马可福音 5
Chinese Standard Bible (Simplified)
在格拉森驱赶污灵
5 他们来到湖[a]的对岸，进了格拉森[b]人的地方。 2 耶稣刚下船，就有一个被污灵附身的人，从墓地迎着他来。 3 这个人住在墓地里，没有人能捆住他，就是用铁链也不行。 4 他经常被脚镣和铁链捆起来，然而他总是挣断铁链、打碎脚镣。没有人能制伏他。 5 不管黑夜白昼，他常常在墓地和山上喊叫，又用石头砍自己。
6 他远远地看见耶稣，就跑过去，向他下拜， 7 大声喊叫说：“至高神的儿子耶稣，我与你有什么关系？我藉着神恳求你，不要折磨我！” 8 这是因为耶稣对他说：“你出来，污灵！离开这个人！”
9 耶稣问他：“你叫什么名字？”
他回答说：“我名叫‘军团’，因为我们众多。” 10 他一再央求耶稣不要把它们赶出那个地方。
11 当时，那里有一大群猪正在附近的山上吃食。 12 那些污灵[c]就央求耶稣，说：“求你打发我们到猪群里，好让我们进入猪里面去吧！” 13 耶稣[d]准许了它们，污灵就出来，进入猪里面。那群猪约有两千头，它们从山崖冲到湖里，在湖里淹死了。 14 那些放猪的人就逃跑了，去把这事传到城里城外。于是人们就来[e]看发生了什么事。 15 他们来到耶稣那里，看见那曾经有鬼魔附身的，就是被‘军团’所附的那个人，穿着衣服，神志清醒地坐着，他们就惧怕起来。 16 那些看见的人，把发生在有鬼魔附身的人身上和有关猪群的事，都告诉了大家。 17 他们就开始央求耶稣离开他们的地区。
18 耶稣上船的时候，那曾被鬼魔附身的人恳求他，要与他在一起。 19 耶稣没有答应，却对他说：“你回家去吧，到你的亲友那里，告诉他们主为你做了什么，以及他怎样怜悯你。” 20 于是那个人离开了，开始在德卡波利斯地区传扬耶稣为他做了什么样的事。众人都感到惊奇。
少女复活、妇人痊愈
21 耶稣又上船渡到对岸。有一大群人聚集到他那里，他就留在湖边。 22 这时候，来了一个名叫睚鲁的会堂主管。他一见到耶稣，就俯伏在耶稣脚前， 23 迫切地恳求他，说：“我的小女儿快要死了。求你来按手在她身上，好让她得救治，能活下去。”
24 耶稣就与他一起去，有一大群人跟随耶稣，并拥挤他。 25 有一个妇人，患了十二年的血漏病。 26 她在许多医生手里受了很多苦，花尽了她所有的一切，没有任何效果，反而倒变得更严重了。 27 她听说了耶稣的事，就夹在人群中，从后面摸了一下耶稣的衣服， 28 原来她想：“只要我摸到他的衣服，就会得救治。” 29 立刻，她的血漏就止住了，她也感觉到身体从病痛中痊愈了。
30 耶稣自己里面立刻知道有能力从他而出，就在人群中转过身来，问：“谁摸了我的衣服？”
31 他的门徒们对他说：“你看这群人拥挤着你，你还问‘谁摸了我’吗？”
32 可是耶稣环视周围，要知道是谁做了这事。 33 那妇人知道发生在自己身上的事，就惧怕起来，战战兢兢地上前俯伏在耶稣面前，把真实情况全告诉了他。 34 耶稣对她说：“女儿，你的信救了你，平平安安地去吧。你从病痛中痊愈了吧！”
35 耶稣还在说话的时候，有些人从会堂主管的家里来，对睚鲁[f]说：“你的女儿已经死了，何必再麻烦老师呢？”
36 耶稣却当做没听见他们所说的话，对会堂主管说[g]：“不要怕，只要信！” 37 然后他除了彼得、雅各和雅各的弟弟[h]约翰以外，不准别的人跟着。 38 他们来到会堂主管的家里，耶稣看见一片混乱，有人哭泣，有人哀号。 39 耶稣进去对他们说：“为什么慌乱哭泣呢？孩子不是死了，而是睡了。”
40 他们就讥笑耶稣。耶稣把他们都赶出去，只带着孩子的父母和一起来的人，进入孩子所在的地方[i]。 41 他握着孩子的手，对她说：“塔利达，库莫！[j]”——这翻译出来就是“小女孩，我吩咐你起来！” 42 那女孩随即起来，开始走动。她那时十二岁。大家立刻目瞪口呆，大为惊讶。 43 耶稣郑重地吩咐他们，不要让任何人知道这事，又吩咐给孩子吃东西。
Footnotes
- 马可福音 5:1 湖——原文直译“海”；指“加利利湖（海）”。
- 马可福音 5:1 格拉森——有古抄本作“格达拉”。
- 马可福音 5:12 那些污灵——原文直译“它们”；有古抄本作“所有的鬼魔”。
- 马可福音 5:13 有古抄本附“立刻”。
- 马可福音 5:14 来——有古抄本作“出来”。
- 马可福音 5:35 对睚鲁——辅助词语。
- 马可福音 5:36 耶稣却当做没听见他们所说的话，对……说——有古抄本作“耶稣听见他们所说的话，就立刻对……说”。
- 马可福音 5:37 弟弟——原文直译“兄弟”。
- 马可福音 5:40 孩子所在的地方——有古抄本作“孩子躺着的地方”。
- 马可福音 5:41 塔利达，库莫！——亚兰文词语的音译。
Marcu 5
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Vindecarea unui îndrăcit
5 Au(A) ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor. 2 Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. 4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli. 5 Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre. 6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuieşti!” 8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi din omul acesta!” 9 „Care-ţi este numele?” l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulţi.” 10 Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela. 11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. 12 Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei”. 13 Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii şi s-au înecat în mare. 14 Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii. 17 Atunci au(B) început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. 18 Pe când Se suia El în corabie, omul(C) care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine”. 20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani
21 După(D) ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22 Atunci(E) a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui 23 şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască”. 24 Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea. 25 Şi era o femeie care de doisprezece ani avea(F) o scurgere de sânge. 26 Ea suferise mult de la mulţi doctori, cheltuise tot ce avea şi nu simţise nicio uşurare, ba încă îi era mai rău. 27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui. 28 Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui”. 29 Şi îndată, a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. 30 Isus a cunoscut îndată că o putere(G) ieşise din El şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” 31 Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine’?” 32 El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul. 34 Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa(H) ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta”. 35 Pe când vorbea El încă(I), iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit, pentru ce mai superi pe Învăţătorul?” 36 Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” 37 Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. 38 Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. 39 A intrat înăuntru şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme(J).” 40 Ei îşi băteau joc de El. Atunci(K), după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila. 41 A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita cumi”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” 42 Îndată, fetiţa s-a sculat şi a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi. 43 Isus le-a(L) poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta şi a zis să dea de mâncare fetiţei.
Mark 5
King James Version
5 And they came over unto the other side of the sea, into the country of the Gadarenes.
2 And when he was come out of the ship, immediately there met him out of the tombs a man with an unclean spirit,
3 Who had his dwelling among the tombs; and no man could bind him, no, not with chains:
4 Because that he had been often bound with fetters and chains, and the chains had been plucked asunder by him, and the fetters broken in pieces: neither could any man tame him.
5 And always, night and day, he was in the mountains, and in the tombs, crying, and cutting himself with stones.
6 But when he saw Jesus afar off, he ran and worshipped him,
7 And cried with a loud voice, and said, What have I to do with thee, Jesus, thou Son of the most high God? I adjure thee by God, that thou torment me not.
8 For he said unto him, Come out of the man, thou unclean spirit.
9 And he asked him, What is thy name? And he answered, saying, My name is Legion: for we are many.
10 And he besought him much that he would not send them away out of the country.
11 Now there was there nigh unto the mountains a great herd of swine feeding.
12 And all the devils besought him, saying, Send us into the swine, that we may enter into them.
13 And forthwith Jesus gave them leave. And the unclean spirits went out, and entered into the swine: and the herd ran violently down a steep place into the sea, (they were about two thousand;) and were choked in the sea.
14 And they that fed the swine fled, and told it in the city, and in the country. And they went out to see what it was that was done.
15 And they come to Jesus, and see him that was possessed with the devil, and had the legion, sitting, and clothed, and in his right mind: and they were afraid.
16 And they that saw it told them how it befell to him that was possessed with the devil, and also concerning the swine.
17 And they began to pray him to depart out of their coasts.
18 And when he was come into the ship, he that had been possessed with the devil prayed him that he might be with him.
19 Howbeit Jesus suffered him not, but saith unto him, Go home to thy friends, and tell them how great things the Lord hath done for thee, and hath had compassion on thee.
20 And he departed, and began to publish in Decapolis how great things Jesus had done for him: and all men did marvel.
21 And when Jesus was passed over again by ship unto the other side, much people gathered unto him: and he was nigh unto the sea.
22 And, behold, there cometh one of the rulers of the synagogue, Jairus by name; and when he saw him, he fell at his feet,
23 And besought him greatly, saying, My little daughter lieth at the point of death: I pray thee, come and lay thy hands on her, that she may be healed; and she shall live.
24 And Jesus went with him; and much people followed him, and thronged him.
25 And a certain woman, which had an issue of blood twelve years,
26 And had suffered many things of many physicians, and had spent all that she had, and was nothing bettered, but rather grew worse,
27 When she had heard of Jesus, came in the press behind, and touched his garment.
28 For she said, If I may touch but his clothes, I shall be whole.
29 And straightway the fountain of her blood was dried up; and she felt in her body that she was healed of that plague.
30 And Jesus, immediately knowing in himself that virtue had gone out of him, turned him about in the press, and said, Who touched my clothes?
31 And his disciples said unto him, Thou seest the multitude thronging thee, and sayest thou, Who touched me?
32 And he looked round about to see her that had done this thing.
33 But the woman fearing and trembling, knowing what was done in her, came and fell down before him, and told him all the truth.
34 And he said unto her, Daughter, thy faith hath made thee whole; go in peace, and be whole of thy plague.
35 While he yet spake, there came from the ruler of the synagogue's house certain which said, Thy daughter is dead: why troublest thou the Master any further?
36 As soon as Jesus heard the word that was spoken, he saith unto the ruler of the synagogue, Be not afraid, only believe.
37 And he suffered no man to follow him, save Peter, and James, and John the brother of James.
38 And he cometh to the house of the ruler of the synagogue, and seeth the tumult, and them that wept and wailed greatly.
39 And when he was come in, he saith unto them, Why make ye this ado, and weep? the damsel is not dead, but sleepeth.
40 And they laughed him to scorn. But when he had put them all out, he taketh the father and the mother of the damsel, and them that were with him, and entereth in where the damsel was lying.
41 And he took the damsel by the hand, and said unto her, Talitha cumi; which is, being interpreted, Damsel, I say unto thee, arise.
42 And straightway the damsel arose, and walked; for she was of the age of twelve years. And they were astonished with a great astonishment.
43 And he charged them straitly that no man should know it; and commanded that something should be given her to eat.
Copyright © 2011 by Global Bible Initiative
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
