¹ Nu nouă, Doamne, nu nouă,
    ci Numelui Tău să-i fie adusă slava,
        pentru îndurarea şi credincioşia Ta!
² Pentru ce să zică neamurile:
    „Unde le este Dumnezeul?“
³ Dumnezeul nostru însă este în ceruri
    şi face tot ce vrea.
⁴ Idolii lor sunt din argint şi din aur,
    sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
⁵ Ei au gură, dar nu vorbesc,
    au ochi, dar nu văd,
⁶ au urechi, dar nu aud,
    au nas, dar nu pot mirosi,
⁷ au mâini, dar nu pot pipăi,
    au picioare, dar nu pot umbla cu ele,
        iar din gâtlej nu pot scoate nici un sunet.
⁸ Ca ei sunt cei care-i fac
    şi toţi cei care se încred în ei.

⁹ Israele, încrede-te în Domnul –
    El este ajutorul şi scutul lui!
¹⁰ Casă a lui Aaron, încrede-te în Domnul –
    El este ajutorul şi scutul lui!
¹¹ Cei temători de Domnul, încredeţi-vă în Domnul –
    El este ajutorul şi scutul lor!

¹² Domnul Îşi aduce aminte de noi şi dă binecuvântare:
    El binecuvântează casa lui Israel,
        binecuvântează casa lui Aaron,
¹³ îi binecuvântează pe cei ce se tem de Domnul,
    de la cei mici până la cei mari.

¹⁴ Să vă înmulţească Domnul,
    pe voi şi pe fiii voştri!
¹⁵ Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,
    Creatorul cerurilor şi al pământului.

¹⁶ Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
    dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
¹⁷ Nu morţii Îi dau laudă Domnului,
    nici cei care s-au pogorât în tăcere,
¹⁸ ci noi Îl vom binecuvânta pe Domnul,
    de acum şi până în veci.

Lăudaţi-L pe Domnul!