¹ Veniţi să cântăm cu veselie Domnului
şi să^(A) strigăm de bucurie către Stânca^(B) mântuirii noastre.
² Să mergem înaintea Lui cu laude,
să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
³ Căci^(C) Domnul este un Dumnezeu mare,
este un Împărat mare, mai presus de toţi dumnezeii.
⁴ El ţine în mână adâncimile pământului
şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.
⁵ A Lui este marea^(D), El a făcut-o,
şi mâinile Lui au întocmit uscatul:
⁶ veniţi să ne închinăm şi să ne smerim,
să ne plecăm genunchiul^(E) înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
⁷ Căci El este Dumnezeul nostru
şi noi^(F) suntem poporul păşunei Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O, de aţi asculta azi^(G) glasul Lui! –
⁸ „Nu vă împietriţi inima ca la Meriba^(H),
ca în ziua de la Masa, în pustie,
⁹ unde părinţii^(I) voştri M-au ispitit
şi M-au încercat, măcar că văzuseră^(J) lucrările Mele.
¹⁰ Patruzeci^(K) de ani M-am scârbit de neamul acesta
şi am zis: ‘Este un popor cu inima rătăcită;
ei nu cunosc căile Mele.’
¹¹ De aceea am jurat^(L) în mânia Mea:
‘Nu vor intra în odihna Mea!’ ”