15 Domnul mi-a zis: „Chiar^(A) dacă Moise^(B) şi^(C) Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se! ² Şi dacă-ţi vor zice: ‘Unde să ne ducem?’ să le răspunzi: Aşa vorbeşte Domnul: ‘La moarte^(D) cei sortiţi la moarte, la sabie cei sortiţi sabiei, la foamete cei sortiţi foametei, la robie cei sortiţi robiei!’ ³ Căci voi trimite^(E) împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia ca să-i ucidă, câinii ca să-i sfâşie, păsările^(F) cerului şi fiarele pământului ca să-i mănânce şi să-i nimicească. ⁴ Îi voi face de pomină^(G) pentru toate împărăţiile pământului din pricina lui Manase^(H), fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el în Ierusalim. ⁵ Căci cine^(I) să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?” ⁶ „M-ai^(J) părăsit, zice Domnul, ai dat^(K) înapoi, de aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te nimicesc: sunt sătul^(L) de milă. ⁷ Îi vântur cu lopata la porţile ţării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au^(M) abătut de la căile lor. ⁸ Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua nămiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul şi groaza. ⁹ Cea^(N) care născuse şapte fii tânjeşte, îşi dă sufletul; soarele ei apune^(O) când este încă ziuă: este roşie, acoperită de ruşine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă sabiei înaintea vrăjmaşilor lor”, zice Domnul. ¹⁰ „Vai de mine^(P), mamă, că m-ai născut pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuşi toţi mă blestemă!” ¹¹ Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaş^(Q) să te roage la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz! ¹² Poate fierul să frângă fierul de la miazănoapte şi arama? ¹³ Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire^(R) din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău. ¹⁴ Te voi duce rob la vrăjmaşul tău, într-o ţară^(S) pe care n-o cunoşti, căci focul mâniei^(T) Mele s-a aprins şi arde peste voi!” ¹⁵ „Tu ştii tot^(U), Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă^(V) pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândeşte-Te că sufăr ocara^(W) din pricina Ta! ¹⁶ Când am primit cuvintele Tale, le-am^(X) înghiţit; cuvintele^(Y) Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! ¹⁷ N-am şezut în adunarea^(Z) celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umpluseşi de mânie. ¹⁸ Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa^(AA) mea? Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca^(AB) un izvor înşelător, ca o apă^(AC) care seacă?” ¹⁹ De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi^(AD) iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea^(AE) Mea; dacă vei despărţi^(AF) ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! ²⁰ Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare^(AG) de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu^(AH) te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul. ²¹ Te voi izbăvi din mâna celor răi şi te voi scăpa din mâna asupritorilor.”