁴² Iosafat era de treizeci şi cinci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Azuba, fata lui Şilhi. ⁴³ El a umblat^(DQ) în toată calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălţimile^(DR) n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. ⁴⁴ Iosafat^(DS) a trăit în pace cu împăratul lui Israel. ⁴⁵ Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile şi războaiele lui, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ⁴⁶ El a scos din ţară pe sodomiţii^(DT) care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său, Asa. ⁴⁷ În Edom^(DU) nu era împărat pe atunci: cârmuia un dregător. ⁴⁸ Iosafat^(DV) a^(DW) făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur, dar^(DX) nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber^(DY). ⁴⁹ Atunci, Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?” Dar Iosafat n-a voit. ⁵⁰ Iosafat^(DZ) a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram.

Domnia lui Ahazia

⁵¹ Ahazia^(EA), fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. ⁵² El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat în calea^(EB) tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. ⁵³ A slujit^(EC) lui Baal şi s-a închinat înaintea lui şi a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.

ŞIRUL ÎMPĂRAŢILOR LUI IUDA ŞI ÎMPĂRAŢILOR LUI ISRAEL, DE LA IOSAFAT ŞI MOARTEA LUI AHAB PÂNĂ LA NIMICIREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI ISRAEL.

(Capitolele 1—17. 2 Cronici 21—28. Ieremia 3:6,7. Osea 7; 10:1-11; 13:1-13.)

Boala lui Ahazia şi moartea lui

1 Moab s-a răzvrătit^(A) împotriva lui Israel, după moartea^(B) lui Ahab. ² Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria şi s-a îmbolnăvit. A trimis nişte soli şi le-a zis: „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului^(C), ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.” ³ Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tişbitul: „Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei şi spune-le: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?’ ⁴ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri’.” Şi Ilie a plecat. ⁵ Solii s-au întors la Ahazia. Şi el le-a zis: „Pentru ce v-aţi întors?” ⁶ Ei i-au răspuns: „Un om s-a suit înaintea noastră şi ne-a zis: ‘Întoarceţi-vă la împăratul care v-a trimis şi spuneţi-i: Aşa vorbeşte Domnul: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimiteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?» De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri’.” ⁷ Ahazia le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră şi v-a spus aceste cuvinte?” ⁸ Ei au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr^(D) şi încins cu o curea la mijloc.” Şi Ahazia a zis: „Este Ilie, Tişbitul.” ⁹ A trimis la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care şedea pe vârful muntelui, şi i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: ‘Pogoară-te!’ ” ¹⁰ Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare^(E) foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a pogorât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui. ¹¹ Ahazia a trimis din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvântul şi a zis lui Ilie: „Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul: ‘Grăbeşte-te de te pogoară!’ ” ¹² Ilie le-a răspuns: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a pogorât foc din cer şi l-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui. ¹³ Ahazia a trimis din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit şi, la sosire, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilie şi i-a zis rugându-l: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă^(F) înaintea ta! ¹⁴ Iată, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit pe cele dintâi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor, dar, acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!” ¹⁵ Îngerul Domnului a zis lui Ilie: „Pogoară-te împreună cu el, n-ai nicio frică de el.” Ilie s-a sculat şi s-a pogorât cu el la împărat. ¹⁶ El i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum n-ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvânt să-l poţi întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.’ ” ¹⁷ Ahazia a murit, după cuvântul Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, căci n-avea fiu. ¹⁸ Celelalte fapte ale lui Ahazia şi ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

Înălţarea lui Ilie la cer

2 Când a voit Domnul să ridice^(G) pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu^(H) Elisei. ² Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici^(I), te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul^(J) tău că nu te voi părăsi.” Şi s-au pogorât la Betel. ³ Fiii prorocilor^(K), care erau la Betel, au ieşit la Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.” ⁴ Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Şi au ajuns la Ierihon. ⁵ Fiii prorocilor care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.” ⁶ Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi amândoi şi-au văzut de drum. ⁷ Cincizeci de inşi dintre fiii prorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor şi ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. ⁸ Atunci, Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit^(L) într-o parte şi într-alta, şi au trecut amândoi pe uscat. ⁹ După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” ¹⁰ Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.” ¹¹ Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car^(M) de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. ¹² Elisei se uita şi striga: „Părinte!^(N) Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!” Şi nu l-a mai văzut. Apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două bucăţi ¹³ şi a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors şi s-a oprit pe malul Iordanului; ¹⁴ a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul şi a lovit apele cu ea şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apele, care s-au despărţit^(O) într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.

Fiii prorocilor trimit să caute pe Ilie

¹⁵ Fiii prorocilor care erau în faţa^(P) Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Şi i-au ieşit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui. ¹⁶ Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate^(Q) că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteţi.” ¹⁷ Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: „Trimiteţi-i.” Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit. ¹⁸ Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceţi?”

Vindecarea apelor de la Ierihon

¹⁹ Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele şi ţara este stearpă.” ²⁰ El a zis: „Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el.” Şi i-au adus. ²¹ Apoi s-a dus la izvorul apelor şi a aruncat^(R) sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.’ ” ²² Şi apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.

Pedepsirea copiilor

²³ De acolo s-a suit la Betel. Şi, pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!” ²⁴ El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii. ²⁵ De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.

Ioram, împăratul lui Israel

3 Ioram^(S), fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu ca tatăl său şi ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal pe^(T) care-i făcuse tatăl său, ³ dar s-a dedat la păcatele^(U) lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a abătut de la ele. ⁴ Meşa, împăratul Moabului, avea turme mari şi plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei^(V) şi o sută de mii de berbeci cu lâna lor. ⁵ La moartea^(W) lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel. ⁶ Împăratul Ioram a ieşit atunci din Samaria şi a numărat pe tot Israelul. ⁷ A pornit şi a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului sa răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?” Iosafat a răspuns: „Voi merge, eu ca^(X) tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” ⁸ Şi a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.” ⁹ Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului au plecat şi, după un drum de şapte zile, n-au avut apă pentru oştire şi pentru vitele care veneau după ea. ¹⁰ Atunci, împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!” ¹¹ Dar Iosafat^(Y) a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?” Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.” ¹² Şi Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el.” Împăratul lui Israel, Iosafat, şi împăratul Edomului s-au pogorât^(Z) la el. ¹³ Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am^(AA) eu a face cu tine? Du-te^(AB) la prorocii^(AC) tatălui tău şi la prorocii mamei tale.” Şi împăratul lui Israel i-a zis: „Nu, căci Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!” ¹⁴ Elisei a zis: „Viu este^(AD) Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga de loc în seamă şi nici nu m-aş uita la tine. ¹⁵ Acum aduceţi-mi un cântăreţ^(AE) cu harpa.” Şi, pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost^(AF) peste Elisei. ¹⁶ Şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Faceţi gropi^(AG) în valea aceasta, groapă lângă groapă!’ ¹⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuşi valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea voi, turmele voastre şi vitele voastre.’ ¹⁸ Dar aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre; ¹⁹ veţi sfărâma toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi astupa toate izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.” ²⁰ Şi dimineaţa, în clipa când se aducea^(AH) jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului şi s-a umplut ţara de apă. ²¹ Însă toţi moabiţii, auzind că împăraţii se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toţi cei în vârstă să poarte armele, şi mai mari chiar, şi au stat la hotar. ²² S-au sculat dis-de-dimineaţă şi, când a strălucit soarele peste ape, moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sângele. ²³ Ei au zis: „Este sânge! Împăraţii au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alţii. Acum, la pradă, moabiţi!” ²⁴ Şi au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat şi a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în ţară şi au bătut pe Moab. ²⁵ Au sfărâmat cetăţile, au aruncat, fiecare, pietre în toate ogoarele cele mai bune şi le-au umplut cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă şi au tăiat toţi copacii cei buni; prăştiaşii au înconjurat şi au bătut Chir-Hareset^(AI), din care n-au lăsat decât pietrele. ²⁶ Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni care scoteau sabia să-şi croiască drum până la împăratul Edomului, dar n-au putut. ²⁷ A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Şi o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului şi s-a întors în ţară.

Înmulţirea untdelemnului

4 O femeie dintre nevestele fiilor^(AJ) prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul, şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi^(AK) copii ai mei şi să-i facă robi.” ² Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.” ³ Şi el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere^(AL) puţine. ⁴ Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase şi pune deoparte pe cele pline.” ⁵ Atunci, ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele şi ea turna din untdelemn în ele. ⁶ Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Şi n-a mai curs untdelemn. ⁷ Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi.”

Fiul sunamitei

⁸ Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem^(AM). Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. ⁹ Ea a zis bărbatului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. ¹⁰ Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi.” ¹¹ Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus şi s-a culcat acolo. ¹² El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit înaintea lui. ¹³ Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ‘Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?’ ” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu.” ¹⁴ Şi el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu şi bărbatul ei este bătrân.” ¹⁵ Şi el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit la uşă. ¹⁶ Elisei i-a zis: „La anul^(AN), pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu.” Şi ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi^(AO) pe roaba ta!” ¹⁷ Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. ¹⁸ Copilul s-a făcut mare. Şi, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători, ¹⁹ a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mamă-sa!” ²⁰ Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mamă-sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază şi apoi a murit. ²¹ Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea şi a ieşit. ²² A chemat pe bărbatul ei şi a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu şi apoi mă voi întoarce.” ²³ Şi el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!” ²⁴ Apoi a pus şaua pe măgăriţă şi a zis slujitorului său: „Mână şi pleacă, să nu opreşti pe drum decât când ţi-oi spune.” ²⁵ Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele^(AP) Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea! ²⁶ Acum, aleargă dar înaintea ei şi spune-i: ‘Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?’ ” Ea a răspuns: „Bine.” ²⁷ Şi, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.” ²⁸ Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis^(AQ) eu: ‘Nu mă amăgi’?” ²⁹ Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi^(AR) mijlocul, ia toiagul meu în mână şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi^(AS) de sănătate şi, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul^(AT) meu pe faţa copilului.” ³⁰ Mama copilului a zis: „Viu^(AU) este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi el s-a sculat şi a mers după ea. ³¹ Ghehazi le-o luase înainte şi pusese toiagul pe faţa copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta şi a zis: „Copilul nu^(AV) s-a trezit.” ³² Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. ³³ Elisei a intrat^(AW) şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului. ³⁴ S-a suit şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui şi s-a întins^(AX) peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit. ³⁵ Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins^(AY) peste copil. Şi copilul a strănutat^(AZ) de şapte ori şi a deschis ochii. ³⁶ Elisei a chemat pe Ghehazi şi a zis: „Cheamă pe sunamita.” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ţi fiul!” ³⁷ Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Şi şi-a luat^(BA) fiul şi a ieşit afară.

Moartea în oală

³⁸ Elisei s-a întors la Ghilgal^(BB), şi în ţară bântuia o foamete^(BC). Pe când fiii prorocilor şedeau^(BD) înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!” ³⁹ Unul din ei a ieşit pe câmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubete^[a] sălbatice, până şi-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea. ⁴⁰ Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea^(BE) este în oală!” Şi n-au putut să mănânce. ⁴¹ Elisei a zis: „Luaţi făină.” A aruncat făină^(BF) în oală şi a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” Şi nu mai era nimic vătămător în oală.

Cele douăzeci de pâini de orz

⁴² A venit un om din Baal-Şalişa^(BG). A adus^(BH) pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de pâini de orz şi spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” ⁴³ Slujitorul său a răspuns: „Cum^(BI) pot să dau din ele la o sută de inşi?” Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Vor^(BJ) mânca, şi va mai rămâne’.” ⁴⁴ Atunci le-a pus pâinile înainte şi au mâncat şi le-a mai^(BK) şi rămas, după cuvântul Domnului.

Naaman, vindecat de lepră

5 Naaman^(BL), căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere^(BM) înaintea stăpânului său şi mare vază, căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros. ² Şi sirienii ieşiseră în cete la o luptă şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. ³ Şi ea a zis stăpânei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!” ⁴ Naaman s-a dus şi a spus stăpânului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.” ⁵ Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria şi voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat luând cu el zece^(BN) talanţi de argint, şase mii de sicli de aur şi zece haine de schimb. ⁶ A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei şti că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman ca să-l vindeci de lepra lui.” ⁷ După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu^(BO), ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.” ⁸ Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un proroc în Israel.” ⁹ Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. ¹⁰ Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te^(BP) de şapte ori în Iordan, şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.” ¹¹ Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra. ¹² Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie. ¹³ Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ‘Scaldă-te, şi vei fi curat’.” ¹⁴ S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi carnea^(BQ) lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş şi s-a^(BR) curăţit. ¹⁵ Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu^(BS) pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar^(BT) din partea robului tău.” ¹⁶ Elisei a răspuns: „Viu este^(BU) Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu^(BV) voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut. ¹⁷ Atunci, Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului. ¹⁸ Iată totuşi ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijină^(BW) pe mâna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon – să ierte Domnul pe robul tău când mă voi închina în casa lui Rimon!” ¹⁹ Elisei i-a zis „Du-te în pace!”

Ghehazi, lovit cu lepră

După ce a plecat Naaman de la Elisei şi a fost la o depărtare bunicică, ²⁰ Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu a cruţat pe sirianul acela Naaman şi n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el şi voi căpăta ceva de la el.” ²¹ Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte şi a zis: „Este bine totul?” ²² El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ţi spun: ‘Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor, dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint şi două haine de schimb.’ ” ²³ Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi.” A stăruit de el şi a legat doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi. ²⁴ Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat. ²⁵ După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” ²⁶ Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine când a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe? ²⁷ Lepra lui Naaman se va lipi^(BX) de tine şi de sămânţa ta pentru totdeauna.” Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin^(BY) de lepră, alb ca zăpada.

Securea unui fiu al prorocilor

6 Fiii^(BZ) prorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. ² Haidem până la Iordan ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo un loc de locuit.” Elisei a răspuns: „Duceţi-vă!” ³ Şi unul din ei a zis: „Fii bun şi vino cu slujitorii tăi.” El a răspuns: „Voi merge!” ⁴ A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. ⁵ Şi, pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: „Ah, domnul meu, era împrumutat!” ⁶ Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Şi i-a arătat locul. Atunci, Elisei a tăiat^(CA) o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, şi fierul de la secure a plutit pe apă. ⁷ Apoi a zis: „Ridică-l!” Şi a întins mâna şi l-a luat.

Orbirea sirienilor

⁸ Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.” ⁹ Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Fereşte-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunşi sirienii.” ¹⁰ Şi împăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori. ¹¹ Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: „Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?” ¹² Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu, dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.” ¹³ Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă.” Au venit şi i-au spus: „Iată că este la^(CB) Dotan.” ¹⁴ A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea. ¹⁵ Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?” ¹⁶ El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi^(CC) sunt cei cu noi decât cei cu ei.” ¹⁷ Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care^(CD) de foc împrejurul lui Elisei. ¹⁸ Sirienii s-au pogorât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Şi Domnul i-a lovit^(CE) cu orbire, după cuvântul lui Elisei. ¹⁹ Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi.” Şi i-a dus la Samaria. ²⁰ Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora să vadă!” Şi Domnul le-a deschis ochii şi au văzut că erau în mijlocul Samariei. ²¹ Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?” ²² „Să nu-i măcelăreşti”, a răspuns Elisei. „Obişnuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le^(CF) pâine şi apă, ca să mănânce şi să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor.” ²³ Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare şi ei au mâncat şi au băut, apoi le-a dat drumul şi au plecat la stăpânul lor. Şi oştile sirienilor nu s-au^(CG) mai întors pe ţinutul lui Israel.

Împresurarea Samariei

²⁴ După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strângându-şi toată oştirea, s-a suit şi a împresurat Samaria. ²⁵ În Samaria a fost o mare foamete şi atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel, cinci sicli de argint. ²⁶ Şi, pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!” ²⁷ El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?” ²⁸ Şi împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: ‘Dă-mi pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, şi mâine vom mânca pe fiul meu.’ ²⁹ Noi am^(CH) fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Şi în ziua următoare i-am zis: ‘Dă pe fiul tău să-l mâncăm.’ Dar ea a ascuns pe fiul ei.” ³⁰ Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt^(CI) hainele, când stătea pe zid. Şi poporul a văzut că, pe dinăuntru, avea un sac de păr pe trup. ³¹ Împăratul a zis: „Să mă^(CJ) pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!” ³² Elisei şedea în casă şi bătrânii^(CK) şedeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar, înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: „Vedeţi^(CL) că acest fiu de ucigaş^(CM) trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni solul, închideţi uşa şi opriţi-l la uşă. Nu se aude oare sunetul paşilor stăpânului său în urma lui?” ³³ Pe când le vorbea el încă, solul se şi pogorâse la el, şi împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine de la Domnul. Ce mai am^(CN) de nădăjduit de la Domnul?”

Vestirea lui Elisei

7 Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: ‘Mâine^(CO), la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.’ ” ² Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns^(CP) omului lui Dumnezeu: „Chiar^(CQ) dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” ³ La intrarea^(CR) porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: „La ce să şedem aici până vom muri? ⁴ Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete şi vom muri şi, dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar, dacă ne vor omorî, vom muri.” ⁵ Au plecat dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Şi, când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni. ⁶ Domnul făcuse să se audă^(CS) în tabăra sirienilor un vuiet de care şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii hitiţilor^(CT) şi pe împăraţii egiptenilor ca să vină să lupte împotriva noastră.” ⁷ Şi s-au sculat^(CU) şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa. ⁸ Leproşii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine şi s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors iarăşi, au pătruns într-un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe care s-au dus şi le-au ascuns. ⁹ Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului!” ¹⁰ Au plecat şi au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii şi le-au spus aşa: „Am intrat în tabăra sirienilor şi iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legaţi şi măgari legaţi şi corturile aşa cum erau.” ¹¹ Străjerii de la poartă au strigat şi au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului. ¹² Împăratul s-a sculat noaptea şi a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac sirienii. Fiindcă ştiu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare şi şi-au zis: ‘Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate.’ ” ¹³ Unul din slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate – li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulţimea lui Israel care a mai rămas, toată mulţimea lui Israel care se istoveşte – şi să trimitem să vedem ce se petrece.” ¹⁴ Au luat două care cu caii lor şi împăratul a trimis nişte soli pe urmele oştirii sirienilor, zicând: „Duceţi-vă şi vedeţi!” ¹⁵ S-au dus după ei până la Iordan şi iată că tot drumul era plin cu haine şi lucruri pe care le aruncaseră sirienii în goana lor. Solii s-au întors şi au spus împăratului. ¹⁶ Poporul a ieşit şi a jefuit tabăra sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după^(CV) cuvântul Domnului. ¹⁷ Împăratul încredinţase paza porţii în mâna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvântul^(CW) pe care-l rostise omul lui Dumnezeu când se pogorâse împăratul la el. ¹⁸ Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două^(CX) măsuri de orz cu un siclu şi o măsură de floare de făină cu un siclu.” ¹⁹ Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” ²⁰ În adevăr, aşa i s-a şi întâmplat: a fost călcat în picioare, la poartă, de popor şi a murit.

Sunamita e ajutată de Elisei

8 Elisei a zis femeii pe al cărei^(CY) fiu îl înviase: „Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte pentru o vreme unde vei putea, căci Domnul va trimite o foamete^(CZ) de şapte ani peste ţară, şi foametea a şi început.” ² Femeia s-a sculat şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea şi casa ei, şi a locuit şapte ani în ţara filistenilor. ³ După şapte ani, femeia s-a întors din ţara filistenilor şi s-a dus să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. ⁴ Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi^(DA), slujitorul omului lui Dumnezeu, şi zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a făcut Elisei.” ⁵ Şi, pe când istorisea împăratului cum înviase^(DB) pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia şi iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.” ⁶ Împăratul a întrebat pe femeie, şi ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: „Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit ţara şi până acum!”

Hazael, împărat al Siriei

⁷ Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Şi l-au înştiinţat zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!” ⁸ Împăratul a zis lui Hazael:^(DC) „Ia cu tine^(DD) un dar şi du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă^(DE) prin el pe Domnul şi zi: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’ ” ⁹ Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luând cu el un dar – tot ce era mai bun în Damasc: patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimite la tine să te întreb: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’ ” ¹⁰ Elisei i-a răspuns: „Du-te şi spune-i: ‘Te vei tămădui’, măcar că Domnul mi-a descoperit că va^(DF) muri.” ¹¹ Omul lui Dumnezeu şi-a pironit privirea asupra lui Hazael şi s-a uitat ţintă la el multă veme, apoi a^(DG) plâns. ¹² Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?” Şi Elisei a răspuns: „Pentru că ştiu răul^(DH) pe care-l vei face copiilor lui Israel: vei pune foc cetăţilor întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii^(DI) lor şi vei spinteca pântecele femeilor însărcinate.” ¹³ Hazael a zis: „Dar ce este robul tău^(DJ), câinele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?” Şi Elisei a zis: „Domnul^(DK) mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.” ¹⁴ Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul său, care i-a zis: „Ce ţi-a spus Elisei?” Şi el a răspuns: „Mi-a spus că te vei tămădui!” ¹⁵ A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a muiat-o în apă, şi a întins-o pe faţa împăratului, care a murit. Şi, în locul lui, a domnit Hazael.

Domnia lui Ioram

¹⁶ În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram^(DL), fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda. ¹⁷ Avea treizeci şi doi^(DM) de ani când s-a făcut împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. ¹⁸ El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată^(DN) a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului. ¹⁹ Dar Domnul n-a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduinţa^(DO) pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi. ²⁰ Pe vremea sa, Edom^(DP) s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi au pus^(DQ) un împărat peste ei. ²¹ Ioram a trecut la Ţair cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiţi, care-l înconjurau, şi pe căpeteniile carelor, şi poporul a fugit în corturi. ²² Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Libna^(DR) s-a răsculat tot în acelaşi timp. ²³ Celelalte fapte ale lui Ioram şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ²⁴ Ioram a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia^(DS).

Ahazia

²⁵ În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. ²⁶ Ahazia^(DT) avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel. ²⁷ El a umblat^(DU) în calea casei lui Ahab şi a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab. ²⁸ El a mers cu Ioram^(DV), fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Şi sirienii au rănit pe Ioram. ²⁹ Împăratul Ioram s-a întors^(DW) să se tămăduiască la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia^(DX), fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.

Împăraţii lui Israel şi Iuda, ucişi de Iehu

9 Prorocul Elisei a chemat pe unul din fiii^(DY) prorocilor şi i-a zis: „Încinge-ţi^(DZ) mijlocul, ia cu tine sticluţa aceasta cu untdelemn şi du-te^(EA) la Ramot în Galaad. ² Când vei ajunge acolo, să cauţi să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraţilor săi^(EB) şi să-l aduci într-o odaie, deoparte. ³ Să iei^(EC) sticluţa cu untdelemn, să-l torni pe capul lui şi să zici: ‘Aşa^(ED) zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel!»’ Apoi să deschizi uşa şi să fugi fără să te opreşti.” ⁴ Tânărul, slujitorul prorocului, a plecat în Ramot din Galaad. ⁵ Când a ajuns, căpeteniile oştirii şedeau jos. El a zis: „Căpetenie, am să-ţi spun o vorbă.” Şi Iehu a zis: „Căruia dintre noi toţi?” El a răspuns: „Ţie, căpetenie.” ⁶ Iehu s-a sculat şi a intrat în casă, şi tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicându-i: „Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului. ⁷ Să nimiceşti casa stăpânului tău Ahab, şi voi răzbuna asupra Izabelei^(EE) sângele robilor Mei, prorocii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului. ⁸ Toată casa lui Ahab va pieri; voi nimici^(EF) pe oricine ţine^(EG) de Ahab, fie rob^(EH), fie slobod în Israel, ⁹ şi voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam^(EI), fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa^(EJ), fiul lui Ahia. ¹⁰ Câinii vor mânca pe Izabela^(EK) în ogorul din Izreel şi nu va fi cine s-o îngroape’.” Apoi tânărul a deschis uşa şi a fugit. ¹¹ Când a ieşit Iehu la slujitorii stăpânului său, ei i-au zis: „Toate bune? Pentru ce a venit nebunul^(EL) acesta la tine?” Iehu le-a răspuns: „Voi cunoaşteţi bine pe omul acesta şi ce poate spune.” ¹² Dar ei au zis: „Minciună! Spune-ne dar!” Şi el a zis: „Mi-a vorbit aşa şi aşa, zicând: ‘Aşa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel»’.” ¹³ Îndată şi-au luat, fiecare^(EM), hainele şi le-au pus sub Iehu, pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă şi au zis: „Iehu este împărat!” ¹⁴ Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. Şi Ioram şi tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. ¹⁵ Dar împăratul Ioram^(EN) se întorsese să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Iehu a zis: „Dacă voiţi, să nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca să se ducă să dea de veste la Izreel.” ¹⁶ Şi Iehu s-a suit în carul lui şi a plecat la Izreel, căci Ioram era bolnav în pat acolo, şi Ahazia^(EO), împăratul lui Iuda, se pogorâse să-l vadă. ¹⁷ Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind şi a zis: „Văd o ceată de oameni.” Ioram a zis: „Ia un călăreţ şi trimite-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.” ¹⁸ Călăreţul s-a dus înaintea lui Iehu şi a zis: „Aşa zice împăratul: ‘Veniţi cu pace?’ ” Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” Caraula a dat de ştire şi a zis: „Solul s-a dus până la ei şi nu se mai întoarce.” ¹⁹ Ioram a trimis un al doilea călăreţ, care a ajuns la ei şi a zis: „Aşa zice împăratul: ‘Veniţi cu pace?’ ” Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” ²⁰ Caraula a dat de ştire şi a zis: „S-a dus până la ei şi nu se întoarce. Şi alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimşi, căci mână ca un nebun.” ²¹ Atunci, Ioram a zis: „Înhamă!” Şi au pus caii la car. Ioram^(EP), împăratul lui Israel, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieşit, fiecare în carul lui, înaintea lui Iehu şi l-au întâlnit în ogorul lui Nabot din Izreel. ²² Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce pace! Câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela şi mulţimea vrăjitoriilor ei!” ²³ Ioram a sucit frânele şi a fugit zicând lui Ahazia: „Vânzare, Ahazia!” ²⁴ Dar Iehu a pus mâna pe arc şi a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata a ieşit prin inimă, şi Ioram a căzut în car. ²⁵ Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l şi aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel, căci adu-ţi aminte că, atunci când stăteam împreună, eu şi tu, călări pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul^(EQ) a rostit împotriva lui hotărârea aceasta: ²⁶ ‘Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui’, zice Domnul, ‘şi-ţi voi face la fel chiar în ogorul^(ER) acesta’, zice Domnul! Ia-l dar şi aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului.” ²⁷ Ahazia, împăratul lui Iuda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit şi a zis: „Loveşte-l şi pe el în car!” Şi l-au lovit la suişul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido^(ES) şi a murit acolo. ²⁸ Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David. ²⁹ Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.

Izabela, aruncată de pe fereastră

³⁰ Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns sprâncenele^(ET), şi-a împodobit capul şi se uita pe fereastră. ³¹ Pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: „Pace^(EU), noule Zimri, ucigaşul stăpânului său?” ³² El a ridicat faţa spre fereastră şi a zis: „Cine este pentru mine? Cine?” Şi doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră. ³³ El a zis: „Aruncaţi-o jos!” Ei au aruncat-o jos şi i-a ţâşnit sângele pe zid şi pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. ³⁴ Apoi a intrat, a mâncat şi a băut şi a zis: „Duceţi-vă de vedeţi pe blestemata aceea şi îngropaţi-o, căci este fată^(EV) de împărat.” ³⁵ S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decât ţeasta capului, picioarele şi palmele mâinilor. ³⁶ S-au întors şi au spus lui Iehu, care a zis: „Aşa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tişbitul: ‘Câinii vor mânca în ogorul din Izreel^(EW) carnea Izabelei, ³⁷ şi hoitul Izabelei va fi ca gunoiul^(EX) pe faţa ogoarelor, în ogorul din Izreel, aşa încât nu se va mai putea zice: «Aceasta este Izabela!»’ ”

Iehu, împărat al lui Israel

10 În Samaria erau şaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori şi le-a trimis la Samaria căpeteniilor din Izreel, bătrânilor şi îngrijitorilor copiilor lui Ahab. În ele zicea: ² „Acum, când veţi primi scrisoarea aceasta – fiindcă aveţi cu voi pe fiii stăpânului vostru, carele şi caii, o cetate întărită şi arme –, ³ vedeţi care din fiii stăpânului vostru este cel mai bun şi mai vrednic, puneţi-l pe scaunul de domnie al tatălui său şi luptaţi pentru casa stăpânului vostru!” ⁴ Ei s-au temut foarte mult şi au zis: „Iată că doi împăraţi n-au putut să-i stea împotrivă. Cum îi vom sta noi împotrivă?” ⁵ Şi căpetenia casei împărăteşti, căpetenia cetăţii, bătrânii şi îngrijitorii copiilor au trimis să spună lui Iehu: „Noi suntem slujitorii tăi şi vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede.” ⁶ Iehu le-a scris o a doua scrisoare, în care spunea: „Dacă sunteţi ai mei şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele oamenilor acelora, fiii stăpânului vostru, şi veniţi la mine mâine, la ceasul acesta, la Izreel.” Şi cei şaptezeci de fii ai împăratului erau la mai-marii cetăţii, care-i creşteau. ⁷ Când au primit scrisoarea, au luat pe fiii împăratului şi au tăiat^(EY) pe aceşti şaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coşuri şi le-au trimis lui Iehu, la Izreel. ⁸ Solul a venit să-i spună, zicând: „Au adus capetele fiilor împăratului.” Şi el a zis: „Faceţi-le două grămezi la intrarea porţii, până dimineaţă.” ⁹ Dimineaţa a ieşit şi, venind înaintea întregului popor, a zis: „Voi sunteţi fără vină! Eu am^(EZ) uneltit împotriva stăpânului meu şi l-am omorât. Dar cine a lovit pe toţi aceştia? ¹⁰ Să ştiţi^(FA) dar că nu va cădea nimic la pământ din cuvântul Domnului, din cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva casei lui Ahab; Domnul împlineşte ce a spus prin robul^(FB) Său Ilie.” ¹¹ Şi Iehu a lovit pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toţi mai-marii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui şi n-a lăsat să scape niciunul. ¹² Apoi s-a sculat şi a plecat la Samaria. Când a ajuns la coliba de întâlnire a unor ciobani, pe drum, ¹³ Iehu a dat^(FC) peste fraţii lui Ahazia, împăratul lui Iuda, şi a zis: „Cine sunteţi voi?” Ei au răspuns: „Suntem fraţii lui Ahazia şi ne pogorâm să urăm de bine fiilor împăratului şi fiilor împărătesei.” ¹⁴ Iehu a zis: „Prindeţi-i de vii.” Şi i-au prins de vii şi i-au tăiat în număr de patruzeci şi doi, la fântâna colibei de întâlnire. Iehu n-a lăsat să scape niciunul. ¹⁵ Plecând de acolo, a întâlnit pe Ionadab^(FD), fiul lui Recab^(FE), care venea înaintea lui. L-a întrebat de sănătate şi i-a zis: „Inima ta este tot aşa de curată cum este inima mea faţă de a ta?” Şi Ionadab a răspuns: „Este.” „Dacă este”, a zis Iehu, „dă-mi^(FF) mâna.” Ionadab i-a dat mâna. Şi Iehu l-a suit la el în car ¹⁶ şi a zis: „Vino cu mine şi vei vedea râvna mea pentru Domnul^(FG).” L-a luat astfel în carul său.

Familia lui Ahab şi prorocii lui Baal, nimiciţi

¹⁷ Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis^(FH) pe toţi cei rămaşi din Ahab în Samaria şi i-a nimicit cu desăvârşire, după cuvântul pe^(FI) care-l spusese lui Ilie Domnul. ¹⁸ Apoi, a strâns tot poporul şi le-a zis: „Ahab^(FJ) a slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult. ¹⁹ Acum chemaţi la mine pe toţi prorocii^(FK) lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri.” Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi slujitorii lui Baal. ²⁰ El a zis: „Vestiţi o sărbătoare în cinstea lui Baal!” Şi au vestit-o. ²¹ A trimis soli în tot Israelul. Şi au venit toţi slujitorii lui Baal; n-a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal^(FL), aşa încât templul lui Baal s-a umplut de la un capăt până la celălalt. ²² Iehu a zis celui ce păzea odaia cu veşmintele: „Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal.” Şi omul acela a scos veşminte pentru ei. ²³ Atunci, Iehu a venit în templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, şi a zis slujitorilor lui Baal: „Căutaţi şi vedeţi să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de ai lui Baal.” ²⁴ Şi au intrat să aducă jertfe şi arderi-de-tot. Iehu pusese afară optzeci de oameni şi le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe care-i dau pe mâna voastră va răspunde^(FM) de viaţa lui cu a sa.” ²⁵ Când au isprăvit de adus arderile-de-tot, Iehu a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi şi loviţi-i – unul să nu iasă.” Şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat acolo şi s-au dus până la odaia din fund a templului lui Baal. ²⁶ Au scos afară stâlpii^(FN) Astarteei din casa lui Baal şi i-au ars. ²⁷ Au sfărâmat stâlpul lui Baal, au dărâmat şi templul lui Baal şi l-au prefăcut într-o hazna^(FO) de gunoi, care a rămas în picioare până în ziua de azi.

Iehu şi închinarea la idoli

²⁸ Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel, ²⁹ dar nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit viţeii^(FP) de aur din Betel şi Dan. ³⁰ Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi^(FQ) până la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.” ³¹ Totuşi Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în Legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, şi nu s-a abătut de la păcatele^(FR) în care târâse Ieroboam pe Israel. ³² Pe vremea aceea, Domnul a început să taie câte o bucată din ţinutul lui Israel, şi Hazael^(FS) i-a bătut la toate hotarele lui Israel. ³³ De la Iordan spre soare-răsare, a bătut toată ţara Galaadului, pe gadiţi, rubeniţi şi manasiţi, de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, până la Galaad^(FT) şi Basan. ³⁴ Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el, şi toate isprăvile lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? ³⁵ Iehu a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioahaz. ³⁶ Iehu domnise douăzeci şi opt de ani peste Israel la Samaria.

Uneltirea Ataliei

11 Atalia^(FU), mama^(FV) lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât pe toţi cei de neam împărătesc. ² Dar Ioşeba, fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului când i-a omorât: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei şi n-a fost omorât. ³ A stat şase ani ascuns cu Ioşeba, în Casa Domnului. Şi în ţară domnea Atalia.

Ioas este uns împărat

⁴ În anul^(FW) al şaptelea, Iehoiada a trimis şi a luat pe sutaşii cheretiţilor şi alergătorilor şi i-a adus la el, în Casa Domnului. A făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului şi le-a arătat pe fiul împăratului. ⁵ Apoi le-a poruncit astfel: „Iată ce aveţi să faceţi. O treime din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului^(FX), să facă de strajă la casa împăratului, ⁶ o treime la poarta Sur şi o treime la poarta dinapoia alergătorilor; să păziţi bine casa, aşa încât să nu lăsaţi pe nimeni să intre. ⁷ Celelalte două cete ale voastre, toţi cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lângă împărat; ⁸ să înconjuraţi pe împărat din toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi să omorâţi pe oricine va intra în şirurile voastre; să fiţi lângă împărat când va ieşi şi când va intra.” ⁹ Sutaşii^(FY) au îndeplinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-a luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, şi s-au dus la preotul Iehoiada. ¹⁰ Preotul a dat sutaşilor suliţele şi scuturile care veneau de la împăratul David şi care se aflau în Casa Domnului. ¹¹ Alergătorii, fiecare cu armele în mână, au înconjurat pe împărat, aşezându-se de la latura dreaptă până la latura stângă a casei, lângă altar şi lângă casă. ¹² Preotul a adus înainte pe fiul împăratului şi i-a pus cununa împărătească şi mărturia. L-au pus împărat, l-au uns şi, bătând din palme, au zis: „Trăiască^(FZ) împăratul!” ¹³ Atalia a auzit^(GA) vuietul alergătorilor şi al poporului şi a venit la popor în Casa Domnului. ¹⁴ S-a uitat. Şi iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc^(GB), după datină. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat: tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţe. Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Vânzare! Vânzare!” ¹⁵ Atunci, preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutaşilor care erau în fruntea oştirii: „Scoateţi-o afară din şiruri şi ucideţi cu sabia pe oricine va merge după ea.” Căci preotul zisese: „Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!” ¹⁶ I-au făcut loc şi s-a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorâtă. ¹⁷ Iehoiada^(GC) a făcut un legământ între Domnul, împărat şi popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat şi un legământ între împărat^(GD) şi popor. ¹⁸ Tot poporul ţării au intrat în templul lui Baal^(GE) şi l-au dărâmat, i-au sfărâmat^(GF) cu desăvârşire altarele şi icoanele şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri^(GG) în Casa Domnului. ¹⁹ A luat pe sutaşi, pe cheretiţi şi alergători şi pe tot poporul ţării, au pogorât pe împărat din Casa Domnului şi au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Şi Ioas a şezut pe scaunul de domnie al împăraţilor. ²⁰ Tot poporul ţării se bucura şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia în casa împăratului.

Domnia lui Ioas

²¹ Ioas avea şapte^(GH) ani când a ajuns împărat.