Înmulţirea pâinilor

6 După aceea^(A), Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. ² O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. ³ Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. ⁴ Paştele, praznicul iudeilor, erau^(B) aproape. ⁵ Isus^(C) Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” ⁶ Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. ⁷ Filip i-a răspuns: „Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu^(D) două sute de lei^[a], n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele”. ⁸ Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: ⁹ „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar^(E) ce sunt acestea la atâţia?” ¹⁰ Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos”. În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. ¹² După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”. ¹³ Le-au adunat, deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. ¹⁴ Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul^(F) cel aşteptat în lume”. ¹⁵ Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

Isus umblă pe mare

¹⁶ Când^(G) s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. ¹⁷ S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei. ¹⁸ Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată. ¹⁹ După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat. ²⁰ Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” ²¹ Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

Pâinea vieţii

²² Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. ²³ A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. ²⁴ Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. ²⁵ Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” ²⁶ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. ²⁷ Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru^(H) mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe^(I) El L-a însemnat cu pecetea Lui.” ²⁸ Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” ²⁹ Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta^(J): să credeţi în Acela pe care L-a trimis El”. ³⁰ „Ce^(K) semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? ³¹ Părinţii^(L) noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine^(M) din cer’.” ³² Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, ³³ căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa”. ³⁴ „Doamne^(N)”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine”. ³⁵ Isus le-a zis: „Eu^(O) sunt Pâinea vieţii. Cine^(P) vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. ³⁶ Dar^(Q) v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi. ³⁷ Tot^(R) ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe^(S) cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, ³⁸ căci M-am pogorât din cer ca să fac nu^(T) voia Mea, ci^(U) voia Celui ce M-a trimis. ³⁹ Şi voia Celui ce M-a trimis este să^(V) nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. ⁴⁰ Voia Tatălui meu este ca^(W) oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” ⁴¹ Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a pogorât din cer”. ⁴² Şi ziceau: „Oare^(X) nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am pogorât din cer’?” ⁴³ Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. ⁴⁴ Nimeni^(Y) nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. ⁴⁵ În^(Z) proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu’. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine. ⁴⁶ Nu^(AA) că cineva a văzut pe Tatăl, afară de^(AB) Acela care vine de la Dumnezeu, da, Acela a văzut pe Tatăl. ⁴⁷ Adevărat, adevărat vă spun că cine^(AC) crede în Mine are viaţa veşnică. ⁴⁸ Eu^(AD) sunt Pâinea vieţii. ⁴⁹ Părinţii^(AE) voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. ⁵⁰ Pâinea^(AF) care se pogoară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. ⁵¹ Eu sunt Pâinea^(AG) vie, care^(AH) s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac, şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” ⁵² La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau^(AI) între ei şi ziceau: „Cum^(AJ) poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” ⁵³ Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi^(AK) trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. ⁵⁴ Cine^(AL) mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. ⁵⁵ Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. ⁵⁶ Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne^(AM) în Mine, şi Eu rămân în el. ⁵⁷ După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. ⁵⁸ Astfel^(AN) este pâinea care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” ⁵⁹ Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru

⁶⁰ Mulţi^(AO) din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” ⁶¹ Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? ⁶² Dar^(AP) dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… ⁶³ Duhul^(AQ) este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. ⁶⁴ Dar sunt^(AR) unii din voi care nu cred.” Căci Isus^(AS) ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă. ⁶⁵ Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am^(AT) spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu”. ⁶⁶ Din^(AU) clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. ⁶⁷ Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” ⁶⁸ „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele^(AV) vieţii veşnice. ⁶⁹ Şi^(AW) noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” ⁷⁰ Isus le-a răspuns: „Nu^(AX) v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul^(AY) din voi este un drac.” ⁷¹ Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.