Despre păcat, credinţă şi datorie

17 Le-a zis apoi ucenicilor Săi: „Este imposibil să nu vină pricini de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! ² Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să facă pe vreunul din aceşti micuţi^[a] să păcătuiască! ³ Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte^[b], mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! ⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc!», tu să-l ierţi!“

⁵ Apostolii I-au zis Domnului:

– Măreşte-ne credinţa!

⁶ Domnul le-a răspuns:

– Dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!“, iar el v-ar asculta!

⁷ Cine dintre voi care are un sclav ce ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino îndată şi aşază-te să mănânci!“?! ⁸ Nu-i va zice mai degrabă: „Pregăteşte-mi să mănânc şi încinge-te să-mi slujeşti câtă vreme mănânc şi beau eu, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!“?! ⁹ Va trebui el oare să-i fie recunoscător sclavului său pentru că a făcut ceea ce-i poruncise? (Nu cred)^[c]. ¹⁰ Tot aşa şi voi: când faceţi tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte sclavi nevrednici de laudă; am făcut ceea ce eram datori să facem.“

Isus curăţă zece leproşi

¹¹ În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria şi Galileea. ¹² În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece leproşi^[d]. Ei au stat la distanţă ¹³ şi şi-au ridicat glasul zicând:

– Stăpâne Isus, ai milă de noi!

¹⁴ Când i-a văzut, Isus le-a zis:

– Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!^[e]

Şi, în timp ce se duceau, au fost curăţiţi. ¹⁵ Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors slăvindu-L pe Dumnezeu cu glas tare. ¹⁶ El a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean^[f]. ¹⁷ Isus a zis: „Oare nu zece au fost curăţiţi?! Unde sunt ceilalţi nouă? ¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“ ¹⁹ Apoi i-a zis: „Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a vindecat!“

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Fiului Omului

²⁰ Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să fie observată ²¹ şi nici nu se va zice: «Iat-o aici!» sau «Iat-o acolo!», pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul^[g] vostru!“

²² Le-a zis apoi ucenicilor:

– Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea! ²³ Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi! ²⁴ Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)^[h]! ²⁵ Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie. ²⁶ Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului. ²⁷ Oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi. ²⁸ Va fi la fel cum s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, ²⁹ dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi atunci când se va arăta Fiul Omului. ³¹ În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la ce a rămas în urmă! ³² Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot!^{[i] 33} Oricine caută să-şi scape viaţa o va pierde, dar cel care şi-o va pierde o va păstra. ³⁴ Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. ³⁵ Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. ³⁶ (Doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.“)^[j]

³⁷ Ei L-au întrebat:

– Unde, Doamne?

Isus le-a răspuns:

– Unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii!