1 Corintieni 1:1-11:13

Nouă Traducere În Limba Română

1 Pavel, chemat prin voia lui Dumnezeu să fie apostol al lui Cristos Isus, şi fratele Sostenes, ² către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei ce cheamă Numele Domnului nostru, Isus Cristos, Domnul lor şi al nostru, în orice loc: ³ har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumire

⁴ Întotdeauna Îi mulţumesc Dumnezeului meu pentru voi, din pricina harului lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Cristos Isus ⁵ şi datorită căruia aţi fost îmbogăţiţi în vorbire şi în orice fel de cunoaştere, ⁶ întrucât mărturia despre Cristos a fost confirmată în mijlocul vostru. ⁷ Astfel, aşteptând descoperirea Domnului nostru Isus Cristos, voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar, ⁸ iar El vă va şi întări până la sfârşit, astfel încât să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos. ⁹ Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la părtăşia cu Fiul Său, Isus Cristos, Domnul nostru.

Dezbinări în biserică

¹⁰ Vă îndemn, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi pe deplin uniţi în gândire şi în scop.^{[a] 11} Căci, fraţilor, mi s-a dat de ştire despre voi, de către cei ai Cloei, că între voi sunt certuri. ¹² Ceea ce vreau să spun este că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!“ sau „Eu sunt al lui Apolos!“ sau „Eu sunt al lui Chifa^[b]!“ sau „Eu sunt al lui Cristos!“ ¹³ Oare a fost Cristos împărţit? Sau oare Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi? ¹⁴ Îi mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul dintre voi, în afară de Crispus şi Gaius, ¹⁵ pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu! ¹⁶ Da, i-am botezat şi pe cei din casa lui Stefanas, dar în afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. ¹⁷ Căci Cristos nu m-a trimis să botez, ci să vestesc Evanghelia^[c], nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Cristos să fie golită de folosul ei.

Cristos, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu

¹⁸ Căci mesajul crucii este o nebunie pentru cei ce pier, însă pentru noi, cei care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu. ¹⁹ Fiindcă este scris:

²⁰ Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul^[e]? Unde este polemistul^[f] acestui veac? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii? ²¹ Întrucât, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înţelepciune, Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca prin nebunia predicării să-i mântuiască pe cei care cred. ²² Iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune, ²³ însă noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, o pricină de poticnire pentru iudei şi o nebunie pentru neamuri. ²⁴ Dar pentru cei chemaţi, atât iudei, cât şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. ²⁵ Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.

²⁶ Fraţilor, uitaţi-vă la voi, cei care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul oamenilor^[g], nici mulţi puternici, nici mulţi de viţă nobilă. ²⁷ Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte; şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. ²⁸ Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba chiar lucrurile care nu sunt, ca să anuleze lucrurile care sunt. ²⁹ Astfel, nimeni nu se poate lăuda înaintea lui Dumnezeu. ³⁰ Iar voi, datorită Lui, sunteţi în Cristos Isus, Care a devenit pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfinţire şi răscumpărare, ³¹ pentru ca, aşa cum este scris: „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“^[h]

2 Fraţilor, şi eu, când am venit la voi, n-am venit vestindu-vă taina lui Dumnezeu prin cuvinte elevate sau printr-o înţelepciune strălucită, ² pentru că am hotărât să nu ştiu nimic între voi decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit. ³ Eu am venit la voi în slăbiciune, în frică şi în mare tremur, ⁴ iar cuvântul şi predicarea mea nu se bazau pe vorbele convingătoare ale înţelepciunii, ci pe dovada Duhului şi a puterii, ⁵ ca astfel credinţa voastră să nu fie întemeiată pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Înţelepciunea care vine prin Duhul

⁶ Totuşi ceea ce vorbim noi printre cei maturi este o înţelepciune, dar nu a veacului acestuia şi nici a conducătorilor acestui veac, cărora li se va pune capăt, ⁷ ci vorbim despre înţelepciunea tainică^[i] a lui Dumnezeu, care a fost ascunsă şi pe care Dumnezeu a destinat-o, înainte de a fi veacurile, pentru gloria noastră. ⁸ Nici unul dintre conducătorii acestei lumi n-a înţeles-o, pentru că, dacă ar fi înţeles-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. ⁹ Totuşi, aşa cum este scris:

¹⁰ Dumnezeu însă ne-a descoperit aceste lucruri prin Duhul, pentru că Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. ¹¹ Cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, dacă nu duhul omului, care este în el? Tot astfel, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu. ¹² Însă noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile care ne-au fost oferite prin har de către Dumnezeu. ¹³ Nu vorbim prin cuvinte învăţate prin înţelepciunea omenească, ci prin învăţături de la Duhul, întrebuinţând lucrurile duhovniceşti pentru cei duhovniceşti. ¹⁴ Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. ¹⁵ Cel duhovnicesc însă judecă toate lucrurile, iar el nu poate fi judecat de nimeni. ¹⁶ Căci

Noi însă avem gândul lui Cristos.

Despre imaturitate

3 Eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni lumeşti, ca unor copilaşi în Cristos. ² V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu o puteaţi mânca. Şi nici chiar acum nu puteţi, ³ pentru că încă sunteţi lumeşti. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă şi (dezbinări)^[l], nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? ⁴ Atunci când cineva spune: „Eu sunt al lui Pavel!“, iar altul: „Eu sunt al lui Apolos!“, nu sunteţi voi ca ceilalţi oameni? ⁵ Aşadar, cine este Apolos? Şi cine este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut, aşa cum Domnul i-a dat fiecăruia. ⁶ Eu am sădit, Apolos a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească! ⁷ Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci numai Dumnezeu, Care face să crească! ⁸ Însă cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi răsplata după strădania lui. ⁹ Căci noi suntem conlucrători cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

¹⁰ Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter constructor priceput, am pus temelia, şi altul construieşte pe ea. Dar fiecare să aibă grijă cum construieşte pe ea, ¹¹ pentru că nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care este pusă şi care este Isus Cristos. ¹² Iar dacă cineva construieşte, pe această temelie, aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie, ¹³ lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. ¹⁴ Dacă lucrarea pe care a construit-o cineva, va rămâne, el va primi o răsplată. ¹⁵ Dar dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea; cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. ¹⁶ Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? ¹⁷ Dacă cineva distruge^[m] templul lui Dumnezeu, îl va distruge şi Dumnezeu pe el, pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt; şi acest templu sunteţi voi.

¹⁸ Nici unul dintre voi să nu se înşele! Dacă vreunul dintre voi crede că este înţelept în felul veacului acestuia, să se facă „nebun“ ca să devină înţelept! ¹⁹ Căci înţelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Fiindcă este scris:

²⁰ Şi, din nou:

²¹ Astfel, nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre: ²² fie Pavel, fie Apolos, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul, fie viitorul, toate sunt ale voastre, ²³ iar voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.

Apostolii lui Cristos

4 Aşadar, oamenii ar trebui să ne vadă ca pe nişte slujitori ai lui Cristos, ca pe nişte administratori ai tainelor lui Dumnezeu. ² În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. ³ Cât despre mine, puţin îmi pasă că aş fi judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc; ba încă nici eu însumi nu mă mai judec. ⁴ Căci n-am nimic să-mi reproşez; totuşi nu prin aceasta sunt îndreptăţit. Cel Ce mă judecă este Domnul. ⁵ De aceea, nu judecaţi nimic înainte de timpul potrivit, înainte să vină Domnul, Care va lumina lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi planurile inimilor. Atunci fiecare îşi va primi lauda de la Dumnezeu.

⁶ Fraţilor, am aplicat toate acestea mie şi lui Apolos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învăţaţi ce înseamnă „nimic dincolo de ceea ce este scris“ şi astfel nici unul dintre voi să nu se mândrească cu cineva împotriva altcuiva. ⁷ Căci cine te face diferit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit? ⁸ Sunteţi deja sătui! V-aţi îmbogăţit deja! Aţi început să domniţi fără noi! Şi măcar de aţi domni, ca să domnim şi noi împreună cu voi! ⁹ Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte condamnaţi la moarte, un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. ¹⁰ Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteţi înţelepţi în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici; voi sunteţi onoraţi, iar noi suntem dezonoraţi. ¹¹ Până acum suntem flămânzi şi însetaţi, suntem în zdrenţe, suntem bătuţi şi fără casă ¹² şi trudim lucrând cu mâinile noastre. Când suntem blestemaţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, îndurăm; ¹³ când suntem defăimaţi, încurajăm. Am ajuns până în ziua de azi ca gunoiul acestei lumi, mizeria tuturor.

¹⁴ Nu vă scriu acestea ca să vă fac de ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei. ¹⁵ Chiar dacă aţi avea zece mii de călăuze în Cristos, totuşi nu aveţi mai mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie. ¹⁶ Vă îndemn deci, fiţi imitatorii mei! ¹⁷ De aceea vi l-am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul; el vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, aşa cum le învăţ eu în toate bisericile. ¹⁸ Unii dintre voi au devenit aroganţi, ca şi cum n-aş veni la voi. ¹⁹ Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni curând, şi atunci voi vedea nu cuvintele, ci puterea celor ce au devenit aroganţi. ²⁰ Căci Împărăţia lui Dumnezeu^[p] nu stă în cuvinte, ci în putere. ²¹ Ce vreţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?

Disciplina bisericească

5 Este cunoscut faptul că între voi există desfrâu şi încă un desfrâu din acela cum nici între neamuri nu se găseşte, până acolo încât un om trăieşte cu soţia tatălui său. ² Iar voi aţi devenit aroganţi şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru? ³ Chiar dacă sunt absent cu trupul, totuşi, în duh, sunt cu voi şi l-am şi judecat deja pe cel ce a săvârşit un astfel de lucru, ca şi cum aş fi prezent. ⁴ În Numele Domnului Isus, voi şi cu duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, împreună cu puterea Domnului nostru Isus, ⁵ am hotărât să daţi un astfel de om pe mâna lui Satan^[q], pentru nimicirea trupului^[r], pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului. ⁶ Lauda voastră nu este un lucru bun. Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul? ⁷ Curăţaţi drojdia veche, ca să fiţi un aluat nou, fără drojdie, cum de fapt şi sunteţi, întrucât Cristos, Mielul nostru de Paşte, a fost jertfit. ⁸ Aşadar, să sărbătorim nu cu drojdia veche, nici cu drojdia răutăţii şi ticăloşiei, ci cu azimele sincerităţii şi adevărului.

⁹ V-am scris în scrisoarea mea să nu vă asociaţi cu cei desfrânaţi, ¹⁰ dar nu m-am referit la oamenii desfrânaţi ai acestei lumi sau la cei lacomi şi tâlhari, sau la cei idolatri, pentru că atunci ar trebui să ieşiţi din lume. ¹¹ Ci vă scriu să nu vă asociaţi cu nimeni care îşi zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi! ¹² De ce să-i judec pe cei de afară? N-ar trebui să-i judecaţi pe cei dinăuntru? ¹³ Pe cei de afară îi va judeca Dumnezeu. „Daţi-l afară din mijlocul vostru pe omul acela rău!“^[s]

Despre litigii între fraţi

6 Dacă unul dintre voi se ceartă cu un altul, cum îndrăzneşte să meargă să fie judecat de către cei nedrepţi, şi nu de către sfinţi? ² Sau oare voi nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Iar dacă prin voi va fi judecată lumea, sunteţi voi nevrednici să judecaţi cazuri mici? ³ Nu ştiţi că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile acestei vieţi? ⁴ Dacă aveţi deci cazuri privitoare la lucrurile acestei vieţi, voi puneţi judecători pe aceia care nu au însemnătate pentru^[t] biserică?^{[u] 5} Spun aceasta spre ruşinea voastră! Nu există între voi nici cel puţin un om destul de înţelept pentru a judeca între fraţi? ⁶ Dar fratele merge la judecată împotriva fratelui său şi încă înaintea necredincioşilor! ⁷ Chiar faptul că aveţi cazuri de judecată între voi înşivă este deja o dovadă a înfrângerii voastre. De ce n-aţi vrut mai degrabă să suferiţi nedreptatea? De ce n-aţi vrut, mai degrabă, să fiţi păgubiţi? ⁸ Însă voi sunteţi cei care nedreptăţiţi şi păgubiţi şi încă pe fraţi! ⁹ Sau oare nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi! Nici cei desfrânaţi, nici cei idolatri, nici cei adulteri, nici bărbaţii care practică prostituţia, nici homosexualii, ¹⁰ nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici bârfitorii, nici tâlharii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. ¹¹ Şi aşa erau unii dintre voi. Dar aţi fost curăţiţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

Despre desfrâu

¹² Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nimic nu va pune stăpânire pe mine! ¹³ Mâncărurile sunt pentru stomac, iar stomacul este pentru mâncăruri; şi Dumnezeu va distruge şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru desfrâu, ci pentru Domnul, iar Domnul pentru trup. ¹⁴ Şi Dumnezeu L-a înviat pe Domnul şi ne va învia şi pe noi prin puterea Lui. ¹⁵ Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Cristos? Aşadar, voi lua eu oare un mădular al lui Cristos şi-l voi face mădular al unei prostituate?! Niciodată! ¹⁶ Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de o prostituată este un singur trup cu ea? Căci este spus: „Cei doi vor deveni un singur trup.“^{[v] 17} Dar cel ce se alipeşte de Domnul este un singur duh cu El. ¹⁸ Fugiţi de desfrâu! Toate celelalte păcate pe care le săvârşeşte omul sunt în afara trupului, dar cel care săvârşeşte desfrâu păcătuieşte împotriva trupului său. ¹⁹ Sau oare nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri? ²⁰ Căci voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Slăviţi-L deci pe Dumnezeu în trupul (şi în duhul) vostru (care sunt ale lui Dumnezeu)^[w]!

Despre căsătorie

7 Cu privire la lucrurile pe care mi le-aţi scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“^[x], ² însă, datorită cazurilor de desfrâu, fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ. ³ Soţul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, de asemenea, şi soţia faţă de soţ. ⁴ Soţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul. Tot astfel, nu soţul este stăpân pe trupul său, ci soţia. ⁵ Nu vă refuzaţi unul pe altul, decât doar prin înţelegere, pentru un timp, ca să vă dedicaţi (postului şi)^[y] rugăciunii, şi apoi fiţi din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan^[z] din cauza nestăpânirii voastre. ⁶ Spun aceasta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă. ⁷ Eu doresc ca toţi oamenii să fie aşa cum sunt eu, însă fiecare are propriul său dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alţii de alt fel.

⁸ Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână aşa cum sunt eu. ⁹ Dar, dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorinţă. ¹⁰ Celor căsătoriţi le dau această poruncă, nu eu, ci Domnul: soţia nu trebuie să se despartă de soţul ei; ¹¹ dacă se desparte, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei, iar soţul nu trebuie să divorţeze de soţia lui. ¹² Celorlalţi vă spun eu, nu Domnul, că, dacă un frate are soţia necredincioasă şi ea vrea să stea cu el, el să nu divorţeze de ea, ¹³ iar dacă o femeie are soţul necredincios şi el vrea să stea cu ea, ea să nu divorţeze de soţul ei. ¹⁴ Căci soţul necredincios este sfinţit^[aa] prin soţia lui, iar soţia necredincioasă este sfinţită prin fratele, altfel copiii voştri ar fi necuraţi, dar aşa sunt sfinţi. ¹⁵ Însă dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă. În astfel de circumstanţe, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu v-a chemat la pace. ¹⁶ Căci ce ştii tu, soţie, dacă-ţi vei mântui soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă-ţi vei mântui soţia?

¹⁷ Cu toate acestea, fiecare să-şi păstreze în viaţă locul pe care i l-a încredinţat Domnul şi la care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este regula pe care o dau în toate bisericile. ¹⁸ Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu-şi ascundă circumcizia! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă! ¹⁹ Circumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este nimic, ci importantă este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. ²⁰ Fiecare să rămână în starea în care era atunci când l-a chemat Dumnezeu. ²¹ Erai sclav când ai fost chemat? Nu te nelinişti! Dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte acea ocazie! ²² Căci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. De asemenea, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos. ²³ Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ; să nu deveniţi sclavi ai oamenilor! ²⁴ Fraţilor, oricare ar fi fost starea în care a fost cineva când a fost chemat, să rămână lângă Dumnezeu!

²⁵ Cu privire la fecioare, n-am nici o poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin îndurarea Domnului, este vrednic de încredere: ²⁶ eu cred că, din cauza necazurilor de acum, este mai bine ca fiecare să rămână în starea în care este. ²⁷ Eşti căsătorit? Nu căuta divorţul! Eşti necăsătorit? Nu căuta soţie! ²⁸ Însă, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. De asemenea, dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Însă cei care se căsătoresc vor avea necazuri ce ţin de această viaţă, iar eu vreau să vă feresc de ele. ²⁹ Fraţilor, ceea ce vreau să spun este că vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soţii ar trebui să trăiască ca şi cum n-ar avea soţii; ³⁰ cei ce plâng – ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură – ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără – ca şi cum n-ar fi al lor; ³¹ iar cei ce se folosesc de lumea aceasta – ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul acestei lumi trece. ³² Eu doresc să fiţi fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să-I placă Domnului, ³³ însă cel căsătorit este preocupat de lucrurile acestei lumi, de cum anume să-i placă soţiei, ³⁴ astfel că el este împărţit. Femeia necăsătorită şi fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, de cum să fie sfinte în trup şi în duh; dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să-i placă soţului. ³⁵ Vă spun acestea pentru binele vostru, nu ca să pun peste voi un laţ, ci ca să trăiţi corect, într-un devotament neîmpărţit faţă de Domnul.

³⁶ Însă dacă cineva crede că se comportă nepotrivit faţă de logodnica lui^[ab] şi dacă ea a trecut de vârsta căsătoriei^[ac], iar el simte că ar trebui să se căsătorească^[ad], atunci să facă după cum vrea – nu păcătuieşte, să se căsătorească^[ae]! ³⁷ Însă oricine este convins în inima lui şi nu este constrâns, ci îşi ţine dorinţele sub control şi a hotărât în inima lui să nu se căsătorească cu logodnica sa^[af] – şi acesta face bine. ³⁸ Deci cel care se căsătoreşte cu logodnica^[ag] sa^[ah] face bine, iar cel care nu se căsătoreşte^[ai] face şi mai bine.

³⁹ O femeie nu este liberă atâta timp cât trăieşte soţul ei, dar, dacă soţul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu cine doreşte, dar în Domnul. ⁴⁰ Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Mâncarea jertfită idolilor

8 Cu privire la ceea ce este jertfit idolilor, ştim că toţi avem cunoaştere^[aj], însă cunoaşterea îngâmfă, pe când dragostea zideşte. ² Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu are cunoaşterea necesară. ³ Dacă însă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, atunci el este cunoscut de către Dumnezeu. ⁴ Aşadar, cu privire la mâncarea jertfită idolilor, ştim că, în lume, un idol este totuna cu nimic, şi că nu există decât un singur Dumnezeu. ⁵ Într-adevăr, chiar dacă există aşa-numiţi „zei“ în cer sau pe pământ, – aşa cum există de fapt mulţi „zei“ şi mulţi „domni“^[ak] –, ⁶ totuşi pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi pentru Care suntem şi noi, şi un singur Domn, Isus Cristos, prin Care sunt toate şi prin Care suntem şi noi.

⁷ Însă nu toţi au cunoaşterea aceasta. Unii, fiind până acum atât de obişnuiţi cu idolii, mănâncă un lucru ca fiind jertfit idolilor şi astfel conştiinţa lor, fiind slabă, este pângărită. ⁸ Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu; dacă nu mâncăm^[al], nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm, nu câştigăm nimic. ⁹ Aveţi însă grijă ca nu cumva libertatea voastră să devină o pricină de poticnire pentru cei slabi. ¹⁰ Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaștere, că mănânci în templul unui idol, oare conştiinţa lui slabă nu-l va încuraja să mănânce ceea ce este jertfit idolilor? ¹¹ Astfel, cel slab este distrus prin cunoaşterea ta, el, fratele pentru care a murit Cristos! ¹² Când păcătuieşti astfel împotriva fraţilor şi le răneşti conştiinţa, păcătuieşti împotriva lui Cristos. ¹³ De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, atunci nu voi mânca niciodată carne, ca să nu-l fac pe fratele meu să se poticnească.

Drepturile unui apostol

9 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul? ² Dacă nu sunt apostol pentru alţii, pentru voi sunt, pentru că voi sunteţi sigiliul apostoliei mele în Domnul!

³ Aceasta este apărarea mea faţă de cei care mă critică. ⁴ Nu avem dreptul să mâncăm şi să bem? ⁵ Nu avem dreptul să luăm alături de noi o soţie credincioasă, cum fac ceilalţi apostoli, fraţii Domnului, şi Chifa? ⁶ Sau numai eu şi Barnabas nu avem dreptul să nu lucrăm? ⁷ Cine a fost vreodată în armată pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păstoreşte o turmă şi nu bea din laptele turmei? ⁸ Oare spun eu acestea doar dintr-o perspectivă omenească? Nu spune şi Legea la fel? ⁹ În Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul.“^[am] Oare doar pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? ¹⁰ Sau o spune şi cu privire la noi? Lucrul acesta a fost scris şi pentru noi. Când plugarul ară şi treierătorul treieră, trebuie să o facă cu speranţa că vor avea parte de roade. ¹¹ Dacă noi am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, este mare lucru dacă secerăm de la voi lucruri materiale? ¹² Dacă alţii au acest drept de la voi, oare noi nu-l avem şi mai mult?

Cu toate acestea, nu ne-am folosit de acest drept, ci îndurăm totul, pentru a nu pune vreo piedică în calea Evangheliei lui Cristos. ¹³ Nu ştiţi că cei care slujesc în Templu îşi primesc hrana de la Templu, iar cei care slujesc la altar îşi primesc partea din jertfe? ¹⁴ Astfel, şi Domnul a poruncit ca cei care vestesc Evanghelia să trăiască de pe urma Evangheliei. ¹⁵ Însă eu nu m-am folosit de nici unul dintre aceste drepturi. Şi nu v-am scris aceste lucruri ca să se facă aşa pentru mine. Într-adevăr, mai degrabă aş vrea să mor decât să mă lase cineva fără acest motiv de laudă! ¹⁶ Dacă eu vestesc Evanghelia, nu am dreptul^[an] să mă laud, pentru că este obligaţia mea. Căci este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! ¹⁷ Dacă o fac pentru că vreau eu, am o răsplată, dar dacă nu este din voia mea, atunci este vorba de o responsabilitate care mi-a fost încredinţată. ¹⁸ Deci, care este răsplata mea? Este să ofer fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi astfel să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.

¹⁹ Deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor, pentru a-i câştiga pe cât mai mulţi. ²⁰ Faţă de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a-i câştiga pe iudei. Faţă de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a-i câştiga pe cei de sub Lege. ²¹ Faţă de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – măcar că nu sunt liber faţă de Legea lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos –, pentru a-i câştiga pe cei fără Lege. ²² Pentru cei care sunt slabi în credinţă, m-am făcut slab, pentru a-i câştiga pe cei slabi. M-am făcut toate pentru toţi, pentru ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii dintre ei. ²³ Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să am şi eu parte de ea.

²⁴ Nu ştiţi că toţi alergătorii din arenă încearcă să câştige, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi deci în aşa fel, încât să câştigaţi. ²⁵ Alergătorii dau dovadă de stăpânire de sine în toate lucrurile, pentru a primi o cunună care se veştejeşte, însă noi facem aceasta pentru una care nu se veştejeşte. ²⁶ Astfel, eu nu alerg fără ţintă, nici nu mă bat ca unul care loveşte în vânt, ²⁷ ci îmi ţin trupul sub control şi mi-l fac sclav, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.

Învăţăminte din istoria lui Israel

10 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că toţi strămoşii noştri erau sub nor, toţi au trecut prin mare, ² toţi au fost botezaţi pentru Moise în nor şi în mare, ³ toţi au mâncat aceeaşi hrană duhovnicească ⁴ şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că au băut din Stânca duhovnicească Care-i însoţea, iar Stânca era Cristos. ⁵ Totuşi, Dumnezeu n-a fost mulţumit cu cei mai mulţi dintre ei, iar trupurile lor au fost împrăştiate prin pustie. ⁶ Aceste lucruri sunt exemple pentru noi, pentru ca noi să nu dorim lucruri rele, aşa cum au dorit ei. ⁷ Să nu fiţi idolatri, aşa cum au fost unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.“^{[ao] 8} Să nu fim desfrânaţi, aşa cum au fost unii dintre ei, astfel că într-o singură zi au murit douăzeci şi trei de mii. ⁹ Să nu-L punem pe Cristos la încercare, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost omorâţi de şerpi. ¹⁰ Să nu cârtiţi, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost nimiciţi de nimicitorul. ¹¹ Aceste lucruri li s-au întâmplat lor pentru a ne servi nouă drept exemple şi au fost scrise pentru a ne avertiza pe noi, cei peste care urmau să vină sfârşiturile veacurilor.

¹² Aşadar, cel ce crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă! ¹³ Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit şi mijlocul de a o putea răbda.

Jertfele aduse idolilor şi Cina Domnului

¹⁴ De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de idolatrie! ¹⁵ Vorbesc cu voi ca şi cu nişte oameni înţelepţi. Judecaţi singuri ceea ce vă spun! ¹⁶ Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtăşia cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtăşia cu trupul lui Cristos? ¹⁷ Pentru că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, întrucât toţi mâncăm dintr-o singură pâine. ¹⁸ Uitaţi-vă la Israelul după trup^[ap]: cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare în părtăşie cu altarul? ¹⁹ Deci, ce zic eu? Că ce este jertfit idolilor este ceva sau că idolul este ceva? ²⁰ Nu, ci că jertfele păgânilor sunt aduse demonilor, nu lui Dumnezeu. Iar eu nu vreau ca voi să fiţi în părtăşie cu demonii! ²¹ Nu puteţi bea şi paharul Domnului, şi paharul demonilor! Nu puteţi lua parte şi la masa Domnului, şi la masa demonilor! ²² Sau vrem oare să-L facem gelos pe Domnul?! Suntem noi mai puternici decât El?

Trăiţi pentru slava lui Dumnezeu!

²³ Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. ²⁴ Nimeni nu trebuie să urmărească binele propriu, ci binele altuia. ²⁵ Mâncaţi orice se vinde pe piaţa de carne, fără să vă puneţi vreo întrebare din cauza conştiinţei, ²⁶ căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!“^{[aq] 27} Dacă un necredincios vă cheamă la masă şi vreţi să mergeţi, mâncaţi orice vi se va da, fără să vă puneţi vreo întrebare, din cauza conştiinţei. ²⁸ Dacă însă cineva vă spune: „Aceasta a fost adusă ca jertfă!“, atunci să nu mâncaţi, din cauza celui care v-a spus şi din cauza conştiinţei (căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el“)^[ar]; ²⁹ mă refer la conştiinţa celuilalt, nu la a voastră. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia? ³⁰ Dacă eu mulţumesc pentru mâncarea pe care o mănânc, de ce să fiu dispreţuit din cauza unui lucru pentru care mulţumesc? ³¹ Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi sau orice altceva faceţi, să le faceţi pe toate pentru slava lui Dumnezeu. ³² Să nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica lui Dumnezeu, ³³ aşa cum, de altfel, încerc şi eu, în toate lucrurile, să plac tuturor, necăutând folosul meu, ci al multora, pentru a fi mântuiţi!

11 Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos!

Despre închinare, autoritate şi acoperirea capului

² Vă laud, pentru că întotdeauna vă amintiţi de mine şi ţineţi tradiţiile aşa cum vi le-am încredinţat. ³ Dar vreau să ştiţi că Cristos este capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este capul lui Cristos. ⁴ Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte având ceva pe cap îşi necinsteşte Capul. ⁵ Şi orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca şi cum ar fi rasă pe cap. ⁶ Dacă femeia nu are capul acoperit, ar putea la fel de bine să-şi taie părul! Însă dacă este ruşinos pentru o femeie să aibă părul tăiat sau să fie rasă, atunci să fie acoperită! ⁷ Căci un bărbat nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este imaginea şi slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. ⁸ Nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, ⁹ şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. ¹⁰ De aceea, femeia trebuie să aibă pe cap un simbol al autorităţii, din cauza îngerilor^[as]. ¹¹ Cu toate acestea, în Domnul, femeia nu este independentă de bărbat, nici bărbatul faţă de femeie, ¹² pentru că, aşa cum femeia a venit din bărbat, la fel şi bărbatul vine prin femeie şi toate vin de la Dumnezeu. ¹³ Judecaţi voi singuri: este potrivit pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să fie acoperită?