Femeia prinsă în preacurvie

8 Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. ² Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa. ³ Atunci, cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului ⁴ şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. ⁵ Moise^(A), în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” ⁶ Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ. ⁷ Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine^(B) dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. ⁸ Apoi, S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ. ⁹ Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi^(C) de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. ¹⁰ Atunci, S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” ¹¹ „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici^(D) Eu nu te osândesc. Du-te şi să^(E) nu mai păcătuieşti.”)

Isus, Lumina lumii

¹² Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu^(F) sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”. ¹³ La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu^(G) mărturiseşti despre Tine Însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată”. ¹⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi^(H) nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc. ¹⁵ Voi^(I) judecaţi după înfăţişare; Eu^(J) nu judec pe nimeni. ¹⁶ Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu^(K) sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. ¹⁷ În^(L) Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: ¹⁸ deci despre Mine Însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte^(M) şi Tatăl, care M-a trimis.” ¹⁹ Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi^(N) nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă^(O) M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” ²⁰ Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria^(P); şi nimeni^(Q) n-a pus mâna pe El, pentru că încă^(R) nu-I sosise ceasul. ²¹ Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă^(S) veţi căuta şi veţi^(T) muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”. ²² Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!’ ” ²³ „Voi^(U) sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi^(V) sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. ²⁴ De aceea^(W) v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci^(X), dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” ²⁵ „Cine eşti Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. ²⁶ Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi, dar Cel ce^(Y) M-a trimis este adevărat, şi Eu^(Z), ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” ²⁷ Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. ²⁸ Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa^(AA) pe Fiul omului, atunci^(AB) veţi cunoaşte că^(AC) Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum^(AD) M-a învăţat Tatăl Meu. ²⁹ Cel^(AE) ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl^(AF) nu M-a lăsat singur, pentru că^(AG) totdeauna fac ce-I este plăcut.”

Adevărata slobozenie

³⁰ Pe când vorbea Isus astfel, mulţi^(AH) au crezut în El. ³¹ Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; ³² veţi cunoaşte adevărul^(AI), şi adevărul vă va face slobozi”. ³³ Ei I-au răspuns: „Noi^(AJ) suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?” ³⁴ „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine^(AK) trăieşte în păcat este rob al păcatului. ³⁵ Şi robul^(AL) nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. ³⁶ Deci, dacă^(AM) Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. ³⁷ Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi^(AN) să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. ³⁸ Eu^(AO) spun ce am văzut la Tatăl Meu şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” ³⁹ „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam^(AP)”. Isus le-a zis: „Dacă^(AQ) aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.” ⁴⁰ Dar^(AR) acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe^(AS) care l-am auzit de la Dumnezeu. „Aşa ceva Avraam n-a făcut. ⁴¹ Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un^(AT) singur Tată: pe Dumnezeu”. ⁴² Isus le-a zis: „Dacă^(AU) ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci^(AV) Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am^(AW) venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. ⁴³ Pentru^(AX) ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. ⁴⁴ Voi^(AY) aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu^(AZ) stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. ⁴⁵ Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. ⁴⁶ Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? ⁴⁷ Cine^(BA) este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

Isus este înainte de Avraam

⁴⁸ Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai^(BB) drac?” ⁴⁹ „N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi. ⁵⁰ Eu^(BC) nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă. ⁵¹ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă^(BD) păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” ⁵² „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam^(BE) a murit, prorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ‘Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea’ ”. ⁵³ „Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?” ⁵⁴ Isus a răspuns: „Dacă^(BF) Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl^(BG) Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, ⁵⁵ şi totuşi nu-L^(BH) cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine şi, dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. ⁵⁶ Tatăl vostru Avraam a^(BI) săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a^(BJ) văzut-o şi s-a bucurat.” ⁵⁷ „N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam?!” ⁵⁸ Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt^(BK) Eu.” ⁵⁹ La auzul acestor vorbe, au^(BL) luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând^(BM) prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.