¹ Dumnezeu stă^(A) în adunarea lui Dumnezeu;
El judecă în mijlocul dumnezeilor^(B).
² „Până când veţi judeca strâmb
şi veţi căuta^(C) la faţa celor răi?
³ Faceţi dreptate celui^(D) slab şi orfanului,
daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
⁴ scăpaţi^(E) pe cel nevoiaş şi lipsit –
izbăviţi-i din mâna celor răi.”
⁵ Dar ei nu^(F) vor să ştie de nimic, nu pricep nimic,
ci umblă în întuneric,
de aceea se clatină toate^(G) temeliile pământului.
⁶ Eu am zis^(H): „Sunteţi dumnezei,
toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.
⁷ Însă veţi^(I) muri ca nişte oameni,
veţi cădea ca un domnitor oarecare.”
⁸ Scoală-Te^(J), Dumnezeule, şi judecă pământul!
Căci^(K) toate neamurile sunt ale Tale.