¹ Pentru ce stai aşa de departe, Doamne?
Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
² Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi
şi ei cad^(A) jertfă curselor urzite de el.
³ Căci cel rău se făleşte^(B) cu pofta lui,
iar răpitorul^(C) batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
⁴ Cel rău zice cu trufie: „Nu^(D) pedepseşte Domnul!
Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile^(E) lui.
⁵ Treburile îi merg bine în orice vreme;
judecăţile^(F) Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,
şi suflă cu dispreţ^(G) împotriva tuturor potrivnicilor lui.
⁶ El zice^(H) în inima lui: „Nu mă clatin,
în veci^(I) sunt scutit de nenorocire!”
⁷ Gura^(J) îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri
şi sub limbă^(K) are răutate şi fărădelege^(L).
⁸ Stă la pândă lângă sate
şi ucide pe cel nevinovat în locuri^(M) dosnice;
ochii lui pândesc^(N) pe cel nenorocit.
⁹ Stă^(O) la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină;
stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.
Îl prinde şi-l trage în laţul lui;
¹⁰ se îndoaie, se pleacă
şi-i cad săracii în gheare!
¹¹ El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!
Îşi ascunde^(P) Faţa şi în veac nu va vedea!”
¹² Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică^(Q) mâna!
Nu uita pe cei nenorociţi!
¹³ Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?
Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
¹⁴ Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor.
În nădejdea Ta se lasă^(R) cel nenorocit
şi Tu vii în ajutor orfanului^(S).
¹⁵ Zdrobeşte^(T) braţul celui rău,
pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
¹⁶ Domnul^(U) este Împărat în veci de veci;
neamurile sunt nimicite din ţara Lui.
¹⁷ Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!
Le întăreşti^(V) inima, Îţi pleci urechea spre ei,
¹⁸ ca să faci^(W) dreptate orfanului şi celui asuprit
şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.