¹ Cerurile^(A) spun slava lui Dumnezeu,
şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
² O zi istoriseşte alteia acest lucru,
o noapte dă de ştire alteia despre el.
³ Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,
al căror sunet să fie auzit,
⁴ dar răsunetul lor străbate tot^(B) pământul
şi glasul lor merge până la marginile lumii.
În ceruri, El a întins un cort soarelui.
⁵ Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,
se aruncă în drumul lui cu bucuria^(C) unui viteaz:
⁶ răsare la un capăt al cerurilor
şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt;
nimic nu se ascunde de căldura lui.
⁷ Legea Domnului este desăvârşită^(D) şi înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
⁸ Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima;
poruncile Domnului sunt curate^(E) şi luminează^(F) ochii.
⁹ Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie;
judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
¹⁰ Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât^(G) mult aur curat;
sunt mai dulci^(H) decât mierea, decât picurul din faguri.
¹¹ Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele;
pentru cine le păzeşte^(I), răsplata este mare.
¹² Cine îşi cunoaşte^(J) greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile^(K) pe care nu le cunosc^(L)!
¹³ Păzeşte^(M) de asemenea, pe robul Tău de mândrie,
ca să^(N) nu stăpânească ea peste mine!
Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
¹⁴ Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele^(O) gurii mele
şi cugetele inimii mele,
Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu^(P)!