约翰福音 18
Chinese Standard Bible (Simplified)
耶稣被捕
18 耶稣说了这些话，就与他的门徒们一起出去，过了汲沦溪谷。在那里有一个园子，耶稣和他的门徒们进去了。 2 出卖耶稣的犹大也知道那地方，因为耶稣经常在那里与他的门徒们一同聚集。 3 于是犹大领着一队士兵，还有祭司长们和法利赛人的差役们，带着灯笼、火把、兵器来到那里。
4 耶稣知道就要临到自己的一切，于是上前对他们说：“你们找谁？”
5 他们回答：“拿撒勒人耶稣。”
耶稣说：“我就是。”
出卖他的犹大也与他们站在一起。 6 耶稣一说“我就是”，他们就往后退，倒在地上。
7 于是耶稣又问：“你们找谁？”
他们说：“拿撒勒人耶稣。”
8 耶稣回答：“我已经告诉你们‘我就是’。因此，你们如果找我，就让这些人走吧！” 9 这是为要应验耶稣说过的话：“你所赐给我的人，我一个也没有丢失。”
10 西门彼得带着一把刀。他拔出刀来，向大祭司的奴仆砍去，削掉了他的右耳。那奴仆的名字是马勒古。
11 耶稣就对彼得说：“把刀收回鞘里！父所赐给我的杯，我难道能不喝吗？”
耶稣被带到亚纳面前
12 于是那队士兵和千夫长，以及犹太人的差役们，抓住耶稣，把他捆绑起来， 13 先带到[a]亚纳面前，因为亚纳是当年的大祭司该亚法的岳父。 14 该亚法就是曾经向那些犹太人建议“一个人替民众死[b]是有益处的”那个人。
彼得不认主
15 这时，西门彼得和另一个门徒跟着耶稣。那门徒是大祭司所认识的，所以跟着耶稣进了大祭司的院子； 16 彼得却站在门外。后来，大祭司认识的那个门徒出来，对看门的说了一声，就把彼得带了进去。
17 那看门的女仆问彼得：“你不也是这个人的门徒吗？”
彼得说：“我不是。” 18 因为当时天气寒冷，奴仆和差役们生了一堆炭火，站着取暖。彼得也与他们站在一起取暖。
在亚纳面前受审
19 那时，大祭司盘问耶稣有关他的门徒和他教导的事。
20 耶稣回答他：“我一向公开地对世人讲话。我总是在会堂和圣殿，就是所有犹太人聚集的地方教导人。我没有在隐秘中讲过什么。 21 你为什么问我呢？你可以去问那些听见过的人，我对他们讲了什么。你看，我所说的，那些人都知道。”
22 耶稣说了这些话，站在旁边的一个差役就打了他一巴掌，说：“你这样回答大祭司吗？”
23 耶稣回答他：“如果我说得不对，你可以见证哪里不对；如果说得对，你为什么打我呢？”
24 那时候耶稣仍然被捆绑，亚纳把他押送到大祭司该亚法那里去。
彼得再次不认主
25 西门彼得正站着取暖，有人对他说：“你不也是他的门徒吗？”
彼得否认说：“我不是。”
26 大祭司的一个奴仆，就是被彼得削掉耳朵的那个人的亲戚，说：“我不是看见你与他一起在园子里吗？”
27 彼得再次否认。立时，鸡就叫了。
在彼拉多面前受审
28 他们把耶稣从该亚法那里带到总督府，那时是清晨。他们为了不被污秽，能吃逾越节的晚餐，就没有进入总督府。
29 于是彼拉多出来，到他们那里，说：“你们提出什么来控告这个人？”
30 他们回答说：“这个人如果不是作恶的，我们就不会把他交给你了。”
31 彼拉多对他们说：“你们自己把他带走，按照你们的律法审判他吧。”
那些犹太人回答说：“我们不可以处死人。” 32 这是为要应验耶稣说过的话，就是他指明自己将要怎样死的那些话。
33 彼拉多又进了总督府，把耶稣叫来，问他：“你是犹太人的王吗？”
34 耶稣回答：“这话是你自己说的，还是别人告诉过你关于我的事呢？”
35 彼拉多说：“难道我是犹太人吗？是你本国的人和祭司长们把你交给了我。你到底做了什么？”
36 耶稣回答：“我的国不属于这个世界。如果我的国属于这个世界，我的仆人们早就会争战，不让我被交给那些犹太人。但如今，我的国不在这里。”
37 于是彼拉多问：“那么，你就是王？”
耶稣回答：“是你说的，我就是王。我为此而生，也为此而来到这世界，是要为真理做见证。凡是属于真理的人，都听我的声音。”
38 彼拉多说：“什么是真理？”
耶稣或巴拉巴
说了这话，他又出去对犹太人说：“我查不出他有什么罪。 39 不过你们有一个惯例：每逢逾越节，我可以给你们释放一个囚犯。那么，你们愿意我给你们释放这犹太人的王吗？”
40 他们就再次大声喊叫说：“不要这个人！要巴拉巴！”这巴拉巴其实是个强盗。
Footnotes
- 约翰福音 18:13 有古抄本附“他”。
- 约翰福音 18:14 死——有古抄本作“灭亡”。
Ioan 18
Nouă Traducere În Limba Română
Arestarea lui Isus
18 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de uedul[a] Chidron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui. 2 Iuda, cel care L-a trădat, cunoştea şi el acel loc, pentru că de multe ori Isus se strânsese acolo cu ucenicii Lui. 3 Prin urmare, Iuda a luat o cohortă[b] şi nişte gărzi, trimise de conducătorii preoţilor şi de farisei, şi au venit acolo cu lămpi, făclii şi arme. 4 Isus, ştiind tot ce urmează să I se întâmple, a ieşit şi i-a întrebat:
– Pe Cine căutaţi?
5 Ei I-au răspuns:
– Pe Isus din Nazaret!
El le-a zis:
– Eu sunt!
Iuda, cel care L-a trădat, stătea şi el împreună cu ei. 6 Când Isus le-a zis: „Eu sunt!“, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 El i-a întrebat din nou:
– Pe Cine căutaţi?
Ei I-au zis:
– Pe Isus din Nazaret!
8 Isus a răspuns:
– V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă!
9 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe nici unul din cei pe care Mi i-ai dat.“[c] 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus. 11 Însă Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul[d] pe care Mi l-a dat Tatăl?“
Isus este dus la Ana; prima lepădare a lui Petru
12 Atunci cohorta, comandantul ei şi gărzile iudeilor L-au prins pe Isus, L-au legat 13 şi L-au dus mai întâi la Ana[e]. Căci acesta era socrul lui Caiafa[f], care era mare preot în anul acela. 14 Iar Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.
15 Simon Petru împreună cu un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăreasa şi l-a adus pe Petru înăuntru. 17 Atunci slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru:
– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Acestui Om?
El i-a răspuns:
– Nu sunt.
18 Sclavii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.
19 Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. 20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis; întotdeauna am dat învăţătură în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. 21 De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată că ei ştiu ce am vorbit!“
22 După ce a spus acestea, una dintre gărzile care stăteau acolo L-a lovit cu palma, spunându-i:
– Aşa-i răspunzi marelui preot?!
23 Isus i-a răspuns:
– Dacă am vorbit rău, depune mărturie cu privire la ceea ce am spus rău, dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?
24 Ana L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.
A doua şi a treia lepădare a lui Petru
25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. I-au zis:
– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui?
Dar el s-a lepădat şi a zis:
– Nu sunt.
26 Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis:
– Nu te-am văzut eu în grădină cu El?!
27 Petru s-a lepădat din nou; şi imediat a cântat cocoşul[g].
Isus înaintea lui Pilat
28 Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu[h]. Era în zori. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele. 29 Aşadar, Pilat[i] a ieşit afară la ei şi le-a zis:
– Ce acuzaţie aduceţi împotriva Acestui Om?
30 Ei i-au răspuns:
– Dacă n-ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta!
31 Atunci Pilat le-a zis:
– Luaţi-L voi şi judecaţi-L potrivit cu Legea voastră!
Iudeii i-au răspuns:
– Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni!
32 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară.
33 Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus şi L-a întrebat:
– Eşti Tu Împăratul iudeilor?
34 Isus i-a răspuns:
– De la tine spui lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?
35 Pilat I-a răspuns:
– Sunt eu cumva iudeu?! Neamul Tău şi conducătorii preoţilor Te-au dat pe mâna mea! Ce-ai făcut?
36 Isus i-a zis:
– Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor; dar Împărăţia Mea nu este de aici.
37 Pilat L-a întrebat:
– Deci un Împărat tot eşti.
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum ai spus: sunt Împărat! Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să depun mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu.
38 Pilat L-a întrebat:
– Ce este adevărul?
Şi, spunând aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:
– Eu nu găsesc nici o vină în El! 39 Dar este în obiceiul vostru ca de Paşte să vă eliberez un deţinut; vreţi deci să vi-L eliberez pe „Împăratul iudeilor“?
40 Ei au strigat din nou:
– Nu pe El, ci pe Baraba[j]!
Baraba era un răsculat[k].
Footnotes
- Ioan 18:1 Vale situată într-un ţinut arid care acumulează apele de pe versanţi în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar
- Ioan 18:3 Diviziune a legiunii romane, care, în timpul Imperiului, număra un efectiv de 600 de soldaţi; dat fiind efectivul numeros de soldaţi al cohortei, este vorba aici de un detaşament al cohortei; şi în v. 12
- Ioan 18:9 Vezi In. 6:39
- Ioan 18:11 Paharul simbolizează aici suferinţa cauzată de păcatul omenirii şi de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33 şi Mat. 26:39; 27:46)
- Ioan 18:13 Mare preot din 6 d.Cr. până în 15 d.Cr., când a fost destituit de către romani; probabil unii dintre iudei nu au acceptat această destituire, considerând că marele preot era numit pe viaţă (vezi Num. 25:13) sau probabil că obiceiul era ca persoana care a fost mare preot să-şi păstreze, din respect, titlul; sau este posibil ca Ana să fi deţinut puterea din spatele scenei, chiar dacă nu mai era mare preot
- Ioan 18:13 Vezi nota de la 11:49; peste tot în capitol
- Ioan 18:27 Vezi nota de la 13:38
- Ioan 18:28 Pretoriul era un cartier general, în cazul de faţă cartierul general al lui Pilat din Ierusalim, probabil palatul construit de Irod cel Mare sau fortăreaţa Antonia; peste tot în capitol
- Ioan 18:29 Procurator (guvernator al unei provincii imperiale; o provincie imperială era una considerată nepacificată şi care necesita prezenţa trupelor; procuratorul era numit direct de către împărat; vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincţie între provinciile romane) al Iudeii (26-36 d.Cr.); peste tot în carte
- Ioan 18:40 Baraba înseamnă în aramaică Fiul tatălui
- Ioan 18:40 În acest context, termenul grecesc nu are sensul de tâlhar, ci acela de rebel, instigator, revoluţionar (vezi Mc. 15:7; Lc. 23:19). Cei doi oameni care au fost răstigniţi împreună cu Isus erau de asemenea revoluţionari
John 18
King James Version
18 When Jesus had spoken these words, he went forth with his disciples over the brook Cedron, where was a garden, into the which he entered, and his disciples.
2 And Judas also, which betrayed him, knew the place: for Jesus ofttimes resorted thither with his disciples.
3 Judas then, having received a band of men and officers from the chief priests and Pharisees, cometh thither with lanterns and torches and weapons.
4 Jesus therefore, knowing all things that should come upon him, went forth, and said unto them, Whom seek ye?
5 They answered him, Jesus of Nazareth. Jesus saith unto them, I am he. And Judas also, which betrayed him, stood with them.
6 As soon then as he had said unto them, I am he, they went backward, and fell to the ground.
7 Then asked he them again, Whom seek ye? And they said, Jesus of Nazareth.
8 Jesus answered, I have told you that I am he: if therefore ye seek me, let these go their way:
9 That the saying might be fulfilled, which he spake, Of them which thou gavest me have I lost none.
10 Then Simon Peter having a sword drew it, and smote the high priest's servant, and cut off his right ear. The servant's name was Malchus.
11 Then said Jesus unto Peter, Put up thy sword into the sheath: the cup which my Father hath given me, shall I not drink it?
12 Then the band and the captain and officers of the Jews took Jesus, and bound him,
13 And led him away to Annas first; for he was father in law to Caiaphas, which was the high priest that same year.
14 Now Caiaphas was he, which gave counsel to the Jews, that it was expedient that one man should die for the people.
15 And Simon Peter followed Jesus, and so did another disciple: that disciple was known unto the high priest, and went in with Jesus into the palace of the high priest.
16 But Peter stood at the door without. Then went out that other disciple, which was known unto the high priest, and spake unto her that kept the door, and brought in Peter.
17 Then saith the damsel that kept the door unto Peter, Art not thou also one of this man's disciples? He saith, I am not.
18 And the servants and officers stood there, who had made a fire of coals; for it was cold: and they warmed themselves: and Peter stood with them, and warmed himself.
19 The high priest then asked Jesus of his disciples, and of his doctrine.
20 Jesus answered him, I spake openly to the world; I ever taught in the synagogue, and in the temple, whither the Jews always resort; and in secret have I said nothing.
21 Why askest thou me? ask them which heard me, what I have said unto them: behold, they know what I said.
22 And when he had thus spoken, one of the officers which stood by struck Jesus with the palm of his hand, saying, Answerest thou the high priest so?
23 Jesus answered him, If I have spoken evil, bear witness of the evil: but if well, why smitest thou me?
24 Now Annas had sent him bound unto Caiaphas the high priest.
25 And Simon Peter stood and warmed himself. They said therefore unto him, Art not thou also one of his disciples? He denied it, and said, I am not.
26 One of the servants of the high priest, being his kinsman whose ear Peter cut off, saith, Did not I see thee in the garden with him?
27 Peter then denied again: and immediately the cock crew.
28 Then led they Jesus from Caiaphas unto the hall of judgment: and it was early; and they themselves went not into the judgment hall, lest they should be defiled; but that they might eat the passover.
29 Pilate then went out unto them, and said, What accusation bring ye against this man?
30 They answered and said unto him, If he were not a malefactor, we would not have delivered him up unto thee.
31 Then said Pilate unto them, Take ye him, and judge him according to your law. The Jews therefore said unto him, It is not lawful for us to put any man to death:
32 That the saying of Jesus might be fulfilled, which he spake, signifying what death he should die.
33 Then Pilate entered into the judgment hall again, and called Jesus, and said unto him, Art thou the King of the Jews?
34 Jesus answered him, Sayest thou this thing of thyself, or did others tell it thee of me?
35 Pilate answered, Am I a Jew? Thine own nation and the chief priests have delivered thee unto me: what hast thou done?
36 Jesus answered, My kingdom is not of this world: if my kingdom were of this world, then would my servants fight, that I should not be delivered to the Jews: but now is my kingdom not from hence.
37 Pilate therefore said unto him, Art thou a king then? Jesus answered, Thou sayest that I am a king. To this end was I born, and for this cause came I into the world, that I should bear witness unto the truth. Every one that is of the truth heareth my voice.
38 Pilate saith unto him, What is truth? And when he had said this, he went out again unto the Jews, and saith unto them, I find in him no fault at all.
39 But ye have a custom, that I should release unto you one at the passover: will ye therefore that I release unto you the King of the Jews?
40 Then cried they all again, saying, Not this man, but Barabbas. Now Barabbas was a robber.
Copyright © 2011 by Global Bible Initiative
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.