Recensământul poporului

21 Satan[a] s-a ridicat împotriva lui Israel şi l-a stârnit pe David ca să facă numărătoarea lui Israel. David le-a zis lui Ioab şi conducătorilor oştirii:

– Mergeţi şi faceţi numărătoarea lui Israel, de la Beer-Şeba pâna la Dan[b], şi aduceţi-mi un răspuns, ca să ştiu la cât se ridică numărul lor.

Dar Ioab i-a zis:

Domnul să înmulţească poporul Său de o sută de ori mai mult! O, rege, stăpânul meu, oare nu suntem toţi slujitorii stăpânului meu? De ce stăpânul meu cere lucrul acesta? De ce să aduci vină asupra lui Israel?

Însă porunca regelui dată lui Ioab a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab a plecat şi a călătorit prin tot Israelul. Apoi s-a întors la Ierusalim. Ioab i-a dat lui David numărul bărbaţilor din popor: în tot Israelul erau un milion o sută de mii de bărbaţi în stare să meargă la război, iar în Iuda – patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să meargă la război. Leviţii şi beniamiţii nu au fost număraţi între aceştia, căci porunca regelui a fost dispreţuită de Ioab. Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, astfel că El l-a lovit pe Israel.

David I-a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta.[c] Însă acum iartă, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat întru totul ca un nebun!“

Domnul i-a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David: 10 „Du-te şi spune-i lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trei nenorociri îţi pun înainte! Alege una dintre ele şi cu aceea te voi lovi!’»“ 11 Gad a venit la David şi i-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul: «Ce alegi? 12 Trei ani de foamete, trei luni în timpul cărora să fii spulberat dinaintea duşmanilor tăi şi atins de sabia duşmanilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi molima să fie în ţară, iar îngerul[d] Domnului să facă prăpăd prin tot teritoriul lui Israel?» Vezi acum ce trebuie să răspund Celui Ce m-a trimis!

13 – Sunt într-o mare strâmtorare, i-a răspuns David lui Gad. Mai bine să cad în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită, decât să cad în mâinile oamenilor.

14 Domnul a trimis molima în Israel şi au murit şaptezeci de mii de oameni din Israel. 15 Dumnezeu a trimis îngerul la Ierusalim ca să-l distrugă. Şi în timp ce îl distrugea, Domnul s-a uitat, I-a părut rău pentru acel dezastru şi i-a zis îngerului care distrugea: „Destul! Retrage-ţi mâna!“ Îngerul Domnului se afla lângă aria iebusitului Ornan[e]. 16 David s-a uitat şi l-a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer şi având în mână sabia scoasă, îndreptată împotriva Ierusalimului. Atunci David şi cei din sfatul bătrânilor, acoperiţi cu saci, au căzut cu faţa la pământ. 17 Şi David I-a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu să fie numărat poporul? Eu sunt cel care a păcătuit şi a făcut rău! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea şi împotriva familiei mele, dar nu lăsa poporul Tău pradă urgiei!“

18 Îngerul Domnului i-a zis lui Gad să-i ceară lui David să se ducă şi să ridice Domnului un altar pe aria iebusitului Ornan. 19 David s-a dus şi a făcut după cuvântul pe care Gad l-a rostit în Numele Domnului. 20 În timp ce treiera grâul, Ornan s-a întors şi a văzut îngerul; cei patru fii ai lui, care erau cu el, s-au ascuns. 21 Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat şi l-a văzut pe David; el a ieşit din arie şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea lui David. 22 David i-a zis lui Ornan:

– Dă-mi locul ariei ca să zidesc aici un altar Domnului – vinde-mi-l la adevărata lui valoare – ca astfel urgia care s-a abătut asupra poporului să înceteze.

23 – Poţi să-l iei! i-a zis Ornan lui David. Stăpânul meu, regele, să facă ce vrea cu el! Iată, dau şi vitele pentru arderi de tot, iar uneltele de treierat vor ţine loc de lemne; de asemenea, grâul va fi pentru darul de mâncare. Dau tot!

24 Regele David i-a zis lui Ornan:

– Nu aşa! Vreau să-l cumpăr la adevăratul lui preţ, căci nu voi aduce Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic!

25 Astfel, David i-a plătit lui Ornan pentru acel loc şase sute de şecheli[f] de aur. 26 David a zidit acolo un altar Domnului şi I-a adus arderi de tot şi jertfe de pace[g]. L-a chemat pe Domnul şi El i-a răspuns cu foc din cer pe altarul arderii de tot. 27 Apoi Domnul i-a vorbit îngerului şi acesta şi-a pus sabia în teacă. 28 De atunci, de când David a văzut că Domnul i-a răspuns în aria iebusitului Ornan, a început să aducă jertfe acolo. 29 Tabernaculul Domnului, pe care Moise îl făcuse în pustie, şi altarul arderilor de tot se aflau, în perioada aceea, pe înălţimea de la Ghivon. 30 David nu a mai putut să meargă acolo să-L caute pe Dumnezeu pentru că îl înspăimântase sabia îngerului trimis de Domnul.

Footnotes

  1. 1 Cronici 21:1 Sau: Vrăjmaşul; sau: Un vrăjmaş, cu referire fie la diavol, fie la o ameninţare externă care l-a determinat pe David să facă numărătoarea poporului
  2. 1 Cronici 21:2 Sau: de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului, iar Beer-Şeba pe cea sudică
  3. 1 Cronici 21:8 Vezi Ex. 30:12-13
  4. 1 Cronici 21:12 Sau: Îngerul; peste tot în capitol
  5. 1 Cronici 21:15 O variantă a lui Aravna; şi în vs. 18-28
  6. 1 Cronici 21:25 Aproximativ 7 kg
  7. 1 Cronici 21:26 Vezi nota de la 16:1

Numărătoarea poporului

21 Satana(A) s-a sculat împotriva lui Israel şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel. Şi David a zis lui Ioab şi căpeteniilor poporului: „Duceţi-vă de faceţi numărătoarea lui Israel de la Beer-Şeba până la Dan şi spuneţi-mi, ca să ştiu la cât se ridică(B) numărul poporului.” Ioab a răspuns: „Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atâta! Împărate, domnul meu, nu sunt ei toţi slujitori ai domnului meu? Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?” Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab. Şi Ioab a plecat şi a străbătut tot Israelul, apoi s-a întors la Ierusalim. Ioab a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii şi o sută de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia. Între ei n-a numărat şi pe Levi şi Beniamin(C), căci porunca împăratului i se părea o urâciune.

Ciuma

Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel. Şi David a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat(D) făcând lucrul acesta! Acum, iartă(E) fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!” Domnul a vorbit astfel lui Gad, văzătorul(F) lui David: 10 „Du-te şi spune lui David: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Îţi pun înainte trei urgii; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea».’ ” 11 Gad s-a dus la David şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Primeşte 12 sau trei(G) ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de potrivnicii tăi şi atins de sabia vrăjmaşilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi ciuma să fie în ţară şi îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ţinutul lui Israel. Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite’.” 13 David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!” 14 Domnul a trimis ciuma în Israel şi au căzut şaptezeci de mii de oameni din Israel. 15 Dumnezeu a trimis un înger(H) la Ierusalim ca să-l nimicească şi, pe când îl nimicea, Domnul S-a uitat şi I-a părut(I) rău de răul acesta, şi a zis îngerului care nimicea: „Destul! Acum, trage-ţi mâna înapoi!” Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan, Iebusitul. 16 David a ridicat ochii şi a văzut(J) pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer şi ţinând în mână sabia scoasă şi întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci, David şi bătrânii, înveliţi cu saci, au căzut cu faţa la pământ. 17 Şi David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit şi am făcut răul acesta, dar oile acestea ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mâna Ta să fie dar peste mine şi peste casa tatălui meu şi să nu piardă pe poporul Tău!” 18 Îngerul(K) Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David, să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul. 19 David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului. 20 Ornan s-a întors şi a văzut îngerul, şi cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el: treiera grâul atunci. 21 Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat şi a zărit pe David, apoi a ieşit din arie şi s-a închinat înaintea lui David, cu faţa la pământ. 22 David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe preţul lui în argint, ca să se depărteze urgia de deasupra poporului.” 23 Ornan a răspuns lui David: „Ia-l şi să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea-de-tot, carele în loc de lemne şi grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.” 24 Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic.” 25 Şi David a dat(L) lui Ornan şase sute de sicli de aur pentru locul ariei. 26 David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. A chemat pe Domnul şi Domnul i-a răspuns prin foc(M), care s-a pogorât din cer pe altarul arderii-de-tot. 27 Atunci, Domnul a vorbit îngerului, care şi-a vârât iarăşi sabia în teacă. 28 Pe vremea aceasta, David, văzând că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo. 29 Dar locaşul(N) Domnului, făcut de Moise în pustie, şi altarul arderilor-de-tot erau atunci pe înălţimea Gabaonului. 30 David(O) nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimântase sabia îngerului Domnului.

David Counts the Fighting Men(A)

21 Satan(B) rose up against Israel and incited David to take a census(C) of Israel. So David said to Joab and the commanders of the troops, “Go and count(D) the Israelites from Beersheba to Dan. Then report back to me so that I may know how many there are.”

But Joab replied, “May the Lord multiply his troops a hundred times over.(E) My lord the king, are they not all my lord’s subjects? Why does my lord want to do this? Why should he bring guilt on Israel?”

The king’s word, however, overruled Joab; so Joab left and went throughout Israel and then came back to Jerusalem. Joab reported the number of the fighting men to David: In all Israel(F) there were one million one hundred thousand men who could handle a sword, including four hundred and seventy thousand in Judah.

But Joab did not include Levi and Benjamin in the numbering, because the king’s command was repulsive to him. This command was also evil in the sight of God; so he punished Israel.

Then David said to God, “I have sinned greatly by doing this. Now, I beg you, take away the guilt of your servant. I have done a very foolish thing.”

The Lord said to Gad,(G) David’s seer,(H) 10 “Go and tell David, ‘This is what the Lord says: I am giving you three options. Choose one of them for me to carry out against you.’”

11 So Gad went to David and said to him, “This is what the Lord says: ‘Take your choice: 12 three years of famine,(I) three months of being swept away[a] before your enemies, with their swords overtaking you, or three days of the sword(J) of the Lord(K)—days of plague in the land, with the angel of the Lord ravaging every part of Israel.’ Now then, decide how I should answer the one who sent me.”

13 David said to Gad, “I am in deep distress. Let me fall into the hands of the Lord, for his mercy(L) is very great; but do not let me fall into human hands.”

14 So the Lord sent a plague on Israel, and seventy thousand men of Israel fell dead.(M) 15 And God sent an angel(N) to destroy Jerusalem.(O) But as the angel was doing so, the Lord saw it and relented(P) concerning the disaster and said to the angel who was destroying(Q) the people, “Enough! Withdraw your hand.” The angel of the Lord was then standing at the threshing floor of Araunah[b] the Jebusite.

16 David looked up and saw the angel of the Lord standing between heaven and earth, with a drawn sword in his hand extended over Jerusalem. Then David and the elders, clothed in sackcloth, fell facedown.(R)

17 David said to God, “Was it not I who ordered the fighting men to be counted? I, the shepherd,[c] have sinned and done wrong. These are but sheep.(S) What have they done? Lord my God, let your hand fall on me and my family,(T) but do not let this plague remain on your people.”

David Builds an Altar

18 Then the angel of the Lord ordered Gad to tell David to go up and build an altar to the Lord on the threshing floor(U) of Araunah the Jebusite. 19 So David went up in obedience to the word that Gad had spoken in the name of the Lord.

20 While Araunah was threshing wheat,(V) he turned and saw the angel; his four sons who were with him hid themselves. 21 Then David approached, and when Araunah looked and saw him, he left the threshing floor and bowed down before David with his face to the ground.

22 David said to him, “Let me have the site of your threshing floor so I can build an altar to the Lord, that the plague on the people may be stopped. Sell it to me at the full price.”

23 Araunah said to David, “Take it! Let my lord the king do whatever pleases him. Look, I will give the oxen for the burnt offerings, the threshing sledges for the wood, and the wheat for the grain offering. I will give all this.”

24 But King David replied to Araunah, “No, I insist on paying the full price. I will not take for the Lord what is yours, or sacrifice a burnt offering that costs me nothing.”

25 So David paid Araunah six hundred shekels[d] of gold for the site. 26 David built an altar to the Lord there and sacrificed burnt offerings and fellowship offerings. He called on the Lord, and the Lord answered him with fire(W) from heaven on the altar of burnt offering.

27 Then the Lord spoke to the angel, and he put his sword back into its sheath. 28 At that time, when David saw that the Lord had answered him on the threshing floor of Araunah the Jebusite, he offered sacrifices there. 29 The tabernacle of the Lord, which Moses had made in the wilderness, and the altar of burnt offering were at that time on the high place at Gibeon.(X) 30 But David could not go before it to inquire of God, because he was afraid of the sword of the angel of the Lord.

Footnotes

  1. 1 Chronicles 21:12 Hebrew; Septuagint and Vulgate (see also 2 Samuel 24:13) of fleeing
  2. 1 Chronicles 21:15 Hebrew Ornan, a variant of Araunah; also in verses 18-28
  3. 1 Chronicles 21:17 Probable reading of the original Hebrew text (see 2 Samuel 24:17 and note); Masoretic Text does not have the shepherd.
  4. 1 Chronicles 21:25 That is, about 15 pounds or about 6.9 kilograms