¹ Doamne, Dumnezeul^(A) mântuirii mele!
Zi^(B) şi noapte strig înaintea Ta!
² S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!
Ia aminte la cererile mele,
³ căci mi s-a săturat sufletul de rele
şi^(C) mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.
⁴ Sunt pus în rândul^(D) celor ce se pogoară în groapă,
sunt^(E) ca un om care nu mai are putere.
⁵ Stau întins printre cei morţi,
ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt,
de care nu-Ţi mai aduci aminte
şi care sunt despărţiţi de^(F) mâna Ta.
⁶ M-ai aruncat în groapa cea mai de jos,
în întuneric, în adâncuri.
⁷ Mânia Ta mă apasă
şi mă năpădeşti cu^(G) toate valurile Tale.
⁸ Ai îndepărtat^(H) de la mine pe toţi prietenii mei,
m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei;
sunt închis^(I) şi nu pot să ies.
⁹ Mi se topesc ochii^(J) de suferinţă;
în toate zilele Te chem^(K), Doamne,
şi-mi întind^(L) mâinile spre Tine!
¹⁰ Oare^(M) pentru morţi faci Tu minuni?
Sau se scoală morţii să Te laude?
¹¹ Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt
şi de credincioşia Ta în Adânc?
¹² Sunt cunoscute^(N) minunile Tale în întuneric
şi^(O) dreptatea Ta în ţara uitării?
¹³ Doamne, eu Îţi cer ajutorul
şi^(P) dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
¹⁴ Pentru ce^(Q), Doamne, lepezi sufletul meu?
Pentru ce îmi ascunzi^(R) Faţa Ta?
¹⁵ Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor,
sunt cuprins^(S) de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.
¹⁶ Mânia Ta trece peste mine,
spaimele Tale mă nimicesc de tot.
¹⁷ Ele mă^(T) înconjoară toată ziua, ca nişte ape,
mă înfăşoară toate deodată.
¹⁸ Ai depărtat^(U) de la mine pe prieteni şi tovarăşi,
şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.