Trimiterea celor doisprezece

9 Isus^(A) a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile. ² Apoi, i-a^(B) trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi. ³ „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,” le-a^(C) zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine. ⁴ În^(D) orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela. ⁵ Şi^(E) dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi^(F) praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.” ⁶ Ei^(G) au plecat şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.

Irod nu ştie ce să creadă despre Isus

⁷ Cârmuitorul^(H) Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi, ⁸ alţii ziceau că s-a arătat Ilie şi alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime. ⁹ Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?” Şi^(I) căuta să-L vadă.

Înmulţirea pâinilor

¹⁰ Apostolii, când^(J) s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El^(K) i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida. ¹¹ Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare. ¹² Fiindcă^(L) ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu”. ¹³ Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta”. ¹⁴ Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci”. ¹⁵ Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos. ¹⁶ Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului. ¹⁷ Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.

Mărturisirea lui Petru

¹⁸ Într-o^(M) zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” ¹⁹ Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan^(N) Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime”. ²⁰ „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!” I-a răspuns Petru^(O). ²¹ Isus^(P) le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta. ²² Apoi, a adăugat că Fiul^(Q) omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învieze.

Cum să urmăm pe Isus

²³ Apoi^(R) a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. ²⁴ Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. ²⁵ Şi^(S) ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi? ²⁶ Căci^(T) de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. ²⁷ Adevărat^(U) vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Schimbarea la faţă

²⁸ Cam^(V) la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage. ²⁹ Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. ³⁰ Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, ³¹ care se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim. ³² Petru şi tovarăşii lui erau^(W) îngreuiaţi de somn, dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. ³³ În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Nu ştia ce spune. ³⁴ Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor. ³⁵ Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta^(X) este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi^(Y)”. ³⁶ Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii^(Z) au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

Vindecarea unui îndrăcit

³⁷ A^(AA) doua zi, când s-au pogorât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus. ³⁸ Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. ³⁹ Îl apucă un duh şi, deodată, răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot. ⁴⁰ Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată şi n-au putut.” ⁴¹ „O neam necredincios şi pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.” ⁴² Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. ⁴³ Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. ⁴⁴ Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi: „Voi ascultaţi^(AB) bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!” ⁴⁵ Dar^(AC) ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.

Cine este cel mai mare?

⁴⁶ Apoi^(AD), le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. ⁴⁷ Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El ⁴⁸ şi le-a zis: „Oricine^(AE) primeşte pe acest copilaş în Numele Meu pe Mine Mă primeşte şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă^(AF) cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare”. ⁴⁹ Ioan^(AG) a luat cuvântul şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi”. ⁵⁰ „Nu-l opriţi”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine^(AH) nu este împotriva voastră este pentru voi”.

„Foc din cer”

⁵¹ Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer^(AI), Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. ⁵² A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. ⁵³ Dar^(AJ) ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. ⁵⁴ Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie^(AK)?” ⁵⁵ Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! ⁵⁶ Căci Fiul^(AL) omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”Şi au plecat într-alt sat.

Cum să urmăm pe Isus

⁵⁷ Pe^(AM) când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge”. ⁵⁸ Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul”. ⁵⁹ Altuia^(AN) i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu”. ⁶⁰ Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu”. ⁶¹ Un altul a zis: „Doamne, Te^(AO) voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei”. ⁶² Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu”.