Passage Resources Hebrew/Greek Your Content
Previous Next
Add parallel Print Page Options
Close ASV

John 6
American Standard Version

6 After these things Jesus went away to the other side of the sea of Galilee, which is the sea of Tiberias. 2 And a great multitude followed him, because they beheld the signs which he did on them that were sick. 3 And Jesus went up into the mountain, and there he sat with his disciples. 4 Now the passover, the feast of the Jews, was at hand. 5 Jesus therefore lifting up his eyes, and seeing that a great multitude cometh unto him, saith unto Philip, Whence are we to buy [a]bread, that these may eat? 6 And this he said to prove him: for he himself knew what he would do. 7 Philip answered him, Two hundred [b]shillings’ worth of [c]bread is not sufficient for them, that every one may take a little. 8 One of his disciples, Andrew, Simon Peter’s brother, saith unto him, 9 There is a lad here, who hath five barley loaves, and two fishes: but what are these among so many? 10 Jesus said, Make the people sit down. Now there was much grass in the place. So the men sat down, in number about five thousand. 11 Jesus therefore took the loaves; and having given thanks, he distributed to them that were set down; likewise also of the fishes as much as they would. 12 And when they were filled, he saith unto his disciples, Gather up the broken pieces which remain over, that nothing be lost. 13 So they gathered them up, and filled twelve baskets with broken pieces from the five barley loaves, which remained over unto them that had eaten. 14 When therefore the people saw the [d]sign which he did, they said, This is of a truth the prophet that cometh into the world.

15 Jesus therefore perceiving that they were about to come and take him by force, to make him king, withdrew again into the mountain himself alone.

16 And when evening came, his disciples went down unto the sea; 17 and they entered into a boat, and were going over the sea unto Capernaum. And it was now dark, and Jesus had not yet come to them. 18 And the sea was rising by reason of a great wind that blew. 19 When therefore they had rowed about five and twenty or thirty furlongs, they behold Jesus walking on the sea, and drawing nigh unto the boat: and they were afraid. 20 But he saith unto them, It is I; be not afraid. 21 They were willing therefore to receive him into the boat: and straightway the boat was at the land whither they were going.

22 On the morrow the multitude that stood on the other side of the sea saw that there was no other [e]boat there, save one, and that Jesus entered not with his disciples into the boat, but that his disciples went away alone 23 (howbeit there came [f]boats from Tiberias nigh unto the place where they ate the bread after the Lord had given thanks): 24 when the multitude therefore saw that Jesus was not there, neither his disciples, they themselves got into the [g]boats, and came to Capernaum, seeking Jesus. 25 And when they found him on the other side of the sea, they said unto him, Rabbi, when camest thou hither? 26 Jesus answered them and said, Verily, verily, I say unto you, Ye seek me, not because ye saw signs, but because ye ate of the loaves, and were filled. 27 Work not for the food which perisheth, but for the food which abideth unto eternal life, which the Son of man shall give unto you: for him the Father, even God, hath sealed. 28 They said therefore unto him, What must we do, that we may work the works of God? 29 Jesus answered and said unto them, This is the work of God, that ye believe on him whom [h]he hath sent. 30 They said therefore unto him, What then doest thou for a sign, that we may see, and believe thee? what workest thou? 31 Our fathers ate the manna in the wilderness; as it is written, He [i]gave them bread out of heaven to eat. 32 Jesus therefore said unto them, Verily, verily, I say unto you, It was not Moses that gave you the bread out of heaven; but my Father giveth you the true bread out of heaven. 33 For the bread of God is that which cometh down out of heaven, and giveth life unto the world. 34 They said therefore unto him, Lord, evermore give us this bread. 35 Jesus said unto them, I am the bread of life: he that cometh to me shall not hunger, and he that believeth on me shall never thirst. 36 But I said unto you, that ye have seen me, and yet believe not. 37 All that which the Father giveth me shall come unto me; and him that cometh to me I will in no wise cast out. 38 For I am come down from heaven, not to do mine own will, but the will of him that sent me. 39 And this is the will of him that sent me, that of all that which he hath given me I should lose nothing, but should raise it up at the last day. 40 For this is the will of my Father, that every one that beholdeth the Son, and believeth on him, should have eternal life; and [j]I will raise him up at the last day.

41 The Jews therefore murmured concerning him, because he said, I am the bread which came down out of heaven. 42 And they said, Is not this Jesus, the son of Joseph, whose father and mother we know? how doth he now say, I am come down out of heaven? 43 Jesus answered and said unto them, Murmur not among yourselves. 44 No man can come to me, except the Father that sent me draw him: and I will raise him up in the last day. 45 It is written in the prophets, [k]And they shall all be taught of God. Every one that hath heard from the Father, and hath learned, cometh unto me. 46 Not that any man hath seen the Father, save he that is from God, he hath seen the Father. 47 Verily, verily, I say unto you, He that believeth hath eternal life. 48 I am the bread of life. 49 Your fathers ate the manna in the wilderness, and they died. 50 This is the bread which cometh down out of heaven, that a man may eat thereof, and not die. 51 I am the living bread which came down out of heaven: if any man eat of this bread, he shall live for ever: yea and the bread which I will give is my flesh, for the life of the world.

52 The Jews therefore strove one with another, saying, How can this man give us his flesh to eat? 53 Jesus therefore said unto them, Verily, verily, I say unto you, Except ye eat the flesh of the Son of man and drink his blood, ye have not life in yourselves. 54 He that eateth my flesh and drinketh my blood hath eternal life; and I will raise him up at the last day. 55 For my flesh is [l]meat indeed, and my blood is [m]drink indeed. 56 He that eateth my flesh and drinketh my blood abideth in me, and I in him. 57 As the living Father sent me, and I live because of the Father; so he that eateth me, he also shall live because of me. 58 This is the bread which came down out of heaven: not as the fathers ate, and died; he that eateth this bread shall live for ever. 59 These things said he in [n]the synagogue, as he taught in Capernaum.

60 Many therefore of his disciples, when they heard this, said, This is a hard saying; who can hear [o]it? 61 But Jesus knowing in himself that his disciples murmured at this, said unto them, Doth this cause you to stumble? 62 What then if ye should behold the Son of man ascending where he was before? 63 It is the spirit that giveth life; the flesh profiteth nothing: the words that I have spoken unto you are spirit, and are life. 64 But there are some of you that believe not. For Jesus knew from the beginning who they were that believed not, and who it was that should [p]betray him. 65 And he said, For this cause have I said unto you, that no man can come unto me, except it be given unto him of the Father.

66 Upon this many of his disciples went back, and walked no more with him. 67 Jesus said therefore unto the twelve, Would ye also go away? 68 Simon Peter answered him, Lord, to whom shall we go? thou [q]hast the words of eternal life. 69 And we have believed and know that thou art the Holy One of God. 70 Jesus answered them, Did not I choose you the twelve, and one of you is a devil? 71 Now he spake of Judas the son of Simon Iscariot, for he it was that should [r]betray him, being one of the twelve.

Footnotes

  1. John 6:5 Greek loaves.
  2. John 6:7 The word in the Greek denotes a coin worth about eight pence halfpenny, or nearly seventeen cents.
  3. John 6:7 Greek loaves.
  4. John 6:14 Some ancient authorities read signs.
  5. John 6:22 Greek little boat.
  6. John 6:23 Greek little boats.
  7. John 6:24 Greek little boats.
  8. John 6:29 Or, he sent
  9. John 6:31 Neh. 9:15; Ex. 16:4, 15; Ps. 78:24; 105:40.
  10. John 6:40 Or, that I should raise him up
  11. John 6:45 Isa. 54:13; (Jer. 31:34?).
  12. John 6:55 Greek true meat.
  13. John 6:55 Greek true drink.
  14. John 6:59 Or, a synagogue
  15. John 6:60 Or, him
  16. John 6:64 Or, deliver him up
  17. John 6:68 Or, hast words
  18. John 6:71 Or, deliver him up
Listen to Ioan 6
Close NTLR

Ioan 6
Nouă Traducere În Limba Română

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

6 După aceea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileii, adică Marea Tiberiadei[a]. 2 O mare mulţime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3 Isus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu ucenicii Lui. 4 Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5 Când Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că vine la El o mare mulţime, l-a întrebat pe Filip:

– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?

6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, însă El ştia ce urmează să facă. 7 Filip I-a răspuns:

– Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de denari[b] n-ar fi de ajuns ca fiecare să primească măcar câte puţin!

8 Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

9 – Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?!

10 Isus a zis:

– Puneţi oamenii să se aşeze!

În locul acela era multă iarbă. Aşa că bărbaţii[c] s-au aşezat; ei erau în număr de aproape cinci mii. 11 Isus a luat pâinile, a adus mulţumiri şi le-a împărţit celor ce se aşezaseră. De asemenea, le-a dat şi din peşti, cât au vrut. 12 Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi:

– Adunaţi firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic!

13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.

14 Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul[d] Care urma să vină în lume!“ 15 Atunci Isus, ştiind că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.

Isus umblă pe apă

16 Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17 s-au urcat într-o barcă şi s-au dus înspre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei, 18 iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19 După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii[e], L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă şi li s-a făcut frică. 20 El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!“ 21 Atunci ei au fost gata să-L ia în barcă. Şi barca a ajuns imediat la ţărmul spre care se îndreptau.

Isus, Pâinea vieţii

22 În ziua următoare, mulţimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă şi că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci că ucenicii plecaseră singuri. 23 De asemenea, şi alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulţumiri. 24 Când mulţimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înşişi în bărci şi s-au dus la Capernaum, în căutarea lui Isus.

25 Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:

– Rabbi[f], când ai venit aici?

26 Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat! 27 Lucraţi nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea!

28 Atunci ei L-au întrebat:

– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?

29 Isus le-a răspuns:

– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe Care L-a trimis El!

30 Prin urmare, ei L-au întrebat:

– Şi ce semn faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31 Strămoşii noştri au mâncat mană în pustie, aşa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.“[g]

32 Atunci Isus le-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer! 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă.

34 Ei I-au zis:

– Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!

35 Isus le-a răspuns:

– Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! 36 Dar v-am spus că M-aţi văzut, şi tot nu credeţi! 37 Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni niciodată afară. 38 Căci am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis. 39 Şi voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de pe urmă. 40 Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.

41 Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.“ 42 Ei ziceau: „Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată şi mamă îi cunoaştem?! Aşadar, cum de spune acum: «Am coborât din cer»?!“ 43 Isus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi! 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.»[h] Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine. 46 Nu că cineva L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede (în Mine)[i] are viaţă veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Strămoşii voştri au mâncat mană în pustie şi totuşi au murit. 50 Pâinea care coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. 51 Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta va trăi în veac. Şi pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu.“

52 Atunci iudeii au început să se certe unii cu alţii şi să zică: „Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!“ 53 Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă! 54 Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55 Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56 Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57 Aşa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58 Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o strămoşii voştri, care totuşi au murit: cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac!“ 59 Aceste lucruri le-a spus în timp ce dădea învăţătură în sinagogă[j], în Capernaum.

Mulţi ucenici Îl părăsesc pe Isus

60 Auzind acestea, mulţi din ucenicii Lui au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?!“ 61 Dar Isus, ştiind în Sine Însuşi că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Vorbirea aceasta vă face să vă poticniţi?! 62 Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului înălţându-Se acolo unde era mai înainte?! 63 Duhul este Cel Ce dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh[k] şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.“ Căci Isus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel ce urma să-L trădeze. 65 Apoi a zis: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă i-a fost dat de către Tatăl.“

66 Din această cauză[l] mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El. 67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece:

– Nu vreţi să plecaţi şi voi?

68 Simon Petru I-a răspuns:

– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!

70 Isus le-a zis:

– Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul dintre voi este un diavol[m].

71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deşi era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.

Footnotes

  1. Ioan 6:1 Marea (sau Lacul) Galileii era cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei
  2. Ioan 6:7 Un denar era plata obişnuită pentru o zi de muncă (soldaţii romani primeau, de asemenea, un denar pe zi); deci, câştigul pentru 8 luni de zile, luând în calcul Sabatele şi sărbătorile
  3. Ioan 6:10 Vezi Mt. 14:21
  4. Ioan 6:14 Vezi Deut. 18:15
  5. Ioan 6:19 O stadie (gr.: stadion) măsura aproximativ 185 m; 25-30 stadii erau aproximativ 4,6 km-5,5 km
  6. Ioan 6:25 Vezi nota de la 1:38
  7. Ioan 6:31 Un citat din Ps. 78:24; vezi şi Ex. 16:4; Neem. 9:15
  8. Ioan 6:45 Vezi Is. 54:13
  9. Ioan 6:47 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
  10. Ioan 6:59 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunităţii, loc public de rugăciune, de închinare şi de citire a Scripturilor, acolo unde existau cel puţin zece bărbaţi. Ca instituţie, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după 586 î.Cr.); peste tot în carte
  11. Ioan 6:63 Sau: Duh
  12. Ioan 6:66 Sau: Din acel moment
  13. Ioan 6:70 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; peste tot în carte
Next
John 5
John 7
Next
dropdown
American Standard Version (ASV)

Public Domain (Why are modern Bible translations copyrighted?)

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.