路加福音 8
Chinese New Version (Simplified)
跟从耶稣的妇女
8 不久，耶稣周游各城各村讲道，宣扬 神的国的福音，和他在一起的有十二个门徒， 2 还有几个蒙了医治、脱离污鬼与疾病的妇女，其中有称为抹大拉的马利亚，曾有七个鬼从她身上赶出来； 3 有希律的管家古撒的妻子约亚拿，又有苏珊娜，和许多别的妇女，她们都用自己的财物供给耶稣和门徒。
撒种的比喻(A)
4 当时有许多人聚在一起，还有人从各城来到耶稣那里，他就用比喻说： 5 “有一个撒种的出去撒种，撒的时候，有的落在路旁，被人践踏，或给空中的小鸟吃掉。 6 有的落在石头地上，一长出来就枯萎了，因为得不着滋润。 7 有的落在荆棘丛中，荆棘也一齐生长，把它挤住了。 8 有的落在好土里，就生长起来，结出百倍的果实。”他说了这些话，就大声说：“有耳可听的，就应当听！”
用比喻的目的(B)
9 门徒问他这比喻是甚么意思。 10 他说：“ 神的国的奥秘，只给你们知道，对别人就用比喻，叫他们看却看不见，听却听不明白。
解释撒种的比喻(C)
11 “这比喻是说，种子是 神的道， 12 那落在路旁的，就是人听了，魔鬼随即来到，从他们心里把道夺去，恐怕他们相信就得救了。 13 那落在石头地上的，就是人听了，欢欢喜喜地接受，但是没有根，不过是暂时相信，一旦遭遇试炼，就倒退了。 14 那落在荆棘里的，就是人听了，走开以后，被今世的忧虑、财富和宴乐挤住了，结不出成熟的子粒来。 15 但那落在好土里的，就是人用诚实良善的心来听，把道持守住，忍耐着结出果实。
隐藏的事终必显露(D)
16 “没有人点灯用器皿盖上，或放在床底下，而是放在灯台上，叫进来的人都看得见光。 17 因为没有甚么隐藏的事不被显明，也没有甚么掩盖的事不被人知道而暴露出来。 18 所以你们应当留心怎样听，因为凡是有的，还要给他；凡是没有的，连他自以为有的，也要拿去。”
谁是耶稣的母亲和弟兄(E)
19 耶稣的母亲和弟弟来到他那里，因为人多，不能到他跟前。 20 有人转告耶稣：“你母亲和弟弟站在外面要见你。” 21 他回答他们：“听了 神的道而遵行的人，才是我的母亲，我的弟兄。”
平静风浪(F)
22 有一天，耶稣和门徒上了船，他对他们说：“我们渡到海那边去吧。”他们就开了船。 23 船行的时候，他睡着了。海上忽然起了狂风，他们全身湿透，非常危险。 24 门徒来叫醒耶稣，说：“主啊！主啊！我们没命了！”他醒过来，斥责风浪，风浪就止息、平静了。 25 耶稣对他们说：“你们的信心在哪里？”他们又惧怕、又希奇，彼此说：“这到底是谁？他吩咐风浪，连风浪也听从他。”
治好鬼附的格拉森人(G)
26 船到了格拉森人的地区，正在加利利对面， 27 耶稣一上岸，就有城里一个被鬼附着的人，迎面而来。这人已经很久不穿衣服，不住在家里，只住在坟墓里。 28 他一见耶稣，就俯伏喊叫，大声说：“至高 神的儿子耶稣，我跟你有甚么关系呢？求你不要使我受苦。” 29 因为耶稣已经吩咐这污灵从那人身上出来。原来这污灵屡次抓住那人；那人被铁链和脚炼捆锁，而且有人看管，他竟挣断锁炼，被鬼赶入旷野。 30 耶稣问他：“你叫甚么名字？”他说：“群。”因为进到那人里面的鬼很多。 31 他们求耶稣，不要赶他们进入无底坑。
32 那里有一大群猪正在山上吃东西。他们求耶稣准他们进入猪群。耶稣准许了， 33 鬼就从那人身上出来，进入猪群，猪群闯下山崖，掉在海里淹死了。 34 放猪的看见所发生的事就逃跑，到城里和各乡村把这事传开。 35 众人就出来看发生了甚么事。来到耶稣那里，看见鬼已经离开的那人，穿著衣服，神志清醒，坐在耶稣脚前，他们就害怕。 36 当时看见的人，把被鬼附过的人怎样得到医治，说给他们听。 37 格拉森一带的人，都要求耶稣离开他们，因为他们大大惧怕。他就上船回去了。 38 鬼已经离开的那人求耶稣，要跟他在一起；但耶稣打发他回去，说： 39 “你回家去，述说 神为你作了怎样的事。”他就走遍全城，传讲耶稣为他作了怎样的事。
治好血漏病的女人(H)
40 耶稣回来的时候，众人欢迎他，因为大家都在等着他。 41 那时，有一个人来了，名叫叶鲁，他是一位会堂主管。他俯伏在耶稣脚前，求他往他家里去， 42 因为他的独生女，约十二岁，快要死了。耶稣去的时候，群众拥挤着他。
43 有一个女人，患了十二年的血漏病，在医生手里花尽了全部养生的（有些抄本无“在医生手里花尽了全部养生的”一句），没有一个能医好她。 44 她从后面挤来，一摸耶稣的衣裳繸子，血就立刻止住。 45 耶稣说：“摸我的是谁？”众人都不承认。彼得说：“主啊，众人都拥挤着你。” 46 耶稣说：“必定有人摸我，因为我觉得有能力从我身上出去。” 47 那女人见不能隐瞒，就战战兢兢地过来，向他俯伏，把摸他的缘故，和怎样立刻得到医治，在众人面前说出来。 48 耶稣对她说：“女儿，你的信使你痊愈了，平安地去吧！”
使女孩复活(I)
49 耶稣还在说话的时候，有人从会堂主管家里来，说：“你的女儿死了，不必再劳动老师了。” 50 耶稣听见就对他说：“不要怕，只要信，她必得痊愈。” 51 到了那家，除了彼得、约翰、雅各和女孩的父母以外，他不准任何人同他进屋里去。 52 众人都在为女孩痛哭哀号，他说：“不要哭！她不是死了，而是睡着了。” 53 他们明知女孩已经死了，就嘲笑他。 54 他进去拉着女孩的手，叫她说：“孩子，起来！” 55 她的灵魂回来了，她就立刻起来。耶稣吩咐给她东西吃。 56 她父母非常惊奇。耶稣嘱咐他们不要把他所作的事告诉人。
Luca 8
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Isus propovăduieşte Evanghelia
8 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El 2 şi mai erau şi nişte(A) femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din(B) care ieşiseră şapte draci, 3 Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.
Pilda semănătorului
4 Când(C) s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta: 5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. 6 O altă parte a căzut pe stâncă şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. 7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o. 8 O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă”. 9 Ucenicii(D) Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta. 10 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca, măcar că(E) văd, să nu vadă, şi, măcar că aud, să nu înţeleagă. 11 Iată ce înţeles are pilda(F) aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. 13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, Îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. 14 Sămânţa care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-L lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere. 15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, Îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare. 16 Nimeni(G), după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. 17 Fiindcă(H) nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină. 18 Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci(I) celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”
Mama şi fraţii lui Isus
19 Mama(J) şi fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. 20 Cineva I-a spus: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă”. 21 Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc”.
Potolirea furtunii
22 Într-una(K) din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac”. Şi au plecat. 23 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă şi erau în primejdie. 24 Au(L) venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim”. Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit, şi s-a făcut linişte. 25 Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?”
Vindecarea unui îndrăcit
26 Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. 27 Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. 28 Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” 29 Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustii. 30 Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. 31 Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în(M) Adânc. 32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. 33 Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat. 34 Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate. 35 Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica. 36 Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. 37 Tot(N) norodul din ţinutul gherghesenilor a(O) rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors. 38 Omul(P) din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: 39 „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu”. El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge
40 La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau. 41 Şi(Q) iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă; 42 pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. 43 Şi(R) era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. 44 Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. 45 Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’” 46 Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere(S) ”. 47 Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât. 48 Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.” 49 Pe(T) când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul”. 50 Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai şi va fi tămăduită”. 51 Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi pe mama fetei. 52 Toţi plângeau şi o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci(U) doarme”. 53 Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise. 54 Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te(V)!” 55 Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. 56 Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus(W) le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
Luke 8
King James Version
8 And it came to pass afterward, that he went throughout every city and village, preaching and shewing the glad tidings of the kingdom of God: and the twelve were with him,
2 And certain women, which had been healed of evil spirits and infirmities, Mary called Magdalene, out of whom went seven devils,
3 And Joanna the wife of Chuza Herod's steward, and Susanna, and many others, which ministered unto him of their substance.
4 And when much people were gathered together, and were come to him out of every city, he spake by a parable:
5 A sower went out to sow his seed: and as he sowed, some fell by the way side; and it was trodden down, and the fowls of the air devoured it.
6 And some fell upon a rock; and as soon as it was sprung up, it withered away, because it lacked moisture.
7 And some fell among thorns; and the thorns sprang up with it, and choked it.
8 And other fell on good ground, and sprang up, and bare fruit an hundredfold. And when he had said these things, he cried, He that hath ears to hear, let him hear.
9 And his disciples asked him, saying, What might this parable be?
10 And he said, Unto you it is given to know the mysteries of the kingdom of God: but to others in parables; that seeing they might not see, and hearing they might not understand.
11 Now the parable is this: The seed is the word of God.
12 Those by the way side are they that hear; then cometh the devil, and taketh away the word out of their hearts, lest they should believe and be saved.
13 They on the rock are they, which, when they hear, receive the word with joy; and these have no root, which for a while believe, and in time of temptation fall away.
14 And that which fell among thorns are they, which, when they have heard, go forth, and are choked with cares and riches and pleasures of this life, and bring no fruit to perfection.
15 But that on the good ground are they, which in an honest and good heart, having heard the word, keep it, and bring forth fruit with patience.
16 No man, when he hath lighted a candle, covereth it with a vessel, or putteth it under a bed; but setteth it on a candlestick, that they which enter in may see the light.
17 For nothing is secret, that shall not be made manifest; neither any thing hid, that shall not be known and come abroad.
18 Take heed therefore how ye hear: for whosoever hath, to him shall be given; and whosoever hath not, from him shall be taken even that which he seemeth to have.
19 Then came to him his mother and his brethren, and could not come at him for the press.
20 And it was told him by certain which said, Thy mother and thy brethren stand without, desiring to see thee.
21 And he answered and said unto them, My mother and my brethren are these which hear the word of God, and do it.
22 Now it came to pass on a certain day, that he went into a ship with his disciples: and he said unto them, Let us go over unto the other side of the lake. And they launched forth.
23 But as they sailed he fell asleep: and there came down a storm of wind on the lake; and they were filled with water, and were in jeopardy.
24 And they came to him, and awoke him, saying, Master, master, we perish. Then he arose, and rebuked the wind and the raging of the water: and they ceased, and there was a calm.
25 And he said unto them, Where is your faith? And they being afraid wondered, saying one to another, What manner of man is this! for he commandeth even the winds and water, and they obey him.
26 And they arrived at the country of the Gadarenes, which is over against Galilee.
27 And when he went forth to land, there met him out of the city a certain man, which had devils long time, and ware no clothes, neither abode in any house, but in the tombs.
28 When he saw Jesus, he cried out, and fell down before him, and with a loud voice said, What have I to do with thee, Jesus, thou Son of God most high? I beseech thee, torment me not.
29 (For he had commanded the unclean spirit to come out of the man. For oftentimes it had caught him: and he was kept bound with chains and in fetters; and he brake the bands, and was driven of the devil into the wilderness.)
30 And Jesus asked him, saying, What is thy name? And he said, Legion: because many devils were entered into him.
31 And they besought him that he would not command them to go out into the deep.
32 And there was there an herd of many swine feeding on the mountain: and they besought him that he would suffer them to enter into them. And he suffered them.
33 Then went the devils out of the man, and entered into the swine: and the herd ran violently down a steep place into the lake, and were choked.
34 When they that fed them saw what was done, they fled, and went and told it in the city and in the country.
35 Then they went out to see what was done; and came to Jesus, and found the man, out of whom the devils were departed, sitting at the feet of Jesus, clothed, and in his right mind: and they were afraid.
36 They also which saw it told them by what means he that was possessed of the devils was healed.
37 Then the whole multitude of the country of the Gadarenes round about besought him to depart from them; for they were taken with great fear: and he went up into the ship, and returned back again.
38 Now the man out of whom the devils were departed besought him that he might be with him: but Jesus sent him away, saying,
39 Return to thine own house, and shew how great things God hath done unto thee. And he went his way, and published throughout the whole city how great things Jesus had done unto him.
40 And it came to pass, that, when Jesus was returned, the people gladly received him: for they were all waiting for him.
41 And, behold, there came a man named Jairus, and he was a ruler of the synagogue: and he fell down at Jesus' feet, and besought him that he would come into his house:
42 For he had one only daughter, about twelve years of age, and she lay a dying. But as he went the people thronged him.
43 And a woman having an issue of blood twelve years, which had spent all her living upon physicians, neither could be healed of any,
44 Came behind him, and touched the border of his garment: and immediately her issue of blood stanched.
45 And Jesus said, Who touched me? When all denied, Peter and they that were with him said, Master, the multitude throng thee and press thee, and sayest thou, Who touched me?
46 And Jesus said, Somebody hath touched me: for I perceive that virtue is gone out of me.
47 And when the woman saw that she was not hid, she came trembling, and falling down before him, she declared unto him before all the people for what cause she had touched him, and how she was healed immediately.
48 And he said unto her, Daughter, be of good comfort: thy faith hath made thee whole; go in peace.
49 While he yet spake, there cometh one from the ruler of the synagogue's house, saying to him, Thy daughter is dead; trouble not the Master.
50 But when Jesus heard it, he answered him, saying, Fear not: believe only, and she shall be made whole.
51 And when he came into the house, he suffered no man to go in, save Peter, and James, and John, and the father and the mother of the maiden.
52 And all wept, and bewailed her: but he said, Weep not; she is not dead, but sleepeth.
53 And they laughed him to scorn, knowing that she was dead.
54 And he put them all out, and took her by the hand, and called, saying, Maid, arise.
55 And her spirit came again, and she arose straightway: and he commanded to give her meat.
56 And her parents were astonished: but he charged them that they should tell no man what was done.
Chinese New Version (CNV). Copyright © 1976, 1992, 1999, 2001, 2005 by Worldwide Bible Society.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
