¹ Doamne, către Tine strig. Stânca mea!
Nu^(A) rămâne surd la glasul meu,
ca^(B) nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi,
să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.
² Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine,
şi când^(C) îmi ridic mâinile spre^(D) locaşul Tău cel Sfânt.
³ Nu^(E) mă lua de pe pământ împreună cu cei răi
şi cu oamenii nelegiuiţi,
care^(F) vorbesc de pace aproapelui lor
şi, când colo, au răutate în inimă.
⁴ Răsplăteşte-le^(G) după lucrările lor
şi după răutatea faptelor lor,
răsplăteşte-le după lucrarea mâinilor lor!
Dă-le plata care li se cuvine!
⁵ Căci ei^(H) nu iau aminte la lucrările Domnului,
la lucrarea mâinilor Lui.
Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!
⁶ Binecuvântat să fie Domnul,
căci ascultă glasul rugăciunilor mele!
⁷ Domnul este tăria^(I) mea şi scutul meu;
în El mi se^(J) încrede inima şi sunt ajutat.
De aceea îmi este plină de veselie inima
şi-L laud prin cântările mele.
⁸ Domnul este tăria poporului Său,
El este Stânca^(K) izbăvitoare a unsului Său.
⁹ Mântuieşte, Doamne, poporul Tău
şi binecuvântează moştenirea^(L) Ta!
Fii păstorul şi^(M) sprijinitorul lor în veci.