¹ Dumnezeule^(A)! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit
şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile^(B) mele?
² Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi;
strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
³ Totuşi Tu eşti Cel Sfânt
şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor^(C) lui Israel.
⁴ În Tine se încredeau părinţii noştri;
se încredeau, şi-i izbăveai.
⁵ Strigau către Tine, şi erau scăpaţi;
se încredeau în Tine^(D) şi nu rămâneau de ruşine.
⁶ Dar eu sunt vierme^(E), nu om,
am ajuns de ocara oamenilor^(F) şi dispreţuit de popor.
⁷ Toţi cei ce mă văd^(G) îşi bat joc de mine,
îşi deschid gura, dau din cap^(H) şi zic:
⁸ „S-a încrezut^(I) în Domnul! Să-l mântuiască^(J) Domnul,
să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
⁹ Da, Tu m-ai^(K) scos din pântecele mamei,
m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
¹⁰ de când eram la sânul^(L) mamei am fost sub paza Ta,
din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
¹¹ Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul
şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
¹² O mulţime^(M) de tauri sunt împrejurul meu,
nişte tauri din Basan mă înconjoară.
¹³ Îşi deschid^(N) gura împotriva mea,
ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
¹⁴ Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele^(O) mi se despart;
mi s-a făcut inima^(P) ca ceara
şi se topeşte înăuntrul meu.
¹⁵ Mi se usucă puterea^(Q) ca lutul
şi mi se lipeşte^(R) limba de cerul gurii;
m-ai adus în ţărâna morţii.
¹⁶ Căci nişte câini mă înconjoară^(S),
o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu,
mi-au străpuns^(T) mâinile şi picioarele;
¹⁷ toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei însă pândesc^(U) şi mă privesc;
¹⁸ îşi împart^(V) hainele mele între ei
şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
¹⁹ Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!
Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
²⁰ Scapă-mi sufletul de sabie
şi viaţa^(W) din ghearele câinilor^(X)!
²¹ Scapă-mă^(Y) din gura leului
şi scoate-mă^(Z) din coarnele bivolului!
²² Voi vesti^(AA) Numele Tău fraţilor^(AB) mei
şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
²³ Cei ce^(AC) vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L!
Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
²⁴ Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit
şi nu-Şi ascunde Faţa de el,
ci^(AD) îl ascultă când strigă către El.
²⁵ În adunarea cea mare, Tu^(AE) vei fi pricina laudelor mele
şi-mi voi împlini juruinţele^(AF) în faţa celor ce se tem de Tine.
²⁶ Cei săraci^(AG) vor mânca şi se vor sătura,
cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Veselă să vă fie inima^(AH) pe vecie!
²⁷ Toate^(AI) marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul;
toate familiile neamurilor^(AJ) se vor închina înaintea Ta.
²⁸ Căci^(AK) a Domnului este Împărăţia:
El stăpâneşte peste neamuri.
²⁹ Toţi cei puternici^(AL) de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei;
înaintea Lui se vor pleca toţi^(AM) cei ce se pogoară în ţărână,
cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
³⁰ O sămânţă de oameni Îi va sluji
şi se va vorbi^(AN) despre Domnul către cei ce vor veni^(AO) după ei.
³¹ Aceştia vor veni^(AP) şi vor vesti dreptatea Lui,
vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.