¹ Domnul este lumina^(A) şi mântuirea^(B) mea.
De cine să mă tem?
Domnul^(C) este sprijinitorul vieţii mele.
De cine să-mi fie frică?
² Când înaintează cei răi împotriva mea,
ca^(D) să-mi mănânce carnea,
tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei –
se clatină şi cad.
³ Chiar o oştire de^(E) ar tăbărî împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme.
Chiar război de s-ar ridica împotriva mea,
tot plin de încredere aş fi.
⁴ Un^(F) lucru cer de la Domnul
şi-l doresc fierbinte:
aş vrea să locuiesc^(G) toată viaţa mea în Casa Domnului,
ca să privesc frumuseţea^(H) Domnului
şi să mă minunez de Templul Lui.
⁵ Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în^(I) ziua necazului,
mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui
şi mă va înălţa pe^(J) o stâncă.
⁶ Iată că mi se şi înalţă capul^(K) peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară:
voi aduce jertfe în cortul Lui,
în sunetul trâmbiţei,
voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
⁷ Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem:
ai milă de mine şi ascultă-mă!
⁸ Inima îmi zice din partea Ta: „Caută^(L) Faţa Mea!”
Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
⁹ Nu-mi^(M) ascunde Faţa Ta,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa,
nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
¹⁰ Căci^(N) tatăl meu şi mama mea mă părăsesc,
dar Domnul mă primeşte.
¹¹ Învaţă-mă^(O), Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă
din pricina vrăjmaşilor mei.
¹² Nu^(P) mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei!
Căci împotriva mea se ridică nişte martori^(Q) mincinoşi
şi nişte oameni care nu suflă^(R) decât asuprire.
¹³ O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului
pe^(S) pământul celor vii!…
¹⁴ Nădăjduieşte^(T) în Domnul!
Fii tare, îmbărbătează-ţi inima
şi nădăjduieşte în Domnul!