Add parallel Print Page Options

耶稣回到家乡

耶稣离开那里,回到家乡,门徒们跟随他去了。 安息日到了,耶稣开始在犹太会堂里讲道。许多人听了,非常惊讶,他们说∶“这个人是从哪知道这些事情的?谁赐给了他如此的智慧?他从哪里获得行奇迹 [a]的力量? 他不就是个木匠吗?难道他不是马利亚的儿子吗?难道他不是雅各、约瑟、犹大和西门的兄弟吗?他的姐妹不是和我们一起在这里吗?”他们都难以接受耶稣。

耶稣对他们说∶“先知 [b]无论在哪里都受到尊敬,唯独在自己的故乡,他的乡亲和在自己家里得不到尊敬。” 在家乡,耶稣除了把手放在一些病人身上治愈他们外,没能行其它奇迹。 乡亲们没有信仰,让耶稣很吃惊,然后耶稣便到当地的其它村庄去传教。

耶稣派遣使徒传教

耶稣召集起十二使徒,派他们每两人结伴出去,并赐给他们制服邪灵的权力。 耶稣嘱咐门徒们:“旅行时,除了一根手杖之外,不要带任何东西,不要带面包、背包和钱。 你们可以穿鞋,但不要带多余的衣服。 10 你们无论走进哪一家,就在那一家住下,一直住到你们离开那里为止。 11 如果有哪个城镇不欢迎你们,或不听你们的,就离开那里,并且抖掉你们脚上的尘土 [c],做为对他们的警告。”

12 门徒们出去了,向人们传道说他们应该悔改。 13 他们赶走了许多鬼,给许多病人涂橄榄油 [d],治好了他们的病。

希律认为耶稣是施洗者约翰

14 耶稣的名声传遍了四方,就连希律 [e]王也听说了。有些人说∶“他是施洗者约翰,他肯定是死而复活了,所以他才能行这些奇迹。”

15 也有些人说∶“他是以利亚。”

其他一些人则说∶“他是先知, 他就像很久以前的一位先知。”

16 希律王听说了有关耶稣的事,便说∶“被我砍头的那个人约翰如今从死里复活了。”

施洗者约翰之死

17 以前,希律王亲自下令逮捕约翰并把他投进了监狱。他这么做是为了取悦妻子希罗底。她曾是希律的兄弟腓力的妻子,可是希律娶了这个女子。 18 约翰一直就告诉希律∶“你娶兄弟的妻子是不对的。” 19 希罗底因此忌恨约翰,一直想杀害他,只是无法杀他。 20 希律害怕杀害约翰,他知道约翰是个正直的圣人,所以把约翰保护起来。希律喜欢听约翰传道,但是约翰的传道令希律感到困惑。

21 然后,希罗底导致约翰死亡的机会来了。希律过生日那天,宴请文武群臣和加利利的显贵人物。 22 席间希罗底的女儿进来献舞,希律和宾客们都很开心。

于是希律对女孩说∶“你想要什么,我都给你。” 23 他对女孩发誓说∶“你要什么我都给你,哪怕是半壁江山都行!”

24 女孩出去问她母亲∶“我该要什么呢?”

她妈妈说∶“你去要施洗礼者约翰的人头。”

25 女孩急忙跑回希律身边,说∶“我要您立刻就把施洗者约翰的人头盛在盘子里端给我。”

26 希律王很难过,但是因为他当着客人的面对她发过誓,所以他不打算拒绝她。 27 希律立刻命令警卫去取约翰的人头。警卫到监狱里砍下约翰的头, 28 放在盘子里端给了女孩,女孩又把盘子端给母亲。 29 约翰的门徒们闻讯而来,为约翰收尸下葬。

耶稣让五千多人吃饱饭

30 耶稣派出去传道的使徒们回来了。他们聚在耶稣身边,向他讲述了自己所做和所教的一切。 31 因为许多人来来往往,让他们连吃饭的时间都没有。耶稣便对他的门徒们说∶“你们单独跟我来,咱们到一个安静的地方休息一下。”

32 所以,他们就上船到一个荒无人烟的地方去了。 33 但是很多人看见他们离开,并认出了他们。于是人们便急忙从各个城镇步行赶到那里,并且比他们先到了那里。 34 耶稣下船上岸后,看到一大群人,心中充满了怜悯,因为他们就像没有牧羊人的羊群,于是,他开始教导给他们很多道理。

35 天色已晚,门徒们来到他身边,对他说∶“这个地方很偏僻,而且天色已晚。 36 打发这些人走吧,以便他们能到附近的村村寨寨去买些东西吃。”

37 但是耶稣对他们说∶“你们给他们一些吃的东西。”

他们对耶稣说∶“要我们花一个月的工钱去买面包好给他们吃吗?”

38 耶稣说∶“你们去看看还有多少面包。”

门徒们数过之后,回来说∶“我们有五块面包和两条鱼。”

39 然后耶稣吩咐他们把人们分成一组、一组地坐在草地上, 40 于是人们按五十人或一百人一组地坐下。 41 耶稣拿起五块面包和两条鱼,举目望天,感谢上帝赐给的食物,然后他掰开面包,交给门徒,让他们分给大家。耶稣又把两条鱼分给了人们。

42 所有的人都吃饱了。 43 然后,他们把剩下的零碎面包和鱼收拾起来足足装满了十二筐。 44 在那里吃饭的人大约有五千个男人。

在水面上行走

45 然后,耶稣立刻叫门徒们上船,先到湖对岸的伯赛大去,他随后会过去,同时他解散了众人。 46 辞别了他们后,耶稣来到山上祈祷。

47 那天晚上,船已经驶到湖心,耶稣仍然独自呆在岸上。 48 他看见门徒们逆风划船非常吃力。大约在凌晨三到六点钟之间,耶稣向门徒们走来。他在水面上走来,几乎都要超过他们了。 49 但是当他们看见耶稣在水面上行走时,以为是鬼魂,都大叫起来。 50 他们都看见了他,吓得毛骨悚然,但是,耶稣对他们说∶“别担心!是我!不要害怕。” 51 然后耶稣上了他们的船,这时风也停了。门徒们都惊呆了, 52 因为他们连面包的事还没弄明白呢。他们还没有开窍。

耶稣治愈很多病人

53 他们渡过了湖,在革尼撒勒上了岸,拴好船。 54 一下船,人们就认出了耶稣。 55 整个地区的人奔走相告,无论耶稣走到哪里,当人们得知后,便用垫子抬着病人闻讯而来。 56 凡耶稣去的地方,不论是乡村城镇还是农场,人们把病人带到集市上,请求耶稣允许病人只摸一摸他的衣服。凡是摸过他衣服的病人都痊愈了。

Footnotes

  1. 馬 可 福 音 6:2 奇迹: 凭上帝的力量所行的惊人的事迹。
  2. 馬 可 福 音 6:4 先知: 上帝的代言人,常预测未来要发生的事。
  3. 馬 可 福 音 6:11 抖掉你们鞋上的尘土: 警告,表示不再对这些人讲话。
  4. 馬 可 福 音 6:13 橄榄油: 被用作医药。
  5. 馬 可 福 音 6:14 希律: 希律安提波斯是加利利和皮利的统治者。希律的儿子。

Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor

Isus a(A) plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De(B) unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele(C) lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Şi găseau(D) o pricină de poticnire în El. Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu(E) este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui”. N-a(F) putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. Şi se(G) mira de necredinţa lor.

Trimiterea celor doisprezece

Isus străbătea(H) satele de primprejur şi învăţa pe norod.

Atunci(I) a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; (J) se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. 10 Apoi le-a zis: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. 11 Şi(K), dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi(L)îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 12 Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. 13 Scoteau mulţi draci şi(M) ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

Moartea lui Ioan Botezătorul

14 Împăratul Irod a auzit(N) vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el”. 15 Alţii(O) ziceau: „Este Ilie”. Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci”. 16 Dar(P) Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi”. 17 Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18 Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi(Q) este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!” 19 Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea, 20 căci Irod se temea(R) de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă, şi-l asculta cu plăcere. 21 Totuşi(S) a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua(T) naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei şi fruntaşilor Galileii. 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da”. 23 Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori(U) ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea”. 24 Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul”. 25 Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul”. 26 Împăratul(V) s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. 27 A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, 28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.

Înmulţirea pâinilor

30 Apostolii(W) s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. 31 Isus(X) le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin”. Căci erau(Y) mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32 Au(Z) plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33 Oamenii i-au văzut plecând şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34 Când(AA) a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor, şi a(AB) început să-i înveţe multe lucruri. 35 Fiindcă(AC) ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite. 36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” 37 „Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare(AD) să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?” 38 Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.” S-au dus de au văzut câte pâini au şi au răspuns: „Cinci(AE) şi doi peşti”. 39 Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. 40 Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea(AF). Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi. 42 Au mâncat toţi şi s-au săturat; 43 şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti. 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.

Isus umblă pe mare

45 Îndată(AG), Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46 După ce Şi-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. 47 Când(AH) s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. 48 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare şi voia(AI) să treacă pe lângă ei. 49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat, 50 pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” 51 Apoi S-a suit la ei în corabie şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi, 52 căci nu(AJ) înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima(AK) împietrită.

Vindecări la Ghenezaret

53 După(AL) ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal. 54 Când au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55 au alergat prin toate împrejurimile şi au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56 Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe şi-L rugau să le dea voie doar(AM) să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.