Prilejurile de păcătuire

17 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este^(A) cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! ² Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască. ³ Luaţi seama la voi înşivă!

Dacă^(B) fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l^(C)! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! ⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.” ⁵ Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” ⁶ Şi^(D) Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta.

„Robi netrebnici”

⁷ Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă?’ ⁸ Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi^(E) să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?’ ⁹ Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. ¹⁰ Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi^(F) netrebnici; am făcut ce eram datori să facem’.”

Cei zece leproşi

¹¹ Isus mergea^(G) spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea. ¹² Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei^(H) au stat departe, ¹³ şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” ¹⁴ Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă^(I) şi arătaţi-vă preoţilor!”Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. ¹⁵ Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. ¹⁶ S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. ¹⁷ Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? ¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” ¹⁹ Apoi^(J) i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit”.

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu

²⁰ Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. ²¹ Nu^(K) se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia^(L) lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Venirea Fiului omului

²² Şi a zis ucenicilor: „Vor^(M) veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea. ²³ Vi^(N) se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi. ²⁴ Căci^(O), cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa. ²⁵ Dar^(P), mai întâi, trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta. ²⁶ Ce^(Q) s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: ²⁷ mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. ²⁸ Ce^(R)s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, ²⁹ dar^(S), în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua când Se^(T) va arăta Fiul omului. ³¹ În ziua aceea, cine^(U) va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se pogoare să le ia şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. ³² Aduceţi-vă^(V) aminte de nevasta lui Lot. ³³ Oricine^(W) va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi. ³⁴ Vă spun^(X) că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; ³⁵ două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată. ³⁶ Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” ³⁷ Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde^(Y) va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”