Spicele de grâu şi Sabatul

6 Într-o^(A) zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau. ² Unii dintre farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce^(B) nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?” ³ Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce^(C) a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că^(D) nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?” ⁵ Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului”.

Omul cu mâna uscată

⁶ În^(E) altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. ⁷ Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. ⁸ Dar El le ştia gândurile şi a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc”. El s-a sculat şi a stat în picioare. ⁹ Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” ¹⁰ Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. ¹¹ Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.

Alegerea celor doisprezece

¹² În^(F) zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. ¹³ Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi^(G) a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume: ¹⁴ pe Simon, pe^(H) care l-a numit şi Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu, ¹⁵ pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul, ¹⁶ pe Iuda, fiul^(I) lui Iacov, şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.

Felurite vindecări

¹⁷ S-a pogorât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş, unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui, şi^(J) o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. ¹⁸ Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi. ¹⁹ Şi tot norodul căuta^(K) să se atingă de El, pentru că din El ieşea^(L) o putere, care-i vindeca pe toţi.

Fericirile

²⁰ Atunci, Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis:

Ferice^(O) de voi, care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! ²² Ferice^(P) de voi, când oamenii vă vor urî, vă^(Q) vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru, ca ceva rău, din pricina Fiului omului! ²³ Bucuraţi-vă^(R) în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa^(S) făceau părinţii lor cu prorocii. ²⁴ Dar^(T) vai de voi, bogaţilor^(U), pentru că voi v-aţi^(V) primit aici mângâierea!

²⁵ Vai^(W) de voi, care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi!

Iubirea vrăjmaşilor

²⁷ Dar^(Z) Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, ²⁸ binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă^(AA) pentru cei ce se poartă rău cu voi. ²⁹ Dacă^(AB) te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă^(AC) îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. ³⁰ Oricui^(AD) îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. ³¹ Ce^(AE) voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. ³² Dacă^(AF) iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. ³³ Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. ³⁴ Şi^(AG)dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. ³⁵ Voi, însă, iubiţi^(AH) pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi^(AI) cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi^(AJ) fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori, şi cu cei răi. ³⁶ Fiţi^(AK) dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.

Paiul şi bârna, pomul şi roada

³⁷ Nu^(AL) judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. ³⁸ Daţi^(AM), şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân^(AN) o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu^(AO) ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” ³⁹ Le-a spus şi pilda următoare: „Oare^(AP) poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? ⁴⁰ Ucenicul nu^(AQ) este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. ⁴¹ De^(AR) ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? ⁴² Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate^(AS) întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. ⁴³ Nu^(AT) este nici un pom bun care să facă roadă rea şi nici un pom rău care să facă roadă bună. ⁴⁴ Căci orice^(AU) pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. ⁴⁵ Omul^(AV) bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din^(AW) prisosul inimii vorbeşte gura.

Casa zidită pe stâncă

⁴⁶ De^(AX) ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu? ⁴⁷ Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice^(AY) om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face. ⁴⁸ Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. ⁴⁹ Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”